TOTUL ÎN VIAȚĂ SE ÎNTÂMPLĂ CU UN SCOP

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA!

De (prea) multe ori avem senzația că doar nouă ni se întâmplă niște lucruri neplăcute, și că ceilalți sunt feriți de ele.
Dar uităm că nimic nu este la întâmplare în acest Univers, și că totul este justificat și se petrece dacă și când trebuie. Atât lucrurile plăcute, cât și cele puțin plăcute nouă.

Da, din furie putem întreba de ce avem - noi sau o persoană apropiată - o boală gravă, sau de ce a trebuit să moară cineva drag. Și uităm că toate se întâmplă cu un scop, acela ca sufletul persoanei implicate să învețe o lecție. Nu pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil.

Viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei. 

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență! 

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. 

Este alegerea noastră cum și ce vrem să vedem, ce credem și cum vom proceda în viitor.

Putem alege să evităm sau să omitem să vedem și altceva decât că totul e o eroare a Universului. 

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potrivește cu dispoziția din acel moment și cu gradul de prezență a noastră în propria existență.

Putem opta să vedem peste tot semne și semnale, chiar și pe cele care nu sunt ale noastre.

Putem înțelege mesajele, sau le putem interpreta astfel încât să se adapteze după ego-ul nostru.

Sau putem, pur și simplu, să tăcem și să privim cu ochi obiectiv ce ni se întâmplă.

Ca de obicei, totul este o alegere.

În loc să alegem să fim supărați pe viață, pe oameni, pe situații, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de câștigat dacă am sta puțin să vedem ce avem de învățat din cele ce ni se întâmplă?

Furia, supărarea, disperarea, dezamăgirea, frica, sunt consumatoare de energie și ocupă atât de mult loc în mintea umană încât blochează accesul la conștiință, la orice „voce” a rațiunii.

Hai să ne imaginăm că am luat o hotărâre neinspirată, iar consecințele ei au fost foarte neplăcute.

În loc să stăm, să vedem unde am greșit, de ce, când, și cum, pentru a nu se mai repeta situația, ne lăsăm invadați de furie, regrete, păreri de rău, mustrări de conștiință pe care nu numai că nu le oprim, dar începem să le hrănim, să le amplificăm, până ce devin atât de mari în ochii noștri încât ne blochează să mai vedem și altceva.

Ca și cum în fața ne-a apărut brusc un obstacol atât de mare încât ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Și, în loc să-l ocolim, să-l evităm, să găsim o altă cale, ne oprim și ne plângem de nenorocirea ce s-a abătut peste noi transformându-ne viața în calvar.

Alegerea reacției și a comportamentului în fața acestor probleme apărute ne aparține.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța pentru a deveni mai buni, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem învăța pe alții, să-i îndrumăm atunci când vor ajunge în fața unor obstacole (aparent) de netrecut ale vieții.

Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai sorții, vieții sau Universului.

Lucrurile nu se întâmplă cu dedicație specială numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă.

Nimic nu ni se întâmplă fără ca noi să fi generat acea situație prin hotărârile și deciziile luate de-a lungul anilor.
Dacă vom susține non-stop că noi nu avem nicio vină pentru ce ni s-a întâmplat, ne vom înconjura voit de obstacole ce ne vor împiedica să luăm hotărâri optime pentru devenirea noastră, ca oameni.
Iar dacă nu ne oprim să vedem unde și ce am greșit, vom atrage în viața noastră disperarea, ura și disprețul față de viață.

Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor?

Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune. 

Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate.

Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel.

Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, pe care (se presupune că) o avem, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul. 

Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.

Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le întâlnim  pe drumul vieții.

Putem alege între a ne irosi timpul și energia cu furii inutile, care nu rezolvă nimic, sau să vedem care este lecția de învățat și de ce tocmai acum ne-a fost scoasă în cale.

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. 

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața ce ne învață lecții în fiecare secundă a ei.

Binețe, dragă Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 31 ianuarie 2016

 *     *      *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
 (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/07/totul-in-viata-se-intampla-cu-un-scop.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CE VEZI CÂND TE UIȚI ÎN OGLINDĂ ȘI CUM EȘTI FAȚĂ DE ACUM UN AN?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA!

 

Dacă ai lucra în fiecare zi cu tine, te-ai observa și ai curăța în loc să spui „ce bine ar fi să fie așa, dar e greu...”, viața ta s-ar îmbunătăți. Peste o săptămână va fi mai bine, peste o lună va fi altfel, și tot așa. 

Sau lasă să treacă zilele, lunile și anii lamentându-te la nesfârșit cu aceleași scuze și irosind timp prețios pentru devenirea ta.

În fiecare zi gândește-te cum ai fost în urmă cu un an: la fel, în aceeași stare de victimă care nu își asumă viața și responsabilitatea pentru gândirea și acțiunile proprii, sau poți vedea o schimbare, o îmbunătățire? Ești la fel, ești mai bine sau mai rău? Ce îți spune imaginea când te privești în oglindă?

Dacă azi ți se pare că totul este greu, că pentru tine e prea târziu sau altele, te rog să te gândești la tine peste un an. 

Poți sta în fața oglinzii să îți spui „îmi pare rău, aș fi putut schimba ceva acum un an, dar alegerea mea a fost să nu fac nimic, să mă ascund în spatele vorbelor și să caut vinovați pentru ceea ce îmi fac eu mie; într-un an aș fi fost cu mult mai bine, dar asta implică muncă iar mie mi-e lene și dau vina pe alții și pe neputință. Mai am încă texte, le voi spune pe rând tuturor celor care au reușit în viață, să mă scuz de ce eu nu fac nimic; așa voi rămâne special în nefericire și voi atrage atenția asupra mea. Iar dacă cineva îmi va spune toate lucrurile astea, mă voi arăta revoltat sau jignit și îl voi arăta cu degetul: cum îndrăznește să spună ceva ce eu încerc de atâta timp să ascund inclusiv față de mine?”

Du-te și uită-te acum în oglindă. 

Îți place ce vezi? Cum ai fost acum un an? Vezi vreo îmbunătățire cât de mică? Felicitări! Lucrezi cu tine. Continuă.

Nu îți place ce vezi sau nici măcar nu mergi la oglindă mulțumindu-te să bombăni la adresa insensibilității mele? Ești la fel ca acum un an sau chiar mai rău? Nicio problemă, cu toții am trecut prin asta. Diferența o face acțiunea, ce faci și nu ce spui că faci. 

Niciodată nu e prea târziu să începi. Și nu mai spune sau gândi că mie mi-e ușor să vorbesc, că intri din nou în același tipar de victimă. 

Dacă te iubești și contezi pentru tine, te apuci de azi de lucru. 

Dacă nu te iubești, amână la nesfârșit și caută oameni care să te iubească în locul tău că ești prea (pre)ocupat(ă) să-ți plângi de milă.

Ce ai de făcut? 

Observă-te în permanență, fii atent(ă) la ce spui și faci: faci și spui lucruri din automatism, doar faci sau zici ca să nu taci? 

Oprește-te și fă altceva decât ai făcut până acum. 

Când simți că vrei să te scuzi cu texte gen „la mine nu se poate... ție ți-e ușor să vorbești... ce știi tu cât de greu este...”, oprește-te, nu mai spune nimic; taci și observă-te ca și cum ai observa un copil: cu duioșie și iubire, nu cu răutate. 

Și să nu mai spui același lucru e o mare schimbare. Azi așa, mâine iar te observi, iar câteva zile se transformă în săptămâni, luni, ani, apoi o viață întreagă.

Diferența dintre cei care schimbă ceva și cei care rămân în aceleași șabloane este că primii au trecut de la vorbă la faptă. 

Cei care nu schimbă nimic au tendința să creadă că s-au născut sub o stea ghinionistă, și că ceilalți sigur nu au trecut prin ceea ce trec ei. 

Toți au avut încercări, și pentru fiecare ale lui sunt cele mai grele și mai de netrecut. Diferența apare când îți dai seama că aceeași energie pe care o investești în nefericire te-ar face fericit(ă), când treci de la vorbă la faptă și te oprești să te compari cu altcineva. 

Să presupunem că până când ai citit acest material nu ai știut, deși sunt sigură că nu e așa, că ai mai citit și auzit de la alții. 

Eu ți-am scris aici negru pe alb iar tu ai citit până aici, deci ACUM ȘTII! 

Dacă și de acum faci același lucru, deja este o alegere: nefericirea este o alegere, victimizarea este o alegere, renunțarea la tot ce este nou și, deci, la sănătate și la viață, este o alegere.

Asumă-ți responsabilitatea; fă ceva sau nu. 

Dar îți ești dator să te uiți în oglindă, să fii sincer cu tine și să spui: „da, aș putea să schimb ceva la nemulțumirea mea, dar aleg să mă plâng într-una, să fiu victimă, și să le servesc lozinci celor care îndrăznesc să mă scoată din confortul de a nu face nimic; îmi asum responsabilitatea pentru nefericirea mea. Da, dragă... (spune-ți numele), eu sunt singura persoană care mă poate face fericit sau nefericit, iar eu aleg să rămân nefericit, aleg să nu caut soluții și să ignor orice mesaj îmi trimite universul. Sunt creatorul propriei mele vieți, iar ceea ce am și ce sunt acum arată cât de mult mă iubesc și mă respect.”

Doar atunci când te-ai săturat de vechiul TU vei putea deveni unul care se înnoiește în permanență. Până atunci... rămâi în suferință pentru că așa ai ales.

Ce vezi în oglindă atunci când te uiți la tine? Ești ceea ce vezi. 

Felicitări, ești CREATOR!

Binețe, Om asumat!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 02.12.2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/12/ce-vezi-cand-te-uiti-in-oglinda-si-cum.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LUMINA E ÎN TINE, OMULE, NU O MAI CĂUTA ÎN AFARĂ!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * * 

Crăciunul este despre nașterea Omului, adică a omului care poartă în el Lumină divină.

Iisus ne-a arătat cum să facem pentru a aprinde fiecare dintre noi lumina dinlăuntru pe care o avem cu toții de la Dumnezeu. Oamenii au fost cei ce ne-au convins că nu putem fi fiii și fiicele lui Dumnezeu, că suntem prea păcătoși pentru a mai încerca. Și atunci am acceptat că noi nu merităm nimic din ce ne poate reaminti că suntem semințe divine și că am fost creați nu numai după chipul și asemănarea Lui, ci și din Esența Lui.

Avem în noi toată informația, dar, în timp, am fost convinși că ceea ce simțim nu este de la Dumnezeu, ci ni s-a prezentat un antagonist al Lui: Satan, dracu, sau cum i s-o mai spune.
Am fost convinși că informația divină o putem primi cu țârâita de la anumiți oameni doar dacă suntem cuminți și facem ce ni se spune de către cei ce susțin că știu mai bine decât noi ce este bine pentru noi.

Ni se spune că a încerca să îl cunoaștem personal pe Dumnezeu și să reaprindem în noi Lumina este blasfemie.
Și asa, încetul cu încetul, ni s-a șters din memoria ancestrală că suntem puternici și plini de lumină, și am fost programați că suntem păcătoși și că nu merităm nimic bun, doar pedeapsă.

Am fost învățați că a sta în situații sau în relații toxice este voia lui Dumnezeu (doar asta e crucea, nu?), iar a ne da voie să facem tot ce ne aduce bucurie și fericire este de la dracu.

Suntem programați de mici să ne comparăm între noi și să ne raportăm la niște standarde greu de atins. De ce? Pentru că un om puternic, care își cunoaște valoarea, care știe că Dumnezeu este Lumină, Pace, Armonie și Iubire, nu poate fi condus, programat, manipulat.

Și din când în când ni se dă posibilitatea să sărbătorim esența noastră divină prin Crăciun și Paște. Doar că și acestea au fost comercializate excesiv: la Crăciun se preamărește Moșul, cadourile, cumpărăturile, mâncarea, și nu nașterea Luminii christice; iar de Paște căutăm ouăle colorate ale unui iepuraș în loc să ne concentrăm pe șansa de a renaște, de a reînvia din propria cenușă.

Nici măcar nu ne mai dăm seama că am ajuns să credem într-o divinitate care ne pedepsește, care se răzbună, care ne trimite boli, nenorociri și necazuri pentru că am păcătuit, și nu în cea plină de Iubire. Cu ce am „păcătuit”? Păi cu ce ne spun tot oamenii, că doar ei ne spun să nu creăm o relație personală cu Dumnezeu.

Cei care cred într-un dumnezeu impus și creat după chipul și asemănarea omului (gelos, răutăcios, etc) sunt ușor de ținut în frâu cu amenințarea iadului după moarte. Iar pentru unii este atât de mare frica încât uită să mai trăiască în ACUM, în prezent, și să lase la o parte frica de un viitor impus de alții.

Cei care cred în Lumina divină și știu că ea se află în ei sunt considerați, oi negre, rebeli, păcătoși pentru că îndrăznesc să trăiască și să se bucure.

Nu există întuneric, e doar absența luminii.
Nu există ură, ci doar absența toleranței.
Nu există frică, ci doar absența iubirii.
Dracul este doar absența lui Dumnezeu din fiecare moment al vieții noastre.

Crăciunul este momentul în care să ne reamintim că suntem ființe divine și că avem în noi Lumina lui Dumnezeu. Dar pentru asta e nevoie să stăm în liniște și să rămânem cu noi înșine. În loc de asta, ieșim și chefuim lângă un brad a cărui semnificație am uitat-o, și alegem gălăgia exterioară pentru că nu prea știm ce să facem cu liniștea și pacea din noi.

Alegerea ne aparține: alegem să onorăm Christul lăuntric sau o sărbătoare comercială?

Omule, degeaba sunt sărbătorile fericite dacă tu ești plin de frici. Găsește în tine Lumina, și fiecare zi va deveni o Sărbătoare.

Îți doresc să găsești fericirea și pacea pe care le urezi altora pe facebook.
Îți urez să îți placă de tine la fel de mult cât declari că îți plac ceilalți.
Fii înțelept și nu uita: raiul și iadul sunt în fiecare dintre noi, și noi hrănim aceste „locuri” cu energie negativă sau pozitivă.

Fii bine cu tine, OM în Lumină!

Binețe ție!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 25.12.2025

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2025/12/lumina-e-in-tine-omule-nu-o-mai-cauta.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CE ESTE SPIRITUL SĂRBĂTORILOR?

Se vorbește despre SPIRITUL SĂRBĂTORILOR. 

Este o stare care ne cuprinde în perioada de sărbători importante, în special Paștele și Crăciunul. 

Dar, te-ai întrebat vreodată de ce se numește așa, și ce rol are în trăirea noastră?

Desigur, îmi vei spune că are un rol important pentru viața și sufletele noastre, deci e normal să fim cuprinși de spiritul sărbătorilor. Da, așa este. Dar am o întrebare: de ce această stare ne cuprinde doar atunci când știm că urmează o zi foarte importantă? 

Da, se poate spune că fiecare zi e sărbătoare, deci fiecare zi ar trebui să fie plină de Spirit, nu-i așa?

Și totuși, fă un pas în spate de la ceea ce știi pentru că ți s-a spus și ți s-a inoculat. 

Urmărește detașat viața de zi cu zi și observă; în această perioadă lumea este cuprinsă de o efervescență clară, de o agitație dată de pregătiri pentru cele 2 mari sărbători ale iernii: Crăciunul și Revelionul. 

Oamenii se lasă cuprinși de spiritul sărbătorilor încă din octombrie-noiembrie. Își fac planuri, fac cumpărături, fac curat, împodobesc, și vorbesc cu atât mai mult despre sărbători cu cât ele se apropie. 

Ce face sărbătorile atât de speciale? Adică, gândește-te, dacă nu ai avea calendar și nu ai ști de la radio, televizor sau ceilalți oameni că urmează sărbătorile, ai ști doar că sunt niște zile obișnuite. 

De ce avem nevoie să ne pregătim de sărbători adoptând această stare de spirit?

Pentru că tot ceea ce facem, facem în afară, în exterior, declarativ, declamativ.

Pentru că, în loc să ne ocupăm de interior, împodobim exteriorul.

În loc să ne curățăm prin post, curățăm în casă, uitând că acasă e, de fapt, în suflet. 

Atârnăm globuri strălucitoare în pomul de iarnă, căruia i-au trebuit mulți ani să crească doar pentru a fi tăiați, decorați pentru câteva săptămâni, și apoi aruncați.

Ce este în afară este și înăuntrul nostru. 

Ne apucăm de câte un lucru, îl facem un timp, apoi renunțăm la el pentru că ne-am plictisit să așteptăm schimbarea pe care ne-o poate aduce. Și tăiem, astfel, orice trăire, speranță sau credință  care a răsărit și a crescut în noi, spunând că nu are niciun rost, după ce, la început, am fost entuziasmați; ca podoabele din pom. Și renunțăm, pe rând, la visuri, așa cum renunțăm la brad.

Simbolic, bradul reprezintă sufletul nostru; sau Spiritul nostru. Știi tu, acea esență care ne însuflețește, care ne face să simțim magia vieții, bucuria, iubirea, încântarea, pacea, armonia. 

De câte ori când renunțăm la visurile noastre, când ne punem piedici, când găsim scuze și nu soluții, renunțăm la o parte din noi, renunțăm încetul cu încetul la „globurile” ce reprezintă lumina și bucuria în viață. Și așa, dăm la o parte părți din suflet, iar golurile rămase le umplem cu lucruri exterioare.

În lipsa trăirii interioare, se creează trăiri în afară stimulate de chestii strălucitoare: beteală, luminițe, globuri (de Crăciun), sau ouă roșii de Paști. 

Cu cât renunțăm mai mult la noi, cu atât vom avea nevoie de mai multe lucruri exterioare.

Când renunțăm la liniștea cunoașterii de sine, vom primi gălăgia urărilor goale de trăire.

Cu cât ne vorbim nouă mai puțin, cu atât vom spune altora mai multe vorbe din care lipsim.

Când vedem viața ca pe o luptă, ca pe o provocare la supraviețuire, nu mai suntem în contact cu sufletul nostru, cu esența divină; cu Spiritul.

Iar când Spiritul omului a fost înlocuit cu iubirea de obiecte, se anulează trăirea în conștiență și în conștiință. 

Un om anesteziat are nevoie de resuscitare, de trezire; de o infuzie de trăire, o perfuzie de iubire și o transfuzie de viață. 

Iar în apropierea sărbătorilor anunțate, oamenii se adună - la propriu și la figurat - și se conectează unul la celălalt, dar și la energia dinaintea acelor zile. Iar așa, prin efervescența trăirii și a pregătirilor, se creează reconectarea la ei înșiși, la spiritul lor, prin SPIRITUL SĂRBĂTORILOR.

Este extraordinar că ne reconectăm la noi înșine cu ocazia sărbătorilor, dar este de neînțeles de ce o facem doar atunci, iar după aceea revenim la rutină, plictiseală; ne „dezbrăcăm” de iubire, renunțăm la bucurie, ne dezgolim de compasiune și înțelegere. Cam ca brazii de Crăciun. 

Dacă ne-am iubi pe noi înșine, am rămâne conectați într-una la sufletul nostru, la spirit. Iar atunci, fiecare zi ar fi o sărbătoare, iar noi am trăi, am respira, am vedea, am auzi și mirosi în permanență SPIRITUL SĂRBĂTORILOR. 

SĂRBĂTORI PLINE DE SPIRIT ÎN FIECARE ZI!

Binețe, dragă Om!

Edith Kadar

Arad, 16 decembrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/ce-este-spiritul-sarbatorilor.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SUFERINȚA, TESTUL MATURITĂȚII NOASTRE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Stadiile suferinței (foto Grief Diaries)

Oricine își imaginează că vindecarea unei suferințe, de orice natură ar fi ea, este simplă, se înșală.

Desenul, departe de a fi unul care distrează ego-urile umflate, are menirea să ne arate cât de dificilă și de întortocheată este calea depășirii suferinței și a regăsirii noastre dincolo de acest drum.

Sunt mulți oameni care neagă suferința, sau care cred că dacă o reprimă, o suprimă, ea dispare cumințică. Nu, ea nu dispare, ci rămâne blocată în corpul fizic și duce la bolile cunoscute.

Ceva ce se reprimă, se suprimă, ajunge să ne deprime, adică duce la depresie, cum spune doctorul Gabor Maté.

Unii iau în derâdere traumele și suferința din trecut spunând „ce-i așa o mare brânză?... trecutul este trecut, lasă-l acolo!...”. Mda, doar că dacă ne uităm la oamenii din jurul nostru, la societate și la cum se deteriorează calitatea umană, nu se poate să nu ne punem întrebări oare de ce s-a ajuns aici. Doar cei care refuză să gândească, cei superficiali, pun etichete fără să se întrebe ce se întâmplă.

Din fericire sunt din ce în ce mai mulți oameni care își folosesc rațiunea și încep să observe; la început observă la alții, dar apoi observă că tot ce spun despre alții este, de fapt, valabil pentru ei.

Suferința trebuie acceptată, conștientizată (adică scoasă la suprafață, în conștient), prelucrată și abia apoi integrată în viața de zi cu zi.

Un om care a trecut prin aceste stadii obligatorii devine înțelept.

Un om care râde și neagă tot considerând că toate acestea sunt baliverne se condamnă singur la ignoranță.

Ce aduce ignoranța? Și mai multă suferință. Adică, dacă desenul alăturat este valabil pentru o suferință, încearcă să suprapui mai multe asemenea desene, și vei obține „portretul” omului căruia îi este mai ușor să râdă decât să se uite la el.

Suferința, oricât de deranjantă ar fi, are rolul să ne scoată din zona de confort a lui „las' că merge și așa”, și ne pune pe drumul responsabilizării și a maturizării noastre. Nu există „dar nu se poate fără suferință?”! Nu! Că nu suntem atât de speciali.

Și copilul când crește are crampe la burtică la început, apoi ies dințișorii cu multă durere; apoi cad dinții de lapte și apar cei definitivi; apoi crește corpul, se dezvoltă, se schimbă, iar acest proces nu este plăcut, dar este obligatoriu.

Suferința are rolul de a ne maturiza.

Un om matur înțelege asta.

Un om imatur se comportă ca un copil, se dă cu curul de pământ și râde de suferința altuia.

Suferința, indiferent de natura ei, este testul maturității noastre. Restul... e ignoranță și superficialitate.

Mă înclin cu respect în fața celor care parcurg, au parcurs sau vor parcurge drumul înfățișat în poză.

Mulțumesc pentru curajul vostru!

Binețe, Om înțelept și matur!

Edith Elisabeta Kadar

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2025/12/suferinta-testul-maturitatii-noastre.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, MOMENTUL RENAȘTERII DIN PROPRIA CENUȘĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Cu toții știm cât de importante sunt sărbătorile de iarnă pentru noi, pentru sufletul nostru. 

Dar, înainte de a intra în febra Crăciunului, există un moment special din an despre care se vorbește prea puțin și căruia i s-a uitat importanța acum, în epoca modernă, super-comercializată. 

Binețe, dragă Om!

Te invit să povestim despre o sărbătoare uitată și ignorată, dar care a fost foarte importantă de-a lungul timpului, considerată unul din cele mai de seamă repere ale anului calendaristic: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ.

În această perioadă din an când toată lumea așteaptă cu înfrigurare (la propriu sau la figurat) sărbătorile de iarnă, un moment important trece tăcut prin viața noastră, „sufocat” de gălăgia și frenezia cumpărăturilor.

Începând cu data de 21 decembrie (22 decembrie în alți ani), intrăm în sezonul iernii.

Chiar dacă oficial iarna începe la 1 decembrie, în mod tradițional sezonul rece debutează odată cu Solstițiul de iarnă, un fenomen astrologic ce marchează cea mai scurtă zi-lumină și cea mai lungă noapte din an. 

Iar asta înseamnă că, după câteva zile de stagnare în aceleași coordonate, zilele vor începe să crească încetul cu încetul, iar nopțile să scadă până la Echinocțiul de primăvară (21 martie), când ziua și noaptea vor fi egale, și culminând cu Solstițiul de vară din 21 iunie, când avem cea mai scurtă noapte și cea mai lungă zi.

În emisfera sudică lucrurile se petrec invers, ceea ce înseamnă că acolo 21 sau 22 decembrie marchează Solstițiul de vară.

Solstițiul de iarnă a avut și are un rol important în diferitele culturi ale lumii, și se crede că a fost celebrat încă din perioada neolitică, monumentul de la Stonehenge stând încă mărturie felului în care evenimentele astrologice erau folosite în diferitele domenii ale vieții.

Momentul Solstițiului coincide cu mari sărbători ale diferitelor popoare de-a lungul timpului.

Nașterea copilului salvator, de origini divine, în preajma Solstițiului de iarnă este una dintre credințele spirituale cel mai des întâlnită de-a lungul istoriei.

Nașterea lui Horus la egipteni, a lui Mitras în Persia, lui Alban Arthan la druizi sau a lui Iisus la creștini sunt doar câteva exemple care arată că oamenii separați de spațiu și de timp au înțeles un principiu universal ce nu și-a pierdut importanța de-a lungul istoriei, și care a rămas adânc încastrat în memoria genetică a umanității.

Celebrările ce au loc în această perioadă au semnificația tainică a transformării - în spirit și suflet - la care poate avea acces oricine este hotărât să renunțe la vechi, la învechitul din el/ea, la demodat, la inutil, la lupta cu morile de vânt, pentru a putea, apoi, îmbrăca haina noului, a reînnoirii, a renașterii, a schimbării din temelii, a transformării totale.

Pentru a exista și a se manifesta, orice ființă, lucru sau stare trebuie, mai întâi, să fie creată, să se nască.

Solstițiul de iarnă este celebrarea renașterii spiritului fiecăruia dintre noi, a soarelui lăuntric, a luminii Cristice, în conștiința fiecărei persoane în procesul de trezire spirituală.

Simbolul este copilul, Soarele iernii, aflat acum la intensitate minimă, ce crește și devine din ce în ce mai puternic, ajungând la forța sa maximă cu ocazia Solstițiului de vară din 21 sau 22 iunie.

Tot așa, la nivel spiritual, fiecare om are posibilitatea și capacitatea de a crește din întunericul și frigul iernii în lumina puternică, forța și căldura verii sufletului.

Soarele ce răsare în cea mai scurtă și întunecată zi a anului poate fi comparat cu nașterea luminii din întunericul și haosul creației, pentru a ne fi un exemplu permanent și o călăuză pe drumul căutării și regăsirii de noi înșine în complicatul labirint numit simplu VIAȚĂ.

Indiferent de interpretările date de popoarele lumii, Solstițiul de iarnă marchează sfârșitul perioadei de scădere, de descompunere, de moarte aparentă a naturii și începutul unui nou ciclu de viață marcat prin renaștere, regenerare, reînnoire.

SOLSTIȚIU, în latină, înseamnă oprirea Soarelui, ceea ce arată capătul de drum al înclinației axului Pământului: la Solstițiul de iarnă suntem departe de astrul zilei, iar la Solstițiul de vară suntem aproape, în emisfera nordică. 

Și pentru că suntem parte importantă a naturii, Solstițiul de iarnă are un impact deosebit și asupra sănătății noastre fizice, psihice, emoționale și spirituale.

Dacă până acum, în ultimele săptămâni, am funcționat pe rezervele-rezervelor energetice ale corpului, având o stare de moleșeală, deficit de vitalitate și lipsă de chef de viață, începând cu momentul Solstițiului și odată cu creșterea zilei vom începe să ne recăpătăm forța vitală și să ne clarificăm mintea încețoșată.

Ciclul anual afectează și corpul uman deoarece suntem compuși din aceleași elemente ca și restul naturii.

Descreșterea vitalității ne-a făcut mai lenți, dornici să dormim mai mult, să ne conservăm energia, ne-a îndemnat la introspecție și la căutarea liniștii.

Odată cu sfârșitul de an începem să ieșim din „bârlog”, din hibernare.

Starea de bine începe să se facă simțită cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului și revelionului, pe seama cărora punem veselia, uitând de punctul tacit marcat pe 21 decembrie.

De aceea putem afirma că Solstițiul de iarnă este momentul anual al renașterii noastre, ca a păsării Phoenix din propria cenușă.

Momentul Solstițiului de iarnă marchează și trecerea Soarelui din zodia Săgetătorului (guvernată de Jupiter, sau marele Zeus) în cea a Capricornului, guvernată de Saturn, sau Cronos, planeta care dă lecțiile de viață.

La ora actuală, Saturn se află în Pești unde s-a reîntors fiind în mișcare retrogradă. Când Saturn este retrograd înseamnă că avem de învățat o lecție pe care nu am înțeles-o.

Zodia Peștilor „vorbește” despre iluzie, despre spiritualitate și Conștiință divină, iar lecția lui Saturn în Pești este să ne oprim din a ne minți că suntem cine și ce nu suntem deloc, să ne privim cu curaj pe noi în oglinda sufletului și să spunem „nu mă interesează dacă îți place de mine sau nu; important este că mie îmi place, așa că nu mai sunt ce vrei tu, aleg să fiu eu, cel autentic”.

Solstițiul de iarnă marchează un capăt de drum, și un nou început, pe alt drum, cu alte configurații și setări. Asta doar în cazul în care fiecare om lucrează la propria renaștere și transformare, și folosește această perioadă pentru a lucra cu sine.

Dacă aștepți ca alții să facă pentru tine ceva, alții să fie responsabili pentru fericirea și echilibrul tău, această perioadă din an este doar una normală, banală, fără semnificații.

În plus, nicio sărbătoare, niciun eveniment astrologic nu aduce schimbări. Acestea sunt doar niște uși ale providenței care se deschid în anumite momente; sunt ca niște șanse pe care le primim pentru a ne ajuta în creșterea personală și spirituală. Dar noi trebuie să trecem prin aceste portaluri.

Solstițiul de iarnă vine și subliniază importanța următoarei perioade în care Saturn va face dreptate acolo unde ea a fost ignorată: FĂ-ȚI ORDINE ÎN VIAȚĂ, NU MAI AȘTEPTA CA ALȚII SĂ ÎȚI REZOLVE PROBLEMELE. ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA ȘI ÎNȚELEGE CONSECINȚELE VIITOARE ALE FAPTELOR TALE!

Saturn răspunde de oasele corpului, de articulații, iar Vărsătorul guvernează gleznele. Menține-ți echilibrul între părerea ta și ce a altora, între principiile tale de viață și ceea ce alții îți sugerează ca o condiție pentru ca ei să te accepte și să te „iubească”. Altfel, vei fi avertizat(ă) prin dureri mari articulare (în special la gambe-glezne), osteoporoză, anemii, leucemii, mielom multiplu, hernie de disc, spondilită și spondiloză.

Folosește această perioadă pentru a trage linii și a face evaluări sincere ale vieții tale de până acum, și nu-ți irosi bruma de energie care ți-a mai rămas pentru lucruri de moment, inutile viitorului tău apropiat sau îndepărtat.

Bea multe lichide pentru a te hidrata și consumă multe fructe pentru a-ți lua vitaminele și mineralele foarte importante în această perioadă cu lumină solară puțină.

Dormi suficient pentru a permite corpului să se regenereze fără probleme.

Evită consumul de băuturi și de alimente grele; și organele tale sunt în renovare, deci nu le suprasolicita.

Dar, cel mai important, folosește această perioadă pentru a te reconecta la energiile universale și a te regăsi pe tine, copilul pierdut și regăsit printr-o nouă șansă a vieții.

Îți doresc un Solstițiu plin de înțelepciune!

Binețe, dragă Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 21 decembrie 2025

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/12/solstitiul-de-iarna-momentul-renasterii.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

12.12 - ÎNCHIDE UȘA TRECUTULUI, ALTFEL NU-ȚI VEZI PREZENTUL

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

12.12

ÎNCHIDE UȘA TRECUTULUI, ALTFEL NU-ȚI VEZI PREZENTUL

Știi cum e cu sărbătorile când ne reamintim nouă și celorlalți că e momentul să fim buni? La fel e și cu datele calendaristice cu rezonanță; atunci ne reamintim cât de speciali suntem și ce multe momente extraordinare avem în viața noastră.

Da, sărbătorile sunt speciale, da, datele din calendar au un special al lor. Nimeni nu contestă toate astea.

Problema este că am ajuns să ne vedem speciali, extraordinari pe noi și pe ceilalți doar de sărbători și în zile speciale. Aici e buba. Ne reamintim să fim fericiți doar în anumite zile, iar în celelalte uităm de noi și de bunătatea din noi. Este ca și cum scoatem bunătatea, specialul din noi, ca pe pomul de Crăciun: la ocazii speciale.

Azi e 12.12.

Dacă zicem că e 12 decembrie, sună banal. Dar 12.12 are o conotație specială. Pentru ochii și mintea noastră. Iar asta ne face să ne simțim și noi speciali, așa, un pic. Că mâine, în 13.12 se evaporă specialul și avem de așteptat până de Crăciun; apoi iar pauză o săptămână și hai cu specialul de Anul Nou când mai trebuie să (ne) facem multe promisiuni.

Știu că se scrie mult despre acest portal. Doar că, la fel ca orice ușă, nu face nimic special, ne arată doar o nouă cale de urmat, o altă posibilitate față de ce am avut până acum.

12.12 ne atrage atenția; e ca o celebritate care apare în viața noastră și ne vorbește. Pe ea o vom auzi, că la banal suntem surzi.

Dacă 12.12 ne-ar vorbi, ne-ar spune:

„Băi, nu te-ai săturat să fii și să faci la fel ca până acum? Tu nu vezi unde ai ajuns acum? Crezi că dacă faci în continuare ce faci, vei obține altceva decât până acum?

Băi, io, 12.12, vin și-ți spun că în fiecare zi ai o nouă șansă, o nouă oportunitate să devii cine vrei tu, nu doar azi. Dar poate pe mine mă auzi, că-s mai cu moț și arăt bine pentru egoul tău. Omule, ieri ai fost bun, azi ești bun, mâine vei fi bun. Nu la fel de bun pentru că în fiecare zi te schimbi, deci devii din ce în ce mai bun.

Aștepți ceva special ca să te simți special? Înseamnă că nu-ți cunoști valoarea, iar asta te va face vulnerabil în fața celor care profită de lipsa ta din tine.

Uite, dacă 12 e special, de ce nu folosești întreaga lună a douăsprezecea ca să te simți și să faci ceva special? De ce doar azi? În 11.11 ce ai făcut? Dar în 10.10? Ai schimbat ceva? Fiecare lună are ziua care îți atrage atenția. În ianuarie va fi 01.01. Aștepți până atunci că poate ți se va întâmpla o minune?

Nici acum n-ai înțeles că TU EȘTI MINUNEA?

Bine, dă-mi voie să mă prezint eu: sunt DOISPREZECE, și reprezint cercul, completul, perfecțiunea. Mi se mai spune și ORDINEA DIVINĂ. Ești în luna a douăsprezecea din an, deci la un sfârșit de ciclu.

Asta reprezint eu: un sfârșit de ciclu pentru ca tu să poți reîncepe altceva. Nu poți avea ceva nou dacă nu închizi un ciclu.

Deci eu, 12.12, vin nu să-ți deschid o ușă, ci să-ți reamintesc să o închizi pe cea care te ține captiv în trecut.

Vin să îți reamintesc că tu, cel din trecut, ești complet, viața ta de până acum e completă pentru ce a fost, și că a venit momentul să îți muți atenția de pe ce a fost și ai fost în trecut pe prezentul care îți croiește în fiecare zi viitorul.

12 luni pentru ca anul să se încheie.

12 ore pe cadranul ceasului.

12 zodii care completează zodiacul.

Pentru a o lua de la capăt, e nevoie să închizi ce a fost, ce ai fost. Degeaba spui că te vei schimba începând de azi, sau din 01.01. Teoria nu schimbă nimic. Practica o face. Iar practica se poate face în fiecare zi.

Închide ușa trecutului, altfel vei retrăi aceeași viață, îi vei spune „nou”; tot ce zici că e viitor va fi o buclă din care nu ieși până când nu te trezești și înțelegi un lucru: EU SUNT O POARTĂ, TU TREBUIE SĂ TRECI DINCOLO! Altfel sunt o irosire.

Și Neptun tocmai și-a oprit ciclul retrograd în Pești, deci gata cu vălul iluziei.

Și Mercur tocmai a intrat în Săgetător, zodia libertății și a eliberării.

Toate, incluziv eu, 12.12, sunt semne. E verde, dar tu trebuie să pornești mașina și să pleci de pe loc.

Trezește-te!

Iubește-te atât de mult încât să alegi altceva ca până acum.

Hai, te pup!”

12.12.

ÎNCHIDE UȘA TRECUTULUI, ALTFEL NU-ȚI VEZI PREZENTUL.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 12.12.2025

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2025/12/1212-inchide-usa-trecutului-altfel-nu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.