SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
* * * * * * *
Dacă ar fi să îți evaluezi viața, cum ți-o vezi? Plină de împliniri sau plină de plângeri și de critici din cauza lipsurilor? Ai trăit așa cum ai vrut sau ai încercat doar să-i mulțumești pe ceilalți și, deci, n-ai făcut nimic din ce ai vrut tu, ci doar ce au vrut și spus alții?
Dacă ar fi să le dai sfaturi celor mai tineri, le-ai da cu bucurie și recunoștință pentru ceea ce ai trăit și ai devenit, sau cu amărăciune și frustrare pentru că nu ți s-a împlinit niciun vis? Le vei spune să nu irosească niciun minut din viața lor și să își trăiască visurile, sau le-ai spune că oricum vor suferi pentru că viața e grea iar oamenii sunt răi?
Dacă ai ști că mai ai o singură zi de trăit, ce ai face? Ai irosi-o înjurând nedreptatea și pe Dumnezeu sau ai face lucruri pe care ai fi vrut să le faci dar le-ai tot amânat?
Am obiceiul să le spun oamenilor „trăiește-ți viața în așa fel încât să ai ce le povesti nepoților fără să-i plictisești după un minut”. Adică trăiește momentul, fă ceva nebunesc, ceva ce îți dorești. Copiii și nepoții nu vor învăța niciodată din ce le spui, ci din ceea ce văd la tine că faci. Dacă le spui într-una să fie cuminți și să nu-i supere pe ceilalți, nu îi ajuți cu nimic. A nu-i supăra cu ceva pe alții înseamnă să nu mai faci tu lucruri care îți plac, pentru că oricum va fi cineva care să strâmbe din nas că nu ești ca el. A te cenzura într-una nu este viață, este o renunțare la tine, la visurile tale. Și de ce? Doar pentru a fi pe placul altora? Dar pe placul tău mai ești? Crezi că e mai importantă părerea altora decât părerea ta despre tine? Crezi că dacă îți sufoci adevărata personalitate, comentacii vor fi mai fericiți? Nu! Ei se simt oricum mizerabil și vor să nu fie singurii așa, deci ceilalți trebuie puși la punct. Iar asta este la propriu: când renunți la tot ce te caracterizează pentru a nu-i deranja pe alții, e ca și cum ai renunța la fraze; ai ajunge să vorbești în propoziții din ce în ce mai scurte, apoi folosești doar cuvinte, iar în final vei ajunge doar un punct. Fără verbe sau acțiune în viață.
Hai să-ți dau câteva exemple din viața mea.
Relațiile mele romantice au fost... cum să formulez... catastrofale. Nu pentru că bărbații nu au fost în regulă, ci pentru că eu nu am știut cu ce se mănâncă o relație și ce înseamnă să conviețuiești alături de un partener. Și, dacă suntem sinceri, vei vedea că cei mai mulți oameni nu știu mare lucru despre relații pentru că nu ne învață nimeni, pentru că se presupune că ar trebui să știm toate astea (de unde? din filme?.. dăăăă!!!) și că nu e mare scofală.
Tot ce am știu eu despre relații este din ce am văzut acasă la părinți, bunici, sau la vecini. Și ce am văzut? Certuri, reproșuri, condiționare („dacă nu faci asta...”), îmbufnare și așteptarea ca celălalt să facă un pas, celălalt să se schimbe. Acesta a fost tiparul, asta am aplicat. Asta face toată lumea: vezi armonie acasă, creezi armonie; vezi certuri și reproșuri, asta vei crea. Deci eu nu am putut atrage decât parteneri după chipul și asemănarea a ce am văzut acasă. Normal că, în primă fază, am recreat ce am văzut: m-am comportat ca mama și mi-am tratat partenerul ca pe tata. Dar la un moment dat mi-am dat seama că nu merge, că mor în interiorul meu. Am plecat din relație; n-am chef să mor de nefericire pentru ca oamenii să comenteze puțin „săraca, Dumnezeu s-o ierte!” la înmormântarea mea, ci am chef să-i ascult cum comentează în timp ce trăiesc „uite-o și p-aia, a terminat și cu ăla, acum e cu altcineva, curva dracului!”. :D
Toate deciziile au fost luate astfel încât fiul meu să înțeleagă că nu trebuie să se mulțumească cu puțin, ci că trebuie să încerce; pentru că fiecare încercare va aduce experiențe noi și îmbunătățiri la calitatea noastră.
Dar cea mai dificilă lecție de învățat este aceea de a nu renunța la mine, la cine și ce sunt doar pentru a fi pe placul partenerului. Și, crede-mă, e o lecție grea pentru că nici măcar nu mi-am dat seama că renunț, bucată cu bucată, la mine, la valorile mele, și că mă reduc la un punct. Unii mi-au cerut să mă schimb - să slăbesc, să tac și să-i las pe ei să fie în centrul atenției când sunt alții de față, să fiu mai... invizibilă -, alții nu mi-au cerut-o, din contră, m-au încurajat să fiu eu, dar tot eu renunțam și încercam să îi aduc în lumea mea. Faptul că am început să nu mă mai simt bine fizic, să se schimbe ceva în munca mea, m-au făcut să fac un pas în spate, să evaluez situația și să-mi dau seama că îmi diminuam lumina doar ca să nu-i deranjez pe alții. Iar aceste schimbări nu se vedeau doar pe mine, în viața personală și profesională, ci se reflectau și la fiul meu. Doar atunci mi-am dat seama că, în lipsa unei educații clare în relații, am aplicat ce am văzut: am renunțat la mine.
Nu, nu mi-e frică de schimbare. Deja știu că pleacă de lângă mine doar cei care au ceva de câștigat dacă renunț la mine și devin ce vor ei. Deja știu că nu pot mulțumi pe toată lumea. Deja știu că viața nu este despre a le face pe plac altora și a nu-i supăra. Cei supărați pe ei înșiși se vor supăra pe oricine și orice, n-au nevoie de motiv. Să-mi trăiesc fiecare zi atentă să nu ofensez oamenii și nu să-mi îndeplinesc visurile, asta nu este viață, este calvar, este trăirea ca punct și nu ca om.
Dacă ar fi să dau vreun sfat oricui ar vrea să audă, i-aș spune ce îi spun fiului meu: trăiește și fă ceea ce îți place! Oricum vor exista oameni care vor strâmba din nas; ei sunt oamenii-punct în viața lor, cei care au renunțat la visuri pentru că a fost mai important să fie pe placul tuturor, și care au așteptarea ca și tu să renunți la tot pentru binele lor, că doar așa știu.
Trăiește, omule, ceea ce simți că vrei, fă ceea ce vrei să faci. Imaginează-ți că stai de vorbă cu nepoți și le spui povestea ta. Vor fi fascinați de ea? Te vor bombarda cu întrebări? Vor vrea să fie ca tine? Te vor lua ca model?
Sau vor adormi sau pleca după primele minute în care le-ai spus că ai fost cuminte, nu ai supărat pe nimeni, nu ai ieșit din cuvântul celorlalți, că ai făcut doar lucruri corecte?
Tu vrei să inspiri sau să plictisești? Dacă te simți captiv în viața ta, cum crezi că poți inspira pe cineva decât cum să rămână captiv și nefericit.
Eu am avut multe relații până la un moment dat. Am fumat, am băut, nu am pierdut niciun chef sau petrecere. Am făcut ce am simțit, și nu regret absolut nimic. Pentru unii sunt un coșmar, o păcătoasă. Dar știu că fiecare zi în care am fost când în iad, când în rai, m-a învățat câte ceva. Ce poți învăța când nu îți dai voie să experimentezi? Fiecare nouă încercare este o lecție de învățat. Dar când renunți la tine, la tot ce îți place pentru a da bine în fața altora, te reduci la un puncticel. Și ce să mai înveți acolo? Nimic. Punct.
Dragă Om, nu te lăsa pus la punct de oamenii care au renunțat la ei și au devenit doar un punct.
Amintește-ți de tine, de acel TU care este în stare să facă tot ce își propune.
Nu te micșora pentru a nu-i deranja pe alții, ci dă-ți voie să îți întinzi aripile și să zbori; vor comenta doar cei care nu își dau voie să fie mai mult decât un punct în vederea altora.
Trăiește-ți viața așa cum ești cu adevărat.
Nu renunța la tine; oricum cei frustrați nu te vor aprecia, se vor bucura că au mai reușit să înfrângă zborul cuiva, să nu fie singuri.
Trăiește-ți viața astfel încât să ai ceva de povestit nepoților, iar ei să fie mândri că te au ca exemplu.
Cei care te iubesc cu adevărat te vor încuraja să fii și să faci ceea ce simți. Ceilalți nu contează. Punct.
Omule, tu nu ești un punct de vedere în viața altora. Ești întregul univers în ochii tăi și în viața ta. Nu e suficient doar să spui că faci schimbare. Fii exemplu și arată-le celorlalți cum se face, nu doar cum spui că faci.
Punct pentru alții sau univers pentru tine? Iată întrebarea la care îți ești dator să răspunzi.
Binețe, Om înțelept!
Edith Elisabeta Kadar
Arad, 01.07.2025
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
