SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
* * * * * * *
Cu cât ești mai la începutul drumului cunoașterii, cu atât este mai dificil de lucrat cu tine. De ce? Pentru că ți se pare că ceea ce știi este TOTUL și că cei care vin cu alte idei au probleme cu căpuțul, că alea sunt prostii, doar tu știi deja.
Gândește-te așa: un copil care intră în clasa întâi nu se gândește „oaaa, sunt abia la început!... ce multe mai am de învățat!”, ci știe că vine la școală că așa a zis mama și tata, că așa zic oamenii mari. Habar nu are că nu știe să scrie, să citească, să facă teme. El știe că așa trebuie. Și, dacă în clasele primare aude un termen necunoscut, de exemplu fizică cuantică, te întreabă ce e aia; doar că tu va trebui să îi explici în așa fel încât să facă sens pentru mintea sa de la acea vârstă. Când va crește și va acumula cunoaștere, va înțelege singur ce este aceea fizică cuantică. Până atunci... sunt doar niște termeni enervanți care îl va face să respingă orice tentativă de discuție cu ceilalți.
Acum aplică modelul la cineva care nu s-a ocupat până acum să vadă că mai sunt și alte variante la ceea ce știa și care consideră că deja știe totul. Nu contează că acum, când citești, vei spune în sinea ta „nimeni nu știe totul!”; da, așa e, dar amintește-ți cum ai fost tu chiar la început.
Gândește-te la cineva care tot ce știe este că boala se vindecă doar cu medicamentele și că ce spune doctorul este lege: zice doctorul că moare, așa va fi; zice doctorul că nu se va vindeca o viață întreagă, așa va fi. Și oricine vine și are altă părere, nu știe despre ce vorbește, e dus cu capul, nebun, spălat pe creier, intrat în sectă, etc. Poți să-i spui cât vrei că trebuie să lucreze și cu el, cu gândurile și trăirile care l-au adus acolo, în acel punct, că nu te aude. Și e normal să aibă acest comportament, este tot ce știe în acel moment. Nu poți explica unui copil o materie pe care nu e pregătit să o înțeleagă.
Dacă și cel care dă o altă variantă este tot la început, atâta doar că a auzit și acceptat că mai există și altceva, el va face tot posibilul să-l trezească pe celălalt, putând deveni chiar prea insistent ca celălalt să se schimbe. Rezultatul? Cel care știe una și bună va respinge puternic orice altă variantă, dar nu din cauză că e altceva, ci pentru că insistența celuilalt devine deranjantă și agresivă. În cazul nostru, dacă cineva vine și spune celui care crede doar în medicamente că trebuie să-și rezolve și cauza emoțională care l-a adus acolo și devine prea insistent, cel care nu e pregătit îl respinge cu putere, considerându-l nebun.
Un om va auzi o altă variantă față de ce știe abia atunci când va fi pregătit, iar asta este o muncă personală. Nimeni nu poate trezi pe altcineva. Fiecare se poate ajuta doar pe sine, și îi poate ajuta pe alții în 2 situații: dacă i se cere și dacă ceea ce urmează să spună este sigur, din practică, și nu este doar o opinie personală, teoretică.
Să zicem că întâlnești pe cineva și îți povestește că are o problemă în familie, indiferent de ce natură este. Normal ar fi doar să asculți ce ți se spune și să păstrezi pentru tine ce crezi. Dacă ți se pune întrebarea „tu ce părere ai”, poți spune ceva, ți s-a cerut opinia, dar dacă nu, taci. Și dacă spui ceva, vezi să fie din experiența ta practică, nu din teorie.
Dacă îți povestește despre problemele în relații, nu poți avea o opinie dacă tu nu ai avut relații sau ai avut dar s-au terminat urât și nu ți le-ai rezolvat. Dacă ai probleme nerezolvate din vechile relații, să știi că persoana întâlnită este doar o oglindă care îți arată ce mai ai de conștientizat la tine. Caz în care poți spune (dacă ai fost întrebat, da?) „dacă aș fi în locul tău eu aș face asta și asta...”, dar vorbești despre ce ai face tu, nu ce ar trebui să facă celălalt, că n-ai fost acolo să-i cunoști viața și să i-o trăiești. Și va trebui să te asculți și să faci și tu ce spui. Altfel, dai cu piciorul în șansa de a-ți face temele. Dacă te trezești că dai sfaturile pe care le aștepți tu pentru tine, s-ar putea să nu se potrivească cu ceea ce trăiește celălalt.
Nu uita, tot ceea ce întâlnești în viața de zi cu zi este menit să te ajute să-ți închei situații vechi, lăsate în coadă de pește, care te împiedică să fii și să faci ceva nou, și să îți arate imaginea a ceea ce refuzi să vezi.
Un om agresiv îți va arăta câtă agresivitate ai tu față de tine, cât de mult te cerți și te respingi tu pe tine. În acest caz s-ar putea să atragi oameni cu chef de ceartă și care te resping sub orice formă.
Mesajele pe care le vezi postate sunt mesaje pe care sufletul ți le trimite ca să îți reamintească ce ai de făcut să devii ceea ce este menit pentru tine.
Nimic și nimeni nu este întâmplător în viața ta. Totul se întâmplă când și cum trebuie ca să te trezești. Până atunci, vei respinge tot. Apoi, când vei începe să accepți și altceva, vei vrea să ți se spună totul dintr-o dată, ca să recuperezi timpul. Atunci pui întrebări copilărești pe messenger, gen „și cum pot face să șterg programele strămoșilor din mine?... și cum să pot să mă iubesc când alții nu vor?... și cum pot face să fiu fericit cât sunt atât de nefericit?... și cum mă pot vindeca, zi-mi?!”, și ai așteptarea ca cineva să îți răspundă într-o frază la întrebări atât de complexe; ești ca și copilul de clasa întâi care vrea să știe ce este fizica cuantică într-o singură propoziție.
Cel mai simplu răspuns și mai scurt la întrebările înșirate mai sus este „iubește-te pe tine”, dar apoi va urma o avalanșă de „cum?”, „dar la mine e diferit ca la ceilalți”, „la mine nu se poate”. Crede-mă, cu toții trecem fix prin aceleași etape. Cu toții am crezut că la noi e altfel ca la alții, cu toții am crezut că cei care nu ne răspund pe messenger la întrebări complexe sunt niște înfumurați cărora nu le pasă de cei în suferință; cu toții am crezut că dacă nu ni se răspunde este pentru că cei întrebați sunt niște lacomi care vor bani de la cei care suferă.
Ca să începi să înțelegi, va trebui să începi să studiezi tu, să cauți răspunsuri, nu să aștepți ca alții să îți dea mură-n gură. Cât timp ai așteptarea ca toți să-și lase treburile pentru a-ți răspunde la întrebări, pentru ca apoi să spui că nu, la tine nu e așa, ești la început; ești ca un copil care vrea totul imediat, și vrea cum vrea el. Și, crede-mă, spun toate astea cu mult respect pentru că am fost acolo și pentru că acum lucrez și cu oameni care vor ca în două zile de atelier să-și rezolve o viață întreagă de probleme acumulate.
Cu cât știi mai puțin, cu atât ești mai rupt de realitate și vrei totul imediat, așteptându-te ca alții să îți stea la dispoziție. Adică te comporți ca un copil. Tocmai de aceea va trebui să ai răbdare, să crești, să te maturizezi, iar asta înseamnă să citești, să asculți, să urmezi cursuri, să lucrezi cu tine, să fii atent la oglinzile pe care ți le arată ceilalți, să nu te mai consideri singurul om care are probleme și cu care are ceva Dumnezeu. Adică să faci școala vieții.
Eu mă ocup de mine din 2005, adică de 20 de ani, și mai am muuult! Și nu am avut de la început acces la informație, cum e acum, în aceste zile, deci a trebuit ca multe să le înțeleg direct, prin metoda datului cu capul. Singurele răspunsuri valabile pentru tine sunt cele pe care le-ai găsit singur, nu cele pe care ți le-a sugerat altcineva, un om care nu te știe.
Cu cât vei ști mai multe, cu atât vei înțelege că lecțiile pe care le-ai învățat sunt doar ale tale, ale nimănui altcuiva.
Un curs, un învățător, o carte, un film îți pot da indicii, dar nu pot face nimic în locul tău.
Cu cât știi mai puțin, cu atât vrei totul imediat.
Cu cât știi mai mult, cu atât apreciezi cât de multe mai ai de învățat, și știi că acelea sunt temele tale. Ceilalți trebuie să și le facă singuri. Merită, îți spun io!
Binețe, Om răbdător!
Edith Elisabeta Kadar
Arad, 14.07.2025
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
