Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Cât de importantă este, pentru tine, părerea celorlalți?
Cât de mult te ghidezi în viață după ceea ce spun ceilalți?
Câți pași poți să faci în viață fără ca cei din jur să-ți spună dacă e bine sau nu ceea ce faci, sau fără ca tu să aștepți părerea-sentință a altora?
Cât de dependent(ă) ești de așa ceva?
S-ar putea să spui că tu nu ai o astfel de dependență. Și totuși, îți spun că nu există om care să nu fie influențat - într-un grad mai mic sau mai mare - de părerea celorlalți.
Nu ne comportăm întotdeauna cum vrem noi în acel moment, ci așa cum „trebuie”, cum se așteaptă lumea de la noi.
Nu facem ceea ce vrem, ci, de cele mai multe ori, facem ceea ce e „corect”.
Nu ne îmbrăcăm cum avem chef, ci așa cum se așteaptă societatea.
Dincolo de regulile impuse ale lui „trebuie”, „așa e normal” și „să nu se supere cumva, cineva”, oare de ce facem ceea ce place societății, dar care ne împovărează sufletul?
Deoarece există această dorință a noastră de a fi iubiți, de a fi plăcuți, de a „da bine”, de a fi în „vorbele bune” ale celorlalți.
Iar atunci când primim câte un feedback negativ, câte o părere neplăcută nouă, câte o opinie care nu este pe placul sufletului nostru, ai văzut că, parcă, ne ofilim în interiorul nostru, ca și cum întreaga vitalitate a luat-o la sănătoasa?
Oare de ce, chiar dacă afirmăm că nu ne interesează părerea altora, totuși, indiferent ce facem, ținem cont de părerea celorlalți, în special a celor mai apropiați nouă: familia și prietenii?
Care este influența acestor păreri asupra noastră, asupra valorii noastre, asupra derulării în condiții optime a vieții din sufletul nostru?
Pentru a afla răspunsurile mele la aceste întrebări, și la altele legate de acest subiect, urmărește, rogu-te, videoclipul conceput, realizat și prezentat de mine, apăsând pe linkul de mai jos..
Nu uita să îmi spui și părerea ta.
Îți mulțumesc de însoțire.
Binețe, dragă cititor!
dr. Edith Kadar
Arad, 10 aprilie 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Merg, bucuroasă, pe drumul devenirii mele.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, din nou pentru cuvintele intelepte, pentru indemnul de a fi noi insine in orice imprejurare, sa nu ne indoim de noi, de ideile, de gandurile noastre. Mai ales daca ne identificam cu felul in care ne exprimam, gandim, vorbim, ne comportam.
RăspundețiȘtergereDaca eu nu sunt tu, atunci cine sunt eu? Oricum daca te consideri o persoana vei ramane tributar mereu acestui fapt cu tot bagaju...dependinte,atasamente etc.O persoana nu va fi niciodata libera!Restul este semantica.
RăspundețiȘtergere