Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Cu toții știm că suntem esență divină manifestată vremelnic într-un corp fizic.
Dar nu toți conștientizăm acest lucru, și mai puțini înțeleg și acceptă, iar un număr restrâns (comparativ cu totalul) o manifestă în viața de zi cu zi.
Binețe, dragă OM!
Oare cum e posibil ca partea divină, luminoasă din noi să fie estompată, acoperită, și înăbușită de emoțiile distructive: frică, furii, dezamăgiri, deznădejde, ură, ranchiună, etc.?
De ce nu înlătură Dumnezeu-l din noi negura trăirilor negative, și cum putem face ca noi să ne reamintim în permanență de esența divină din noi?
Sunt doar câteva întrebări la care am încercat să răspund în materialul filmat de aici.
Îți mulțumesc că îmi ești alături, și aștept în continuare propunerile, sugestiile și părerile tale.
Binețe, dragă oglindă a mea!
dr. Edith Kadar
Arad, 26 februarie 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Știai că...
... dacă tu nu ești dispus(ă) să-ți vezi și să-ți recunoști valoarea proprie, se vor găsi întotdeauna persoane care să-ți spună că nu ai nicio valoare?
Valoarea ta ești tu însuți/însăți și nu vreun ban, vreun bun material sau vreo profesie. Acelea te ajută, dar nu te reprezintă; acelea nu ești tu.
Fără tine, nici un ban, bun material sau profesie nu ar exista.
Tu le dai valoare pentru că tu ești o valoare!
Banii nu ar exista dacă nu i-ai face tu să apară și să circule; mașina sau casa nu ar exista dacă nu ar fi cineva care își cunoaște valoarea pentru a le concepe, construi și folosi. Profesiile nu ar exista dacă nu ar fi oameni care să-și pună talentul valoros la bătaie.
Dacă nu îți cunoști valoare, va exista întotdeauna cineva care să-ți spună cu nu ai nicio valoare, pentru a te putea folosi și manipula...gratis, chiar cu voia ta; că doar îi crezi pe alții care vorbesc despre tine, nu?
Mai sunt persoane a căror valoare este să se folosească de valoarea celor care nu se văd pe ei înșiși.
Dar, când îți știi, simți, cunoști valoarea, indiferent ce ți se va spune vei rămâne surd(ă) pentru că tu știi cel mai bine că ești o comoară.
Valoarea ta dă valoare realității tale.
Cu alte cuvinte, la cât de apreciezi, atât vei avea.
Nu ai nimic? Îți dai seama cât valorezi în proprii tăi ochi? În acest caz, devalorizarea a devenit valoarea ta.
Cum poți afla cât valorezi?
Pornește de la conștiența și conștiința valorii tale.
Pentru asta trebuie să te cunoști, să stai puțin de vorbă cu tine, să-ți faci o analiză la sânge, cum se zice.
Gândește-te la un atlet care habar nu are ce poate și cât valorează. Dacă nu-și cunoaște abilitățile (viteză, rezistență, capacitate de adaptare la stres și la lucrul sub presiune, contracronometru), se va apuca să încerce probe la care nu excelează, deși ar fi extraordinar la altele. Și toate doar pentru că nu știe el ce poate, ci i-a lăsat pe alții să-i dicteze. Din cauza rezultatelor slabe, atletul se devalorizează, crezându-se mediocru sau ratat.
La fel și în viață. Dacă nu îți cunoști plusurile și minusurile din fiecare domeniu, fie personal, fie profesional sau social, vei irosi multă energie și entuziasm în zone care nu ți se potrivesc, neobservând zonele din viață cărora tu le-ai da strălucire prin talentele și abilitățile pe care le posezi.
Abia când vei sta la taclale tu cu tine însuți și vei stabili plusurile și minusurile din acest moment, adică îți vei cunoaște și înțelege valoarea, vei putea să direcționezi energia în locurile din viață care îți vor aduce și recompense: bucurii, bani, liniște sufletească, etc.
Până atunci totul e o irosire.
Se spune că dacă apreciezi un pește după abilitatea lui de a se cățăra în copac, el va trăi cu impresia că nu e bun de nimic, că nu valorează nimic.
Toți oamenii sunt valoroși. Tu cum te apreciezi?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 16 iulie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
