Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
* * * * * * *
Știai că...
... dacă tu nu ești dispus(ă) să-ți vezi și să-ți recunoști valoarea proprie, se vor găsi întotdeauna persoane care să-ți spună că nu ai nicio valoare?
Valoarea ta ești tu însuți/însăți și nu vreun ban, vreun bun material sau vreo profesie. Acelea te ajută, dar nu te reprezintă; acelea nu ești tu.
Fără tine, nici un ban, bun material sau profesie nu ar exista.
Tu le dai valoare pentru că tu ești o valoare!
Banii nu ar exista dacă nu i-ai face tu să apară și să circule; mașina sau casa nu ar exista dacă nu ar fi cineva care își cunoaște valoarea pentru a le concepe, construi și folosi. Profesiile nu ar exista dacă nu ar fi oameni care să-și pună talentul valoros la bătaie.
Dacă nu îți cunoști valoare, va exista întotdeauna cineva care să-ți spună cu nu ai nicio valoare, pentru a te putea folosi și manipula...gratis, chiar cu voia ta; că doar îi crezi pe alții care vorbesc despre tine, nu?
Mai sunt persoane a căror valoare este să se folosească de valoarea celor care nu se văd pe ei înșiși.
Dar, când îți știi, simți, cunoști valoarea, indiferent ce ți se va spune vei rămâne surd(ă) pentru că tu știi cel mai bine că ești o comoară.
Valoarea ta dă valoare realității tale.
Cu alte cuvinte, la cât de apreciezi, atât vei avea.
Nu ai nimic? Îți dai seama cât valorezi în proprii tăi ochi? În acest caz, devalorizarea a devenit valoarea ta.
Cum poți afla cât valorezi?
Pornește de la conștiența și conștiința valorii tale.
Pentru asta trebuie să te cunoști, să stai puțin de vorbă cu tine, să-ți faci o analiză la sânge, cum se zice.
Gândește-te la un atlet care habar nu are ce poate și cât valorează. Dacă nu-și cunoaște abilitățile (viteză, rezistență, capacitate de adaptare la stres și la lucrul sub presiune, contracronometru), se va apuca să încerce probe la care nu excelează, deși ar fi extraordinar la altele. Și toate doar pentru că nu știe el ce poate, ci i-a lăsat pe alții să-i dicteze. Din cauza rezultatelor slabe, atletul se devalorizează, crezându-se mediocru sau ratat.
La fel și în viață. Dacă nu îți cunoști plusurile și minusurile din fiecare domeniu, fie personal, fie profesional sau social, vei irosi multă energie și entuziasm în zone care nu ți se potrivesc, neobservând zonele din viață cărora tu le-ai da strălucire prin talentele și abilitățile pe care le posezi.
Abia când vei sta la taclale tu cu tine însuți și vei stabili plusurile și minusurile din acest moment, adică îți vei cunoaște și înțelege valoarea, vei putea să direcționezi energia în locurile din viață care îți vor aduce și recompense: bucurii, bani, liniște sufletească, etc.
Până atunci totul e o irosire.
Se spune că dacă apreciezi un pește după abilitatea lui de a se cățăra în copac, el va trăi cu impresia că nu e bun de nimic, că nu valorează nimic.
Cum poți afla cât valorezi?
Pornește de la conștiența și conștiința valorii tale.
Pentru asta trebuie să te cunoști, să stai puțin de vorbă cu tine, să-ți faci o analiză la sânge, cum se zice.
Gândește-te la un atlet care habar nu are ce poate și cât valorează. Dacă nu-și cunoaște abilitățile (viteză, rezistență, capacitate de adaptare la stres și la lucrul sub presiune, contracronometru), se va apuca să încerce probe la care nu excelează, deși ar fi extraordinar la altele. Și toate doar pentru că nu știe el ce poate, ci i-a lăsat pe alții să-i dicteze. Din cauza rezultatelor slabe, atletul se devalorizează, crezându-se mediocru sau ratat.
La fel și în viață. Dacă nu îți cunoști plusurile și minusurile din fiecare domeniu, fie personal, fie profesional sau social, vei irosi multă energie și entuziasm în zone care nu ți se potrivesc, neobservând zonele din viață cărora tu le-ai da strălucire prin talentele și abilitățile pe care le posezi.
Abia când vei sta la taclale tu cu tine însuți și vei stabili plusurile și minusurile din acest moment, adică îți vei cunoaște și înțelege valoarea, vei putea să direcționezi energia în locurile din viață care îți vor aduce și recompense: bucurii, bani, liniște sufletească, etc.
Până atunci totul e o irosire.
Se spune că dacă apreciezi un pește după abilitatea lui de a se cățăra în copac, el va trăi cu impresia că nu e bun de nimic, că nu valorează nimic.
Toți oamenii sunt valoroși. Tu cum te apreciezi?
Te invit acum, după ce am discutat, să oferi sufletului tău 3 minute pentru a sta în liniște ascultând această melodie.
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 16 iulie 2015
Foarte fain!
RăspundețiȘtergereO explicaţie detaliată a fenomenelor, oferă Gregg Braden în "The Seven Essenian Mirrors", film care nouă ne-a plăcut enorm de mult.
Articolul de aici, cred că pune într-o lumină "mai românească" Principiul Oglinzii.
Zi faină!
Namaste!
Valorizarea personal și aprecierea de sine îți este dată de self estim, niciodată de către ceilalți, ci doar de tine însuți.
RăspundețiȘtergereCeilalți sunt aici să-ți amintească de tine și de propria valorizare, ce ți-o poți da tu însuți. Așa că...go on! Fuck them all!