MATURIZARE sau COPILĂRIE NESFÂRȘITĂ?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Suntem atât de dresați să nu gândim ci doar să reacționăm, atât de îndoctrinați că ne merge rău pentru că cineva vine și ne distruge fericirea, atât de convinși că răul vine din afară și e provocat de alții, încât nici nu ne mai „pierdem” timp să ne reamintim că vorbim despre viața noastră și că, deci, noi decidem cum ne-o construim.

Cel mai simplu este să arătăm spre alții, ca și cum cineva ar putea veni să strice ceva fără permisiunea noastră. Păi nu e mai simplu să spunem că altcineva a venit și ne-a stricat socotelile din viață decât să recunoaștem că habar n-avem cum să ne aranjăm viața?
Am fost obișnuiți să fim cuminți și ascultători, iar acum am uitat că nu mai suntem copiii care ascultă de părinți și care încearcă să nu-i supere, ci suntem ceea ce am visat să ajungem încă din copilărie: oameni mari, adulți independenți. Mda, în teorie suntem cu toții maturi, până când vine practica și ne pocnește direct între ochi de vedem stele verzi.

Noi credem că maturitatea înseamnă să avem peste 18 ani. Atât. Nu contează că păstrăm comportamentul imatur, acela în care alții iau hotărâri pentru noi, în care tot ce facem trebuie să-i mulțumească doar pe alții, și în care noi nu contăm deloc, doar nu suntem egoiști, nu-i așa?!

Tot ceea ce facem la maturitate este o reluare - la altă scară - a copilăriei: să nu-i supărăm pe mami și pe tati, care acum sunt șefii, vecinii, partenerii sau oricine credem că reprezintă autoritatea pentru noi; să fim cuminți și să nu-i facem de rușine pe „părinți” (adică să vorbim politically correct, chiar dacă nu asta am vrut să spunem) și să așteptăm aprobarea, aprecierea și validarea lor (adică a oricui ni se pare că e mai bun decât noi).

Și la ce duce asta? La a da vina pe alții pentru ce nu este bine, a ne transforma în victime plângăcioase și arătătoare cu degetul către oricine altcineva decât spre noi.

„Dacă nu faci ceea ce vrei, de ce mai spui că este viața ta?”, am citit de curând un mesaj, și este plin de miez (pentru mine).

Nu putem spune că a venit cineva și ne-a distrus viața și fericirea. Și noi unde am fost? Și de ce am permis să se ajungă la asta? „Păi am crezut că îmi vrea binele”. Da, ne-a vrut binele, și ni l-a luat.

Nu putem spune că toți bărbații sunt porci și nesimțiți. Nu-i cunoaștem pe toți. Întrebarea este de ce atragem doar acea tipologie și de ce este mai ușor să spunem că ăia pe care i-am cunoscut sunt „toți”? Același lucru e valabil și în cazul bărbaților care spun lucruri asemănătoare despre femei.

Nu putem da vina doar pe guvern, președinte, conducători pentru viața noastră. Nu faptul că cheltuielile sunt mari e problema (chiar dacă unii dintre cei ce citesc s-ar putea supăra pentru ce spun acum), ci problema e că percepem totul ca pe o luptă, iar creierul și corpul nostru vor reacționa ca în timp de război.

Un om care observă lucrurile și se concentrează pe a găsi soluții (și nu pe a căuta noi probleme) nu își irosește energia să opună rezistență, ci o folosește să se adapteze.
Frica, furia, vinovăția, frustrarea, ura, ranchiuna, încrâncenarea, rușinea sunt stări care ne mănâncă viața, ne consumă puterea și ne mențin nu numai în starea de luptă sau fugi, ci și la un nivel de conștiință scăzut.

A ne orienta pe probleme și a ne plânge într-una de orice și de oricine arată că suntem imaturi, copii, emoțional. Iar copiii cum sunt? Ușor de dus de nas. Oamenii care doar se plâng sunt cel mai ușor de manipulat. Oile.

A ne orienta pe soluții și a înțelege că problemele nu sunt date pentru a ne plânge ci pentru a le rezolva și a ne dezvolta, arată maturitate la toate nivelurile. Și cum sunt oamenii care nu se irosesc? Incomozi. Oile negre.

Indiferent de situație, decizia este a noastră: maturizare sau copilărie perpetuă?

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

P.S. Repostez piramida conștiinței. Tot ce este sub 200 este imaturitate, este lipsă de asumare a responsabilității asupra vieții.

Edith Kadar 

Arad, 17.01.2024

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2024/01/maturizare-sau-copilarie-nesfarsita.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

PÂNĂ CE NU VORBEȘTI DESPRE PROBLEMELE TALE, ELE NU DISPAR

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *    *    *    *    *    *    * 

Se prea poate să crezi că vorbești despre problemele tale, dar, în realitate, tu spui povestea a ceea ce vrei tu să se creadă legat de problemele tale. Una este ce s-a întâmplat cu adevărat și alta este ce ai înțeles tu din ce s-a întâmplat.

Să zicem că tocmai ai terminat o relație, indiferent de ce natură era ea: personală, profesională, familială. Nu ți-e totuna, și e normal, doar ai investit timp, energie, emoții, sentimente, speranțe, ai proiectat în mintea ta un final mai bun decât cel la care s-a ajuns. Ești furios, frustrat, nemulțumit, agitat, neliniștit, obosit. A apărut o problemă, iar tu nu știi cum să o rezolvi. Vrei ca lucrurile să revină la felul în care au fost înainte să apară ruptura. Corecție: vrei ca tu să revii la liniștea și bunăstarea pe care le-ai avut atunci când (credeai că) totul era în regulă.

Și te apuci să vorbești despre problema ta. Dar ce spui? Ce ai înțeles tu din ce s-a întâmplat. Dacă ai întreba și partea cealaltă, ai avea surpriza să auzi o cu totul altă variantă a poveștii. Vei povesti cât de mult efort și energie ai depus tu în acea relație și cât de nerecunoscător e celălalt, dar nu vrei să auzi că și celălalt a făcut același lucru. Altfel, dar a făcut.

Vei prezenta povestea astfel încât tu să fii personajul pozitiv iar celălalt e lupul cel rău.

Și în loc să stai și să analizezi ce s-a întâmplat cu adevărat, de unde și când a apărut ruptura, îți irosești timp și energie să repeți oricui e dispus să te asculte cum tu ai fost bun, iubitor și dedicat 100% relației, iar celalalt a fost doar un nerecunoscător care a profitat de bunătatea ta.

Ți se pare cunoscut? La câte persoane le-ai spus aceeași poveste și ai așteptat reacțiile de susținere pentru tine și de dezaprobare pentru cel/cea care te-a făcut să suferi?

De câte ori nu ai spus ceva la genul „ehe, dacă aș avea cui să povestesc despre problema mea, aș povesti!“. Și cum îți dai seama că persoana este potrivită să te asculte? După ce criterii apreciezi asta? După forma nasului sau după ce? Nu, când spui sau gândești așa, aștepți să vină cineva să te întrebe „vai, dar ce ți s-a întâmplat, cu ce te-au supărat oamenii răi, OM bun și minunat?“.

Sau poți spune „uneori doare atât de tare încât nu poți spune nimic!“. Mda, deci preferi să ții în tine durerea, dar ai grijă să spui celorlalți de durerea de nepovestit. Păi ce mai povestești tu dacă îți rezolvi problema? Cum mai atragi atenția asupra ta?

Adevărata poveste implică și ce ai făcut tu, sau ce nu ai făcut. Nimeni nu te părăsește dacă ai fi atât de perfect pe cât vrei să pari. Și tu ai partea ta de vină în tot, și aia te bântuie, aia te neliniștește chiar dacă nu îți dai seama.

Atragem în viață oameni oglinzi, indiferent că îți convine asta sau nu, că accepți sau nu. Omul acela are menirea de a-ți arăta unde ai de lucru cu tine. Cât timp refuzi să te uiți și în ograda ta și arăți doar spre ceilalți, vei întâlni aceeași tipologie de oameni și vei trăi aceleași întâmplări până ce te hotărăști să fii sincer și să spui și partea ta de poveste. Știi cum e vorba aceea: dacă lași capra să spună povestea, lupul va fi întotdeauna personajul negativ.

Povestea adevărată și întreagă este de ce ai atras în viața ta asemenea oameni, aceste situații, și ce ai de învățat din ce ți se întâmplă.

Cât timp nu vrei să vorbești despre tine ca oglindă a celuilalt, vei trăi în minciună. Problemele nu dispar, ci se amplifică. Și ai două optiuni: o dai înainte cu victimizarea și te vei îmbolnăvi, sau îți asumi responsabilitatea, te eliberezi și te vindeci.

Cam asta este tema Lunii noi în Capricorn, moment ce se va produce joi, 11.01.2024, și a cărui efect de curățare va ține minim 6 luni.

Mai multe despre acest subiect incomod pentru cei cu mentalitatea de victimă voi vorbi în cadrul unei emisiuni ce se va transite live marți, 09.01.2024 de la ora 20.30 pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/701209968745089) și pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/5TSSkpK_w4o). Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos, care vrei să ieși din minciună!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 09.01.2024

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2024/01/pana-ce-nu-vorbesti-despre-problemele.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

BOBOTEAZA - SEMNIFICAȚIE ȘI SIMBOLURI

Nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *    * 

Acesta nu este și nu se vrea a fi un material religios. 

El poate fi citit de oricine, indiferent de religie, de convingeri, de crez, de credință.

Este doar ceea ce am înțeles eu, om de rând, despre o sărbătoare ce are semnificații profunde, dincolo de ceea ce se vede.

Este despre simbolul unei zile în care întreaga planetă primește confirmarea, binecuvântarea, recunoașterea, botezul.

Binețe, dragă Om!

Nu sunt și nu voi fi expertă în dogmatica religioasă. 

Sunt doar un om care are curiozitatea de a trece dincolo de limite, îngrădiri, reguli făcute de alții pentru a fi acceptate fără a pune întrebări.

Sunt cel ce crede după ce cercetează și înțelege taina și simbolul fiecărui moment pe care Universul ni-l aduce în cale.

Sunt cel ce știe că totul are o semnificație, și că descoperirea acesteia duce la descoperirea fiecăruia ca individ, ca entitate de lumină, ca esență divină.

Dacă te plictisesc, sau dacă te deranjează ceea ce citești, îți mulțumesc de vizită, dar întoarce-te, rogu-te, la viața și crezurile pe care le cunoști și pe care ți le aperi cu îndârjire.

Materialul se adresează celor deschiși la minte și la suflet, celor ce vor să știe mai multe despre momentele care compun timpul ce definește ca trăire.

Te invit să povestim puțin despre o zi al cărei simbol este prea puțin înțeles, sau trecut cu vederea. 

Oprește-te puțin din ce faci, indiferent de religia ta, și ieși puțin din tiparele minții și a dogmelor.

Relaxează-te, și citește cu sufletul.

Cu toții am auzit despre Bobotează.

Dincolo de semnificația oferită de biserică, Boboteaza are un simbol ascuns, tainic, ce ne privește pe toți, indiferent de religia în care am primit confirmarea existenței prin botez, indiferent cum se numește acesta și care îi este ritualul.

Mai întâi, dă-mi voie să-ți reamintesc ce se spune despre acest moment din an.

Boboteaza este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor din lume, ca reamintire a momentului în care Iisus a primit confirmarea esenței lui divine prin botezul cu apa din râul Iordan.

Cel care a săvârșit actul a fost Ioan, numit Botezătorul deoarece îndemna oamenii la pocăință, adică la recunoașterea păcatelor prin spovedanie, prin renunțarea la lucrurile care îi țineau departe de divinitate, de lumina divină; iar apoi confirma această curățare prin simbolul spălării cu apă, numit generic BOTEZ. 

Ioan Botezătorul a fost considerat înaintemergătorul lui Iisus, povestind oamenilor despre fiul Domnului ce urmează să vină pentru a-i ajuta pe cei ce vor să primească ajutorul, ce vor să primească lumina divină prin renunțarea la „întunericul” ce îi ține departe de ea.

Atunci când Iisus l-a întâlnit pe Ioan pentru a primi confirmarea prin apă, Botezătorul a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii”. 

Aceasta a fost recunoașterea valorii și a luminii divine pe care o purta omul Iisus.

Cu prilejul botezului lui Iisus în râul Iordan, s-a arătat și a fost recunoscută de toți Sfânta Treime: Fiul Domnului, care primește recunoașterea prin glasul Tatălui ce s-a auzit atunci din cer spunând „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit!”, și confirmarea esenței divine prin coborârea luminii, a Duhului Sfânt sub forma unui porumbel care se așează pe umărul lui Iisus.

Această arătare poartă numele de Epifanie.

Dacă până atunci botezul făcut de Ioan avea semnificația unei curățări individuale cu apă, din momentul arătării Sfintei Treimi devine o taină deoarece aduce și focul divin ce are puterea de a purifica întregul neam al celui botezat.

Se spune că botezul este o taină nu pentru că ar fi un secret, ci pentru că simbolul său este dincolo de suprafața ritualurilor; acestea au fost create pentru a sublinia profunzimea și unicitatea confirmării și reconfirmării omului ca ființă divină.

Când omul se naște cei din jur îi recunosc existența, îi confirmă venirea și îi onorează esența divină prin botez. Alte religii folosesc alt nume pentru acest ritual. Important este că, din momentul botezului, omul este acceptat și integrat în comunitatea din care face parte.

Boboteaza este momentul din an în care ni se reamintește esența și faptul că oricând ne putem dezbrăca de superficialitate, de dogmatism, de rigiditatea teoriei impuse, de trăirea de suprafață, pentru a putea îmbrăca haina înțelepciunii câștigată prin căutarea de răspunsuri și găsirea de noi înșine.

Momentul de botez, de curățare, de purificare este necesar, se spune, deoarece odată cu căderea lui Adam, omenirea a fost atinsă de păcatele „lumești”, iar această perioadă a fost stopată odată cu Epifania sau botezul lui Iisus.

Indiferent de religia în care am primit botezul, Boboteaza are rolul să ne reamintească de faptul că am primit deja esența divină, Duhul Sfânt și confirmarea de copil al Luminii.

Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, deoarece prin pogorârea Duhului Sfânt nu doar apa Iordanului a fost purificată.

Ziua de 6 ianuarie este menită, astfel, să ne reamintească faptul că odată sfințite toate apele au rol purificator, cu condiția să dorim această curățire.

Îți reamintesc un lucru: planeta noastră este compusă, în proporție de aproximativ 75% din apă. La fel ca și corpul uman.

Și dacă Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, înseamnă că este și sărbătoarea curățării și purificării noastre, a fiecărui individ.

Doar că, așa cum știi, nu numai apa ci și focul divin e necesar pentru o curățire completă.

Ceea ce înseamnă că nu este suficient să bem sau să ne spălăm cu apă sfințită, dacă nu vrem să ne eliberăm de întunericul din noi, de emoții și trăiri ca ura, ranchiuna, frica, furia, gelozia, orgoliul, răutatea.

Apa din corpul uman este prelucrată și recirculată de rinichi, și eliminată prin vezica urinară. 

Rinichii sunt afectați de frici, temeri, panici. 

Ei răspund, energetic, de funcționarea normală a oaselor și măduvei osoase, precum și a organelor reproducătoare.

Focul, ca element, este reprezentat în corp de două organe: inima, pompa sângelui care asigură viața și de intestinul subțire, care prelucrează mâncarea cu care ne „hrănim” viața.

Atunci când aceste organe sunt afectate, ar fi bine să ne revizuim puțin criteriile după care ne trăim viața, și să facem o purificare, o curățare a emoțiilor distructive de esență divină din fiecare.

Nu este suficient să avem în casă Agheasma Mare (sau apa sfințită de Bobotează) pentru a fi automat puri. Mai e nevoie și de lucrul cu noi înșine. E nevoie să dăm afară frustrările și nemulțumirile, verbalizându-le. Aceasta este spovedania.

Boboteaza sau Epifania, la fel ca multe alte sărbători ale tuturor religiilor lumii, are rolul de a ne reaminti cine suntem cu adevărat, dincolo de corpul fizic. 

De noi depinde dacă vrem să trecem dincolo de limitele și limitările teoriilor, ale dogmelor și vom înțelege mesajul fiecărei sărbători.

Folosește-te de energiile acestor zile pentru a face curățenie în sufletul și viața ta.

Reamintește-ți că fiecare zi poate fi pentru tine  un nou început.

Reamintește-ți de tine!

Îți mulțumesc de însoțire printre rânduri, și nu uita: nu răspund pentru ceea ce crezi tu că am vrut să spun sau pentru ce ai vrut tu să înțelegi.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 06 ianuarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.