SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
.jpg)
Cel mai simplu este să arătăm spre alții, ca și cum cineva ar putea veni să strice ceva fără permisiunea noastră. Păi nu e mai simplu să spunem că altcineva a venit și ne-a stricat socotelile din viață decât să recunoaștem că habar n-avem cum să ne aranjăm viața?
Am fost obișnuiți să fim cuminți și ascultători, iar acum am uitat că nu mai suntem copiii care ascultă de părinți și care încearcă să nu-i supere, ci suntem ceea ce am visat să ajungem încă din copilărie: oameni mari, adulți independenți. Mda, în teorie suntem cu toții maturi, până când vine practica și ne pocnește direct între ochi de vedem stele verzi.
Noi credem că maturitatea înseamnă să avem peste 18 ani. Atât. Nu contează că păstrăm comportamentul imatur, acela în care alții iau hotărâri pentru noi, în care tot ce facem trebuie să-i mulțumească doar pe alții, și în care noi nu contăm deloc, doar nu suntem egoiști, nu-i așa?!
Tot ceea ce facem la maturitate este o reluare - la altă scară - a copilăriei: să nu-i supărăm pe mami și pe tati, care acum sunt șefii, vecinii, partenerii sau oricine credem că reprezintă autoritatea pentru noi; să fim cuminți și să nu-i facem de rușine pe „părinți” (adică să vorbim politically correct, chiar dacă nu asta am vrut să spunem) și să așteptăm aprobarea, aprecierea și validarea lor (adică a oricui ni se pare că e mai bun decât noi).
Și la ce duce asta? La a da vina pe alții pentru ce nu este bine, a ne transforma în victime plângăcioase și arătătoare cu degetul către oricine altcineva decât spre noi.
„Dacă nu faci ceea ce vrei, de ce mai spui că este viața ta?”, am citit de curând un mesaj, și este plin de miez (pentru mine).
Nu putem spune că a venit cineva și ne-a distrus viața și fericirea. Și noi unde am fost? Și de ce am permis să se ajungă la asta? „Păi am crezut că îmi vrea binele”. Da, ne-a vrut binele, și ni l-a luat.
Nu putem spune că toți bărbații sunt porci și nesimțiți. Nu-i cunoaștem pe toți. Întrebarea este de ce atragem doar acea tipologie și de ce este mai ușor să spunem că ăia pe care i-am cunoscut sunt „toți”? Același lucru e valabil și în cazul bărbaților care spun lucruri asemănătoare despre femei.
Nu putem da vina doar pe guvern, președinte, conducători pentru viața noastră. Nu faptul că cheltuielile sunt mari e problema (chiar dacă unii dintre cei ce citesc s-ar putea supăra pentru ce spun acum), ci problema e că percepem totul ca pe o luptă, iar creierul și corpul nostru vor reacționa ca în timp de război.
Un om care observă lucrurile și se concentrează pe a găsi soluții (și nu pe a căuta noi probleme) nu își irosește energia să opună rezistență, ci o folosește să se adapteze.
Frica, furia, vinovăția, frustrarea, ura, ranchiuna, încrâncenarea, rușinea sunt stări care ne mănâncă viața, ne consumă puterea și ne mențin nu numai în starea de luptă sau fugi, ci și la un nivel de conștiință scăzut.
A ne orienta pe probleme și a ne plânge într-una de orice și de oricine arată că suntem imaturi, copii, emoțional. Iar copiii cum sunt? Ușor de dus de nas. Oamenii care doar se plâng sunt cel mai ușor de manipulat. Oile.
Indiferent de situație, decizia este a noastră: maturizare sau copilărie perpetuă?
Binețe, Om înțelept!
Edith Elisabeta Kadar
P.S. Repostez piramida conștiinței. Tot ce este sub 200 este imaturitate, este lipsă de asumare a responsabilității asupra vieții.
Edith Kadar
Arad, 17.01.2024
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
