SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
Ne place ideea de evoluție, de creștere personală și de dezvoltare în spirit.
Credem că dacă am citit câteva cărți, am urmărit câteva filme, am fost la câteva ateliere și câteva tabere, puf!, ne-am multilateral dezvoltat și ne-am iluminat mai ceva ca farul pe faza lungă. Credem că dacă începem să folosim cuvinte pompoase, să avem gesturi teatrale, să începem să îi corectăm pe "muritorii" care nu au avut norocul nostru de a sta sub bec... ăăă... de a se ilumina, dacă eliminăm cuvinte câh! din dicționar și îi apostrofăm pe "păcătoșii" care nu vorbesc ca la carte (că la cartea noastră, să ne înțelegem), gata, am ajuns pe cele mai înalte culmi ale evoluției, am devenit înalți în conștiință, crescuți în conștiență, și am intrat în clubul exclusivist al sfinților în viață.
Nah!, suntem tot acolo, doar cu ego-ul dospit. Dar asta este prima etapă, primii pași: orgoliul spiritual.
Suntem în iluzia că știm mai multe decât alții, în iluzia că dacă știm teorie suntem mai buni decât cei care (credem noi că) nu știu nimic.
Suntem în iluzia că suntem speciali, că suntem mai valoroși, mai spirituali decât alții, și nu ne mai dăm seama cât orgoliu și câtă aroganță avem. Nici măcar nu realizăm că adevărata creștere și dezvoltare personală și spirituală nu au nimic a face cu a critica, a apostrofa, a condamna (chiar și în gând), a corecta și a-i privi de sus pe ceilalți.
Suntem în iluzia că dacă știm mai multe decât am știut ieri, știm mai multe decât oricine altcineva. E ca și cum un copil merge în clasa întâi și pentru că a învățat să scrie și să citească, crede că doar el știe asta, inconștient că sunt atâția care știu mai multe și care au ajuns la nivelul unde nu mai simt nevoia să vorbească; tac și observă.
Și cum ne dăm seama că suntem în iluzie?
Când vorbim mult și facem puțin, e iluzie, e minciună.
Când dăm sfaturi pe care nu le urmăm, e iluzie, e minciună.
Când le cerem altora să fie impecabili, să facă în viață ceea ce noi nu facem, e iluzie, e minciună.
Când îi criticăm pe alții că nu sunt ce ar trebui, dar noi avem conturi cu nume fals și cu poze în care lipsim, e iluzie, e minciună.
Dacă nu ne asumăm cine suntem, dăm sfaturi și atacăm camuflați în altcineva decât suntem cu adevărat, e o mare minciună, și nu are nimic a face cu spiritualitatea. Acolo e doar un copil speriat, cu multe traume nerezolvate.
Munca cu noi este grea, este murdară, este obositoare; ne face să vrem să ne oprim, să renunțăm la tot și la toți cei care ne scot din confortul ignoranței în care am zăcut atât timp.
Munca cu noi înșine ne poate face - cel puțin în prima fază - să vrem mai multe măști, de data asta împodobite cu pseudo-cunoașterea (știu ca se scrie legat, dar vreau să subliniez falsul, "pseudo") proaspăt acumulată în teorie.
Adevărata creștere personală este practică; adevărata dezvoltare spirituală este tot practică.
Degeaba știm multe dacă facem puține.
Degeaba acumulăm cunoștințe în teorie și umplem caiete întregi de notițe dacă nu aplicăm nimic în viața noastră.
Degeaba suntem deștepți cu alții dacă acasă nu facem ce am predicat.
Degeaba îi sfătuim pe alții cum să-și aranjeze viața dacă a noastră rămâne în derivă.
Adevărata creștere se produce doar atunci când încetăm să vedem în afara noastră ceea ce e de rezolvat, de fapt, în noi. Adevărata dezvoltare apare atunci când suntem dispuși să săpăm adânc în noi, să ne băgăm în rahatul pe care l-am creat sau l-am moștenit din familie, și să începem curățenia.
E ușor? Nu. Dar este singura cale pentru a deveni o variantă mai bună a noastră.
Creșterea personală și dezvoltarea spirituală pot fi făcute de oricine, dar nu toți vor reuși. Doar cei care trec peste orgoliul teoriei și aroganța dată de ignoranță. Vorba aceea: „mulți chemați, puțini aleși”.
Adevărata transformare este practică, nu în teorie. E nevoie de mult curaj pentru a ne convinge de acest adevăr, curaj pe care nu toți îl avem.
Omida știe că va ajunge fluture, nu trebuie să demonstreze asta.
Credem că dacă am citit câteva cărți, am urmărit câteva filme, am fost la câteva ateliere și câteva tabere, puf!, ne-am multilateral dezvoltat și ne-am iluminat mai ceva ca farul pe faza lungă. Credem că dacă începem să folosim cuvinte pompoase, să avem gesturi teatrale, să începem să îi corectăm pe "muritorii" care nu au avut norocul nostru de a sta sub bec... ăăă... de a se ilumina, dacă eliminăm cuvinte câh! din dicționar și îi apostrofăm pe "păcătoșii" care nu vorbesc ca la carte (că la cartea noastră, să ne înțelegem), gata, am ajuns pe cele mai înalte culmi ale evoluției, am devenit înalți în conștiință, crescuți în conștiență, și am intrat în clubul exclusivist al sfinților în viață.
Nah!, suntem tot acolo, doar cu ego-ul dospit. Dar asta este prima etapă, primii pași: orgoliul spiritual.
Suntem în iluzia că știm mai multe decât alții, în iluzia că dacă știm teorie suntem mai buni decât cei care (credem noi că) nu știu nimic.
Suntem în iluzia că suntem speciali, că suntem mai valoroși, mai spirituali decât alții, și nu ne mai dăm seama cât orgoliu și câtă aroganță avem. Nici măcar nu realizăm că adevărata creștere și dezvoltare personală și spirituală nu au nimic a face cu a critica, a apostrofa, a condamna (chiar și în gând), a corecta și a-i privi de sus pe ceilalți.
Suntem în iluzia că dacă știm mai multe decât am știut ieri, știm mai multe decât oricine altcineva. E ca și cum un copil merge în clasa întâi și pentru că a învățat să scrie și să citească, crede că doar el știe asta, inconștient că sunt atâția care știu mai multe și care au ajuns la nivelul unde nu mai simt nevoia să vorbească; tac și observă.
Și cum ne dăm seama că suntem în iluzie?
Când vorbim mult și facem puțin, e iluzie, e minciună.
Când dăm sfaturi pe care nu le urmăm, e iluzie, e minciună.
Când le cerem altora să fie impecabili, să facă în viață ceea ce noi nu facem, e iluzie, e minciună.
Când îi criticăm pe alții că nu sunt ce ar trebui, dar noi avem conturi cu nume fals și cu poze în care lipsim, e iluzie, e minciună.
Dacă nu ne asumăm cine suntem, dăm sfaturi și atacăm camuflați în altcineva decât suntem cu adevărat, e o mare minciună, și nu are nimic a face cu spiritualitatea. Acolo e doar un copil speriat, cu multe traume nerezolvate.
Munca cu noi este grea, este murdară, este obositoare; ne face să vrem să ne oprim, să renunțăm la tot și la toți cei care ne scot din confortul ignoranței în care am zăcut atât timp.
Munca cu noi înșine ne poate face - cel puțin în prima fază - să vrem mai multe măști, de data asta împodobite cu pseudo-cunoașterea (știu ca se scrie legat, dar vreau să subliniez falsul, "pseudo") proaspăt acumulată în teorie.
Adevărata creștere personală este practică; adevărata dezvoltare spirituală este tot practică.
Degeaba știm multe dacă facem puține.
Degeaba acumulăm cunoștințe în teorie și umplem caiete întregi de notițe dacă nu aplicăm nimic în viața noastră.
Degeaba suntem deștepți cu alții dacă acasă nu facem ce am predicat.
Degeaba îi sfătuim pe alții cum să-și aranjeze viața dacă a noastră rămâne în derivă.
Adevărata creștere se produce doar atunci când încetăm să vedem în afara noastră ceea ce e de rezolvat, de fapt, în noi. Adevărata dezvoltare apare atunci când suntem dispuși să săpăm adânc în noi, să ne băgăm în rahatul pe care l-am creat sau l-am moștenit din familie, și să începem curățenia.
E ușor? Nu. Dar este singura cale pentru a deveni o variantă mai bună a noastră.
Creșterea personală și dezvoltarea spirituală pot fi făcute de oricine, dar nu toți vor reuși. Doar cei care trec peste orgoliul teoriei și aroganța dată de ignoranță. Vorba aceea: „mulți chemați, puțini aleși”.
Adevărata transformare este practică, nu în teorie. E nevoie de mult curaj pentru a ne convinge de acest adevăr, curaj pe care nu toți îl avem.
Omida știe că va ajunge fluture, nu trebuie să demonstreze asta.
Cam acesta este (pentru mine) mesajul Lunii pline în Vărsător, moment ce va avea loc marți, 01.08.2023.
Mai multe despre iluzia dezvoltării și orgoliul spiritual voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct luni, 31.07.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/iDk7TI0WjC8) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/3657869514497578). Te aștept cu drag.
Binețe, Om înțelept!
Edith Elisabeta Kadar
Arad, 30.07.2023
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
