ÎNCHIDE UȘILE TRECUTULUI. PE ACOLO SE SCURG ENERGIA ȘI VISELE TALE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Tot ce ești la ora actuală este rezultatul trecutului tău, al deciziilor care ți s-au sugerat/impus sau pe care le-ai acceptat/luat în trecut. 

Îți propun să faci o pauză de un minut, să închizi ochii și să îți faci o evaluare a ceea ce ești acum. Ești mulțumit de tine? Ești ferm în decizii? Aștepți ca alții să decidă pentru tine sau tu iei hotărârile, indiferent ce îți spun ceilalți? 

Ești o persoană preocupată să facă pe plac tuturor, sau te pui pe tine pe primul loc, știind că doar tu te poți ajuta cel mai bine? 

Îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce simți și faci, pentru viața ta, sau ești obișnuit să arăți cu degetul în exterior spre oricine îți intră în raza ta de acțiune?

Cum îți evaluezi relațiile personale și profesionale? Te rog să treci de răspunsul „bune” sau „e bine!”, care iese automat, fără gândire. 

Ești mulțumit de ceea ce vezi când te uiți în oglindă dimineața?

Cum te simți în prezența partenerului/partenerei? Relația te împlinește? Ai așteptări de la oameni? Vrei ca ei să facă ceva sau să se schimbe pentru a-ți fi mai bine?

Stai mult în trecut? Ai obiceiul să cauți oameni cu care să povestești mult despre perioade din trecut?

Ai tendința de a compara tot ce ți se întâmplă acum cu ceea ce a fost mai demult? Ai obiceiul de a te compara pe tine cu ceea ce ai fost în trecut? Trecutul este un etalon pentru tine?

Regreți trecerea timpului? Folosești des cuvinte sau fraze care fac trimitere la vremuri demult apuse?

Fii sincer(ă) cu tine. Răspunsurile sunt doar pentru tine, pentru a-ți face o idee despre cât de ancorat ești în prezent și câte uși din trecut au rămas deschise.

Orice situație sau relație din trecutul tău pe care nu le-ai încheiat oficial sunt ca niște porți rămase deschise larg, iar pe acolo se scurge toată energia și viața ta prezentă. De ce? Pentru că în loc să observi prezentul, să te vezi acum, s-ar putea să compari totul cu ceva de mai demult: ba că nu mai ești la fel de tânăr(ă) (n-ai cum, dăăăă!), ba că nu mai ești la fel de slab(ă), sau că partenerul/partenera nu mai e la fel ca la început; că vremurile sunt altele și ce bine era altădată, sau că oamenii nu mai sunt așa cum erau odinioară. 

Acestea sunt doar câteva exemple de gândire care iau energia din prezent și o redirecționează către subiectul discuției. 

Se spune că energia curge acolo unde este îndreptată atenția. Asta înseamnă că îți trimiți energia vieții acolo unde stai cel mai mult: în experiențele trecutului, în realitatea prezentului sau în planurile de viitor.

Dacă ai relații neîncheiate cu foști parteneri, să știi că încă faci schimb de energie cu ei. Nu este suficient să divorțezi în acte pentru a pune capăt legăturii energetice dintre voi; e nevoie să ierți. Cum îți dai seama că e gata? Atunci când te gândești sau vorbești despre el/ea, nu mai ai nicio reacție, nu-ți mai stârnește amintiri. 

Orice întâmplare din trecut pe care nu ai încheiat-o este devoratoare a energiei din prezent. Iar dacă ai mai multe situații rămase în coadă de pește, s-ar putea să înțelegi acum de ce te simți din ce în ce mai stors și mai obosit. 

Una dintre capcanele gândirii care împiedică omul să închidă ușile trecutului este credința că timpul le rezolvă pe toate. Greșit! Timpul așterne uitarea, dar nu rezolvă nimic. Și uite așa mai rămâne încă o ușă deschisă prin care se scurge energia vitală. 

Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 24.06.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/NNOewbhQvWc) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid02dtcSvSQfBjg2JESKYprnarTMv1wG36stMZP2B3Y5TB2d7bX2VVG3PQRdVrAhWtgkl). 

Te aștept cu drag!

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 24.06.2022

 *      *     *     *     *     *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/06/inchide-usile-trecutului-pe-acolo-se.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ATRAGEM ÎN VIAȚĂ CEEA CE NE AJUTĂ SĂ NE ÎNVĂȚĂM LECȚIILE ȘI SĂ EVOLUĂM

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

În teorie sună bine, dar, așa cum le place multora să spună (pentru a se scuza că nici măcar nu încearcă), practica ne cam omoară. De ce? Pentru că este muuuult mai ușor să ne plângem, să găsim scuze, să inventăm câte o problemă la fiecare soluție oferită. Care soluție? Păi aia la care se servește textul cu „practica-i grea”. De câte ori găsim cuvinte cu care să ne justificăm în teorie, amânăm practica, singura care ne învață cu adevărat lecțiile vieții. 

Putem citi biblioteci întregi, putem participa la nenumărate ateliere și cursuri de dezvoltare personală și spirituală; dacă după aceea nu facem nimic din ce am învățat, se numește irosire de timp și energie. Ce rost are să mergem, să auzim despre ceea ce avem de făcut pentru a ne schimba, dacă după aceea viața noastră rămâne aceeași, cu aceleași probleme, cu aceeași gândire pesimistă, aceleași emoții neprocesate și aceeași încăpățânare de a ne schimba, așteptând, în schimb, ca toți ceilalți să ne facă un pustiu de bine și să se schimbe, că noi avem altele mai bune de făcut (cum ar fi să ne plângem într-una).

Cursurile, atelierele, cărțile citite, filmele urmărite, toate au rolul de a ne aduce în față informațiile de care avem nevoie pentru a mai face un pas pe drumul schimbării și a învățării lecțiilor. Doar nu crezi că ne-am născut doar pentru a merge la școală, a ne angaja, a ne întemeia o familie, a avea copii și nepoți, apoi a ne pensiona și a aștepta ca doamna cu coasa să vină să ne ducă dincolo. Dacă asta e baza gândirii tale, e o mare problemă. Și știi de ce? Pentru că acela este scheletul întregii vieți; e ca o fundație pe care se construiește structura casei, iar pentru a schimba perspectiva, a schimba gândirea, e nevoie să se lucreze la fundație, nu la altceva. 

Informațiile teoretice sunt cea mai ușoară cale de schimbare. Primim ceea ce avem nevoie și când avem nevoie, nici mai repede, nici mai târziu. Deci dacă auzim ceva, înseamnă că suntem pregătiți să auzim, degeaba spunem altceva. Dacă am ajuns la un curs sau la un atelier, ori vedem o emisiune și comentăm non-stop, înseamnă că sufletul a chemat acea experiență, dar mintea se împotrivește la nou. E nevoie de exercițiu, de perseverență, pentru a trece de barierele pe care mentalul le-a ridicat de-a lungul timpului. 

Este ca în cazul sportivilor de performanță: pentru a câștiga un concurs, au nevoie de sute, mii de ore de antrenament. 

La fel este și în cazul lucrului cu noi înșine după ce informația teoretică ne-a fost adusă pe diferite căi și prin diferite canale de comunicare. 

Dacă nu luăm în considerare informația teoretică și nu o aplicăm în practică, sufletul nostru - cel care are nevoie de experiențe practice - va atrage în viața noastră persoane și situații care să ne scoată din zona de confort, și să ne ia tot ce am pus pe locul întâi făcându-ne să uităm că mai trebuie să și evoluăm. 

Și uite așa atragem bolile în viața noastră, care au rolul de a ne opri din alergarea continuă după iluzii, himere și cai verzi pe pereți. Atragem partenerii care să ne destrame confortul și visele și care să ne aducă cu picioarele pe pământ. Putem pierde totul și putem pierde oameni dragi; și asta pentru că am considerat că este suficient cât avem în momentul acela. 

„Mie mi-e bine așa, sunt mulțumit cu ce am”, este afirmația care atrage cele mai dure lecții de viață. 

Cel mai greu de acceptat este că tot ceea ce ni se întâmplă e atras de noi, de sufletul nostru. Avem două posibilități: acceptăm și mergem mai departe, sau refuzăm și ne irosim energia vieții opunându-ne la tot și dând vina pe Dumnezeu, vinovatul de serviciu. 

Creșterea noastră necesită arderea completă a programelor vechi pentru a le aduce pe cele noi. Simbolic acest lucru este cel mai bine exemplificat de planeta noastră, Terra (simbolul omului), aflată cel mai aproape de Soare (focul purificator). Și când se întâmplă asta? Cu ocazia Solstițiului de vară, moment care are loc în acest an marți, 21 iunie, la ora 12.14 (ora României).

Mai multe voi vorbi luni, 20.06, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni transmisă în direct pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/58v8JythxY4) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid0wgySsJcsJ3nNfznkXoN3tt7bUjMG6qPzdUEXhivngvYTUk6WjRARwKsLBArtDAeWl). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la nou!

Edith Kadar

Arad, 20.06.2022

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/06/atragem-in-viata-ceea-ce-ne-ajuta-sa-ne.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

UNDE SINCERITATE NU E, IUBIREA NU POATE RĂSĂRI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Una dintre cele mai mari minciuni spuse de om este „eu nu mint niciodată!”. 

Desigur, nu (ne) mințim nici când suntem întrebați ce facem, cum suntem, și răspundem automat „bine”, deși în interior numai bine nu e. 

Nu (ne) mințim nici când ne facem cont cu nume fals sau/și punem poză cu orice altceva decât cu noi (sau cu noi, cei din liceu, deși acei ani dusu-s-au demult). 

Nu e minciună când copiem un text al altcuiva și „uităm” să trecem sursa, apoi ne desfătăm cu like-urile și comentariile de laudă la adresa talentului nostru literar. 

Nu (ne) mințim când facem ceva pentru că așa fac sau spun alții, deși simțim că sufletul se rupe în noi pentru că am vrea cu totul altceva.

Nu (ne) mințim când acceptăm să rămânem în relații demult răsuflate, moarte, doar din grija ce-o să zică lumea. 

Nu e deloc minciună când ne disprețuim profund pentru că nu suntem ce am visat, nu arătăm ca alții, nu avem ce au alții și când, în loc să ne suflecăm mânecile și să reparăm situația, alegem să arătăm cu degetul spre oricine altcineva decât spre noi.

Nu poate fi minciună atunci când una spunem dar alta gândim, că doar nimeni nu ne aude vocea din cap, nu-i așa?

Nici lucrurile ținute în secret sau cele omise a fi spuse nu pot fi minciuni, nu? Doar am jurat că noi nu mințim niciodată. 

Exemplele pot continua. Ideea este că de mici am fost educați și învățați să mințim: să facem frumos în fața oamenilor care nu ne plăceau, să ținem ascunse lucruri pentru că așa ne-au spus mama, tata sau alt adult „responsabil”, să stăm cuminți deși am fi vrut la joacă, să ne prefacem interesați de tot ce ne spuneau adulții, să tăcem când noi am fi avut multe de spus, etc. 

Atunci când suntem învățați să mințim sau învățăm să ascundem lucruri pentru că altfel îi supărăm pe părinți, se instalează în noi o stare de neliniște; e ca și cum ne-am disocia, ca și cum partea care trebuie să mintă se desparte de restul, merge și spune minciuna, apoi se întoarce și își continuă viața mai departe. Dar partea care rămâne simte că ceva e în neregulă, de aici neliniștea. Cu cât spunem mai multe neadevăruri, cu atât ne îndepărtăm mai tare de partea corectă din noi, iar aceasta nu va mai simți iubirea, sinceritatea, franchețea.

De aici până la a începe să nu ne mai iubim nu mai este decât un pas, iar mintea face asocierea: minciună=neiubire. „Când mint, nu sunt demn de iubire. Când spun adevărul, merit toată iubirea”. Doar că interacțiunea cu ceilalți și sfaturile celorlalți ne fac, de cele mai multe ori, să ne afundăm tot mai mult în labirintul minciunii și, deci, al neiubirii. 

Și cum poate fi o relație în această situație? Sinceră? 

Da, dacă există iubire adevărată. Iubirea de sine și apoi de ceilalți. 

Nu, dacă e mai important să dăm bine în fața altora și iubirea devine ceva de ignorat. 

Indiferent ce (ne) mințim sau ce (ne) ascundem, am ieșit de pe drumul iubirii și am luat-o pe calea falsității, a ipocriziei. 

A fi sinceri în permanență este foarte greu, dar nu imposibil. Trebuie doar să ne iubim suficient de mult încât să devină mai importantă relația cu noi decât cu ceilalți. În fond cu ceilalți ne putem întâlni sau nu, dar cu noi stăm în permanență. 

Unde sinceritate nu e, dispare iubirea; în primul rând de sine și apoi față de ceilalți. Dispare respectul și considerația. Și, încet-încet, devenim sclavii minciunii, roboții societății. 

Luna Plină în Săgetător de marți, 14.06.2022, va (re)aduce în atenție minciunile, lipsa iubirii adevărate din viața noastră, ipocrizia pe care o numim adevăr și va scoate la suprafață multe dintre vinovățiile bine ascunse prin minciunile spuse. 

Mai multe pe marginea acestui subiect voi vorbi luni, 13.06.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/uAWZ8cDD1uk) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid0ZB2zwT6sTMT77snHjbffiEPmG4MgxrR4yg9B19Yfa6P4GoAakpVtKBhVTovJxpGrl). Te aștept cu drag.

Binețe, Om iubitor!

Edith Kadar

Arad, 13 iunie 2022

 *     *     *     *     *    *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/06/unde-sinceritate-nu-e-iubirea-nu-poate.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

NU MÂNCAREA ÎNGRAȘĂ, CI EMOȚIILE NEDIGERATE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Desigur, știu că la citirea titlului vor fi mulți care vor putea jura că mâncarea îi îngrașă pe oameni, că mesele haotice și caloriile necontabilizate sunt inamicul sănătății și că o greutate normală se obține doar prin controlul a tot ce se bagă în gură. Mai știu că sunt domenii întregi care și-au câștigat credibilitatea convingând oamenii că dacă renunță la stilul lor de viață și îl schimbă cu unul mai conștient, ei vor obține greutatea ideală. 

Nu contrazic toate acestea, cine sunt eu să fac așa ceva? 

Am doar o întrebare: unde se duc emoțiile neprocesate? 

Ce fac oamenii cu frustrarea pe care nu o pot exprima și care îi împinge să mănânce? 

Unde dispare foamea de iubire, de tandrețe, de înțelegere și de liniște? Aceea rămâne tot o foame care se cuibărește confortabil în om și va cere mâncare. Iar dacă nu primește hrana emoțională, va trimite omul direct la frigider și va da iama în oalele de acolo.

Cine preia toate greutățile sufletești, toate kilogramele de îngrijorări, de frici și de nesiguranțe acumulate de-a lungul anilor din viață? 

Cine sau ce va sparge zidurile construite ca o fortăreață de către om, ziduri menite să țină la distanță dezamăgirile, lipsa de valoare în ochii celorlalți și în ochii proprii?

Cât cântăresc nesiguranțele, nevoia de iubire, și cât trage la cântar nevoia de control care umple toate lipsurile descrise mai sus? 

Ce dietă, regim sau cură va face ca toate emoțiile adunate și neprocesate să dispară? 

A aborda problemele de greutate doar din perspectiva corpului fizic, ignorând mentalul, emoționalul, psihicul, sufletul, spiritul, denotă o superficialitate și o nedreptate făcută omului ca întreg. 

Când cineva provine dintr-o familie în care violența, lipsa de respect, abuzurile de orice fel erau la ordinea zilei, și când copilăria și adolescența au fost marcate de traume puternice ținute ascunse, îngropate adânc în subconștient, problemele de greutate apar de fiecare dată, fie că este vorba despre surplus sau despre minus. 

Când cineva are o foame imensă de a fi iubit, aprobat, apreciat, acceptat, impunerea de restricții alimentare nu numai că nu ajută, ci mărește frustrările, lipsa de valoare în ochii proprii („vezi, nu sunt în stare nici să slăbesc!”), și descurajează omul să mai spere că poate să fie mai bine într-un viitor aproximativ. 

La ora actuală, societatea este „educată” să râdă și să arate cu degetul spre cei care nu se încadrează în niște standarde corporale inventate de oameni nu pentru a-i ajuta pe semeni ci pentru a-i menține în frustrările care îi fac să cumpere orice și oricât, doar să uite că nu sunt la nivelul așteptărilor celor care dictează standardele. 

La ora actuală, cel mai simplu mod de a pasa nepăsarea față de traumele acumulate de oameni este să-i faci să creadă că nu merită nimic, că nu sunt demni de a-și împlini visele pentru că nu au nu știu ce greutate, pentru că nu arată într-un anumit fel (de parcă toți ar trebui să fie uniformi!); cel mai simplu este să creezi diete și rețete pentru corpul fizic, să ignori celelalte aspecte ale omului, și apoi să-i spui că nu e în stare de nimic. Așa nu numai că ai obținut oameni rușinați de cum arată, dar ai înfrânt și bruma de spirit care le-a mai rămas. 

Omul este o ființă complexă, iar a-l aborda doar prin prisma fizicului și a minții denotă nu doar superficialitate, dar și o lipsă de empatie și de înțelegere pentru semeni. 

Nu mâncarea îngrașă, ci ceea ce se află dincolo de fațadă, ce e nerezolvat și face omul să-și potolească foamea de iubire și de Dumnezeu cu mâncare. 

Mai multe despre acest subiect voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.06.2022 de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/kf0eo6o6ByE) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid0ckyDVdCTYyexQeR68ur2tcUrFvhafChKhpQMzXpvfLSUfkASeJtKVqWFSkfPjn6Rl). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 10 iunie 2022

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/06/nu-mancarea-ingrasa-ci-emotiile.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.