SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
Nu sunt un om religios. Știu că religia, biserica, preoții, credința și Dumnezeu sunt concepte total diferite. Un om credincios nu trebuie să fie obligatoriu religios.
Eu cred în Dumnezeu, cred în Lumină, cred în Iubire. De aceea m-am decis să scriu ceea ce simt. Dacă ești înregimentat și ești credincios ritualurilor de urmat, s-ar putea să nu-ți placă. Îți amintesc că nu trebuie să citești și nu e nevoie să crezi în ceea ce spun.
Nu sunt deținătoarea adevărului universal, dar nici tu. Avem dreptul la opinii. Aceasta e opinia mea.
* * * * *
Suntem în Săptămâna Mare, iar azi e vinerea mare. Mulți oameni sunt preocupați să respecte și să onoreze ritualurile religioase.
Săptămâna Mare începe cu sâmbăta lui Lazăr, ziua dinaintea Floriilor. Atunci Iisus a făcut dovada credinței și cunoașterii lui reînviindu-și prietenul mort de 4 zile.
Duminica Floriilor este ziua în care Iisus a intrat în Ierusalim. Cum erau vremurile de atunci? Instabile. Ca acum. Conducătorii iudeilor cochetau cu romanii pentru a obține beneficii de toate felurile. Corupția era în floare, și fiecare se descurca după modelul „mie să-mi fie bine”. Oamenii de rând, erau sufocați de taxe și de deciziile luate împotriva bunăstării lor. Recunoști ceva din zilele actuale?
În acest climat instabil oamenii au avut nevoie de cineva care să vină să îi salveze: personajul mesianic care rezolvă totul fără ca ei să miște un deget pentru ca lor să le fie bine. Ți se pare cunoscută situația?
Mesia, adică trimisul lui Dumnezeu, a apărut având menirea de a mântui. Numele lui este Iisus Hristos. El era un învățat, un om care era preocupat să înțeleagă lumea și rolul lui în lume. Era un înțelept, iar lumina lui interioară a atras din ce în ce mai mulți oameni. Învățăturile lui au adus ceva nou față de regulile rigide și de haosul existent. Oamenii au început să îl urmeze și să își însușească învățăturile lui. Vibrația lui era foarte înaltă pentru că el ȘTIA că e fiu de Dumnezeu. Le vorbea oamenilor despre faptul că și ei sunt copii ai lui Dumnezeu, dar acest lucru s-a estompat în timp, oamenilor spunândi-li-se că doar Iisus este singurul fiu al lui Dumnezeu, iar astfel li s-a tăiat orice avânt de a-și aminti că fiecare primește duhul sfânt în el, altfel nu ar trăi. Este viața, e Dumnezeu care se manifestă în fiecare dintre noi.
Iisus le spunea oamenilor că divinul este în ei și că trupul este biserica lui Dumnezeu.
A ajuns să fie din ce în ce mai cunoscut, iar învățăturile lui au ajuns la urechile conducătorilor vremii, deranjați de faptul că oamenii se orientau spre o nouă autoritate, alta decât ei.
Și în acea vreme erau două „tabere”: cei care îl contestau vehement pe Iisus și cei care rezonau cu învățăturile lui (hm, unde am mai auzit asta?).
Învățăturile lui erau inedite, erau despre stabilirea legăturii personale cu Dumnezeu; dar acest lucru nu putea să placă conducătorilor pentru că pierdeau controlul. Așa încât subtil, ca orice politică, au inoculat oamenilor ideea că Iisus vrea să preia conducerea lor și că asta le va crea probleme. Nu a trebuit decât să le strecoare oamenilor informații false despre cât de dăunător va fi Iisus și oamenii care îl urmează, iar mulțimea a început să ia atitudine, uitând că toți sunt copii ai aceluiași Dumnezeu. Ți se pare cunoscută situația?
În Duminica Floriilor Iisus și mulțimea care îl urma au intrat în Ierusalim, și au fost primiți de mulți cu ostilitate. De ce? Pentru că erau altfel decât ei, făceau altceva, deci trebuiau contestați.
Din cauza atmosferei ostile până și apropiații lui au început să se teamă. Joi a fost ziua în care Iisus a luat pentru ultima dată masa cu ucenicii lui: cina cea de taină.
Vineri este ziua în care Hristos a îndurat toate patimile, a fost crucificat și a fost înmormântat.
Sâmbătă Mântuitorul a coborât în iad pentru a-i elibera pe cei care erau înlănțuiți acolo de răul și întunericul pe care nu au știut a le alunga prin credința în Lumină.
Iar duminică, a treia zi de la moartea fizică, Iisus învie arătându-le oamenilor că toți cei care cred cu adevărat în Dumnezeu pot reîncepe o nouă viață.
Se spune și se știe că Iisus s-a sacrificat pentru oameni, pentru a le răscumpăra greșelile. Acum vin eu și întreb: cum onorăm noi, oamenii, sacrificiul lui Iisus? Ne-am învățat lecția? Sau așteptăm din nou să vină cineva să ne salveze, noi să nu mișcăm un deget, și să ne continuăm nestingheriți viața care ne-a adus în situația de acum?
Îi plângem moartea în fiecare an pentru ca după aceea să putem mânca și bea pe săturate? Asta e lecția pe care am învățat-o din jertfa lui?
Hai să luăm această perioadă. În postul mare am văzut atâta ură și intoleranță că am rămas uimită. Oamenii s-au lăsat împărțiți în două tabere: unii care au lăsat ca un va@@in să devină mântuitorul vieții lor și cei care știu că atât timp cât lumina christică e vie în ei, acela e cel mai bun antidot.
În perioada postului o parte din oameni au ales să calce în picioare sacrificiul lui Iisus, alegând ura, intoleranța, judecarea, agresivitatea și războiul psihologic față de cei care gândesc altfel decât ei. Au ales să-i crucifice pe cei care gândesc diferit.
În săptămâna patimilor unii oameni aleargă ca nebunii să se cumpere carne obținută prin sacrificarea mieilor, puiuții oilor.
În vinerea mare unii postesc la mâncare, și poate vor posti și la ură și intoleranță.
Doar că în acest an oamenii au de trecut o probă puternică a credinței: în sâmbăta mare, ziua în care ar trebui să lucrăm cu întunericul din noi, va fi întâiul mai muncitoresc, ziua consacrată micilor și grătarului.
Dragă Om, e Vinerea mare, ziua în care Iisus a fos răstignit. Ce ai zice să facem o pauză de ură, de intoleranță, să nu mai lăsăm ca un va@@in să ne dezbine, ci să ne amintim de jertfa fiului lui Dumnezeu, să ne amintim de ceea ce ne unește și nu ceea ce ne deosebește.
Haide ca până marți (cel puțin) să stăm în gândul bun, în rugăciune, în curățare, să evităm orice provocare.
Hai să fim altfel acum. Îi suntem datori lui Iisus. În fond el s-a sacrificat pentru ca noi să vedem lumina din noi și nu întunericul și dezbinarea arătate de alții.
Hai să-i mulțumim păstrând aprinsă flacăra Iubirii în noi.
Hai să stabilim precedente. Vii în liniștea și lumina tăcerii? Hai!
Mulțumesc, Iisuse!
Mulțumesc, Om!
Mulțumesc, Dumnezeule pentru tot!
Edith Kadar
Arad, 30.04.2021
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
