Sunt momente în care ai senzația că totul stagnează, că nu înveți nimic, că alții pot dar tu nu, că viața nu te mai poate duce nicăieri din acest punct.
Apoi sunt momente în care crezi că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior și că, după o conștientizare, te-ai trezit direct în rai, convins fiind că totul s-a rezolvat și că viața ta va fi lină și descâlcită din acel moment.
Ai momente în care te bucuri pentru prietenii care îți sunt aduși în cale, pentru oamenii pe care îi întâlnești, pentru că ei sunt ca un răspuns la rugile pe care le-ai repetat de atâtea ori la Dumnezeu.
Și apoi sunt momente când e nevoie să eliberezi oameni din viața ta, să le dai drumul și să îți vezi de drumul tău în viață.
Vine momentul în care ești singur, iar asta nu e rău, ci înseamnă doar că te poți descurca singur, că nu mai ai nevoie de încurajări și de susțineri; nu pentru că nu meriți, ci pentru că poți.
Vine un moment pentru a îți pune întrebări în viață:
- Cine ești tu fără prietenii tăi, fără îndrumătorii tăi, fără maeștrii tăi?
- Cine ești tu fără gândirea care te-a adus acum, aici?
- Cine ești tu dacă nu te-ai compara în permanență cu alții?
- Cine ești tu dacă nu ai aștepta ca ceilalți să îți spună ce să faci?
- Cine ai fi tu dacă ai fi responsabil 100% pentru viața ta, și nu ai mai da vina pe alții?
- Cum ar fi viața ta dacă ai ști că nu ceea ce se întâmplă îți creează probleme, ci ceea ce crezi și gândești despre ce se întâmplă îți afectează viața?
Și mai vine un moment al răspunsurilor la toate aceste întrebări, un moment al înțelegerii, al acceptării și al asumării de sine.
Dar totul se întâmplă la timpul său, cu viteza sa, și nimic nu poate grăbi, șterge sau rescrie ordinea învățării în viață.
Poți să înțelegi repede în teorie, dar dacă nu aplici în practică e degeaba. Apoi, nu e suficient să faci practic de câteva ori, ci e nevoie să devină un stil de viață.
Nu poți merge mai departe, nu te poți schimba, dacă nu renunți la vechi, la trecut.
Nu poți deveni cineva dacă nu renunți la cine ai fost.
Nu poți avea pretenția ca doar ceilalți să se schimbe iar tu să nu faci nimic.
Când toate acestea au fost înțelese, acceptate, aplicate cu perseverență, abia atunci vine schimbarea de sine. Când va fi asta? Atunci când ești pregătit să muncești cu tine.
Totul se întâmplă doar când vine momentul, timpul său. Nu mai repede!
Binețe, Om fain!
Edith Kadar
Arad, 25 septembrie 2020
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
