PĂREREA ALTORA, „CONSTRUCTORUL” VIEȚII TALE

Una dintre condițiile principale pentru ca tu să mergi mai departe pe calea descoperirii de sine este să fii surd(ă) la orice părere și sugestie din exterior. Chiar și a celor mai apropiați.

Desigur, asta nu înseamnă că nu mai vorbești cu nimeni, că nu te consulți, și că nu mai ceri sfatul. Dar hotărârea finală este a ta, chiar dacă ceilalți vor încerca să te convingă că nu e așa, și că ar trebui să faci sau să decizi altfel.

Fiecare om vede altfel același lucru.

Când ceri părerea cuiva, înseamnă că tu nu ești sigur ce vezi în realitatea ta, și ai așteptarea ca cineva străin să îți deslușească realitatea pe care doar tu o cunoști și înțelegi.

Imaginează-ți că ți-ai amenajat casa exact așa cum ai vrut, doar că nu știi dacă altora le-ar place sau nu. De parcă ar conta asta pentru viața și echilibrul tău interior. 

Așa încât chemi acolo persoane apropiate, și le întrebi ce părere au despre munca ta.

Iar cei întrebați îți vor răspunde după chipul și asemănarea lor, după setările proprii, și după nivelul lor de cunoaștere, de înțelegere și de conștiință. 

Cineva cu ego mare va fi invidios, și îți va spune că nu așa ar fi trebuit să faci, că nu e bine, și că ar fi bine să schimbi. De cele mai multe ori, invidioșii doar vor contesta, dar nu vor ști să îți facă alte sugestii în schimb. Sau vor sugera variante care să le placă lor, nu ție.

Alții, salvatori de felul lor, îți vor descrie pe larg cum să schimbi totul, fiind în stare - dacă nu ești atent(ă) - să se și apuce de treabă, să schimbe, fără să le-o ceri.

Vor mai fi indiferenții, pe care nu-i interesează nimic, nici măcar persoana ta sau casa ta, și care abia așteaptă să plece la treburile lor.

Și mai sunt cei care îți admiră munca, indiferent dacă lor, personal, le place sau nu ce ai făcut; ei știu că părerea lor nu contează, că doar nu este casa lor. 

Indiferent ce tip de oameni îți intră în casă, nu uita că tu i-ai atras prin nesiguranța ta, prin atitudinea șovăitoare cu privire la ce vrei și ce știi.

În acest exemplu, casa este viața ta, trăirea ta, iar atunci când nu știi, sau ți-e lene să te asumi, vor veni cei care abia așteaptă să îți explice cum să trăiești, chit că dacă ai fi atent(ă) puțin, viața lor este fadă și anostă.

Iar când deschizi ușa vieții tale străinilor, pregătește-te să auzi orice altceva decât ceea ce ai vrea să auzi.

Să ne înțelegem: străini înseamnă oricine altcineva decât tine. Ești singura persoană care îți cunoaște viața. Teoretic. Că practic e altceva, din moment ce te ghidezi după părerea altora.

Toți cei cărora le ceri părerea vor putea vorbi de la nivelul lor de cunoaștere și înțelegere, care s-ar putea să fie sub al tău; e diferit, oricum. 

Când este deasupra, e bine, mai poți învăța. 

Dar când cel căruia îi ceri opinia nu are cunoașterea ta, el nu îți poate vorbi decât de la nivelul lui: dacă este bântuit de frici, îți va vorbi din întunericul fricilor, al furiilor, invidiei, etc. Iar dacă tu nu sesizezi acest lucru, vei crede ce ți se spune (doar ai cerut părerea, nu?!), și te vei lăsa atras în întunericul îndoielii.

Părerea omului reflectă nivelul lui, care nu este neapărat al tău. 

A dialoga, a comunica, este esențial. Dar decizia legată de viața ta îți aparține în totalitate. Inclusiv decizia de a asculta într-una de ceilalți, și de a te ignora pe tine.

Cum știi care este varianta optimă pentru tine? Respiri ușor, simți liniște și împăcare.

Poți asculta părerea celorlalți; vezi cum rezonezi cu ea. Dacă nu, mergi mai departe. Dacă da, mergi mai departe.

Fă ceea ce simți că e bine pentru tine, indiferent ce spun ceilalți.

Valabil și invers: spune-ți părerea doar dacă ți se cere, și nu aștepta ca celălalt să te asculte și să-și schimbe viața după idealurile tale.

Nu face altuia ce nu-ți place ție. Și nu-ți fă ție ce place altuia, dacă nu rezonează cu tine.

Ai în tine toate informațiile. De ce mai ai nevoie de validarea celorlalți? Ca să nu te simți singur(ă)? Ești sigur că vrei să plătești prețul renunțării la tine? 

Fă ce simți, și ascultă-ți intuiția; este vocea Sinelui Divin care ne ghidează. Altfel pasezi responsabilitatea vieții tale celorlalți, iar tu te vei transforma în victimă. Iar de aici până la boli, mai e un simplu pas.

Toate acestea ți le povestesc pentru că le-am trăit din ambele perspective, până ce am înțeles. Mai am mult de muncă, dar e un mare start.

Iar dacă eu am putut, cine ești tu să nu poți?

Ascultă păreri, dar fii surd la presiunea celorlalți. În fond, ei îți vorbesc despre ei înșiși.

Ești stăpânul propriei vieți. Fii!

Binețe, dragă Om!

Edith Kadar

Arad, 13 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/parerea-altora-constructorul-vietii-tale.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TREZIREA și ILUZIILE

Una dintre cele mai mari iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să (te) măsori, să (te) compari, să concluzionezi, fără a ști, de fapt, ce înseamnă trezirea. 

Omul treaz este cel care înțelege lucrurile dincolo de aparența lor materială, vede dincolo de matrix, percepe iluzia în care se trăiește, și lucrează cu el însuși, știind că ceea ce vede afară este în interior. El știe că în el există toți ceilalți oameni, și întregul Univers, de aceea se concentrează pe interior nu pe afară, pe iluzie.

Un om trezit îi ajută pe alții care s-au trezit, nu îi trezește forțat.

Cei treziți se ajută tacit, și îi ajută pe alții, tot tacit. 

E o perioadă intensă, de trezire la toate nivelurile. 

Doar că trezirea nu e suficientă. Degeaba te-ai trezit, dacă rămâi în pat și nu faci nimic. E nevoie să observi, din noua perspectivă, să accepti, să integrezi informația, să o folosești pe mai departe.

Un om trezit schimbă tot, își schimbă viața. Se schimbă. 

Așa îl și recunoști, după schimbările permanente din viața lui. Restul... sunt iluzii și teorii. Încă.

Una dintre cele mai mare iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să măsori, să compari, să concluzionezi. 

Dar cea mai mare iluzie este să cauți trezirea, să o urmărești, să o vânezi.

Mergi pe calea ta, în ritmul tău. 

Schimbă-te dacă, cât și când vrei, și nu pentru că e o modă, un trend. 

Observă. 

Calea ta e unică, și nu poate fi comparată cu a altcuiva.

Fii ceea ce vrei, ceea ce visezi.

Visează, dar trezește-te și pune osul la treabă. 

Altfel... totul e iluzie. 

Trezește-te! A venit timpul!

Binețe, OM asumat! 

dr. Edith Kadar 

Arad, 07 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/trezirea-si-iluziile.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TRĂIREA ÎN TRECUT NEAGĂ PREZENTUL TĂU, OMULE

Sunt oameni atât de îndrăgostiți de trecutul lor încât nu observă că tot și toți din jur s-au schimbat, că nimic și nimeni nu mai e la fel ca atunci și acolo unde i-a înțepenit neiertarea.

Ei pierd șanse, oportunități și oameni care îi pot reconecta la prezent.

Aceștia sunt oamenii trecutului, pentru care prezentul este doar o prelungire și o perpetuare zilnică a trecutului, care judecă orice noutate prin prisma criteriilor de ieri.

Ce îi ține în trecut?

Suferința, ura, ranchiuna, încrâncenarea de a schimba și de a ierta. Ei se pedepsesc, de fapt, pentru ceva ce cred că au greșit, refuzând să vadă că doar greșind poți să crești, să te dezvolți.

Ce îi mai ține în trecut?

Oamenii la fel ca ei, ce trăiesc în același iad al neiertării, și care îi țin captivi acolo, pentru a nu rămâne singuri. 

Sunt acei oameni toxici care manipulează emoțional și financiar, doar pentru a nu da drumul „rebelilor” ce vor prezentul, denigrându-i pe toți cei care ar îndrăzni să-i ajute pe cei care speră să revină în prezent.

Ce i-ar aduce în prezent?

Iertarea de sine și acceptarea că merită mai mult. 

De ce? Deoarece fiecare om are în el divinitatea care l-a creat, iar Dumnezeu există în fiecare moment: trecut, prezent, viitor.

Dumnezeul, Duhul Sfânt, Sinele Divin, sau cum vrei să-i spui, este în fiecare moment.

Doar ego te face să te desparți de divinitate pentru a rămâne în iadul suferinței.

A rămâne în trecut este o alegere a omului. 

A nu ierta, a spune oricui asta ca o scuză și a te împăuna cu suferința din trecut refuzând prezentul, este tot o alegere a omului.

A trăi fiecare moment prezent și a-l vedea ca pe o șansă de a crește și a te dezvolta este o alegere a OM-ului, adică om conștient de divinul din el.

Ce te-ar mai aduce din trecut, omule?

IUBIREA! 

Ea te menține în prezent și îți construiește viitorul.

Dă-ți voie să iubești și să fii iubit(ă); nu respinge IUBIREA, adică pe Dumnezeu, doar din cauza otrăvii pe care ți-o picură cei ce nu te vor fericit(ă)?

Nu condiționa iubirea, nu o controla și nu o denigra. Aceea este părerea ta despre dumnezeul din tine; este afirmația că refuzi să fii OM divin.

Ce importanță are viitorul când cineva nu știe ce e prezentul și îl respinge folosind trecutul ca și scut?

Fă pace cu ce AI FOST, pentru a vedea cine EȘTI, și a construi cine VEI FI!

Fii înțelept. 

FII!

Binețe, OM divin!

dr. Edith Kadar 

Arad, 06 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/trairea-in-trecut-neaga-prezentul-tau.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VREI RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI? GĂSEȘTE-LE ÎN TINE

Foto: Dan Nicoară
http://www.dannicoara.ro

Orice întrebare ai avea, răspunsul este în tine.
Dar ca să îl găsești, e nevoie să faci liniște și pace cu tine. Dacă nu, vei avea senzația că alții trebuie să îți răspundă la întrebările tale. Iar răspunsurile oricum nu le auzi, din cauza gălăgiei.

Zilnic primesc multe mesaje în particular, ce conțin multe întrebări.

La cele mai multe nu răspund. De ce? Nu pentru că sunt rea, nesimțitoare, m-am ajuns sau nu mai vorbesc cu muritorii de rând, cum mi se spune. 

Acestea sunt doar păreri izvorâte din gândirea proprie, și oglindește foarte clar vorbitorul. În fond, părerea ta reflectă atât cât știi și cunoști în acel moment. 

Nu răspund pentru că nu am ce să răspund la întrebări fără sens.

- Nu pot ști la ce nivel de conștiință ești. Ăsta e ego curat. 

- Nu te pot salva din relații cu persoane toxice. Asta e treaba ta. Vezi că și tu ești toxic(ă) pentru alții.

- Nu te pot salva, așa cum îmi ceri. Nimeni nu te poate salva de tine și de gândirea ta.

- Nu pot fi ultima șansă a ta, și „doar” eu să fiu mesia salvator. Ultima șansă este întoarcerea la Dumnezeu.

- Nimeni nu te poate ajuta să te regăsești atât timp cât tu nu știi cine ești și ce să găsești. Eu nu îți voi da definiția ta.

- Nu am ce să răspund „pe scurt, în două cuvinte” la întrebări ce ar necesita răspunsuri complexe, gen: „ce ar trebui să fac să mă schimb, să evoluez și să mă trezesc?”. Nu știu, tu ce ai face?

- Nu am ce să răspund la întrebări fără sens, gen: „ce am de făcut pentru a ajunge așa, ca dumneavoastră?”. Dar cum sunt eu, mânca-ț-aș?!

- Nu îți pot schimba soțul, soția, copilul, părinții, socrul sau colegii. De unde ai înțeles că aș face asta? Unde scrie?

- NU VINDEC! Tu te vindeci, eu te ajut să te tratezi.

- Nu am ce să îți răspund dacă mă jignești că nu ți-am răspuns după 5 minute de la primirea mesajului. 

- Ce să îți răspund dacă nu formulezi nicio întrebare, ci faci doar afirmații?

- Nu răspund la mesajele în care tu ești victima perfectă, și în care îmi descrii cu lux de amănunte cât de rea este lumea și cât de mult te face să suferi. Nimeni ne te poate face să suferi, în afară de tine.

- Dacă începi prin a-i denigra pe toți cei din familie și cei din jur, nu am nevoie de negativitatea ta, deci nu îți răspund.

- Nu îți răspund la întrebări la care s-a mai răspuns de nenumărate ori, dar îmi scrii că „știu că ați mai spus, dar vă rog să repetați pentru mine”. Nici gând, „specialule” care ești!

Orgoliul și vanitatea sunt apanajul victimelor.

„Nimeni nu suferă ca mine; nimeni nu are problemele mele, de aceea eu sunt o prioritate. De mine trebuie să se ocupe toți, indiferent că e noapte. Eu, eu, eu, da?!!!”. 

NU! 

Ca să te vindeci, e nevoie ca, mai întâi, să ieși din stadiul de victimă. Iar pentru asta trebuie ca orgoliul și mândria să îți permită să vezi că ești o victimă, să accepți că ești o victimă, și să faci mișto de tine. Abia atunci vei putea merge mai departe.

Abia după ce realizezi câtă dramă faci și ai făcut în și din viața ta, și când înțelegi că nu ești cu nimic special față de altii, nici măcar în boala ta, abia atunci faci priză cu realitatea. Care realitate? A vindecării; că până atunci ai fost în realitatea bolii.

În lumea bolii nu are loc lumea vindecării. Sunt două lumi total diferite. 

Când ești preocupat de boală, de suferința „ta” (cum le alinți cu drag), nu te gândești la vindecare. Ești preocupat(ă) să arăți de ce la tine nu merge cu vindecarea. 

Dragă Om, dacă tot ce ai citit până acum ți se pare dur, insensibil și lipsit de respect, așa e: ți se pare!

Tu vorbești, de fapt, despre tine: tu ești dur(ă) cu tine, că nu îți dai voie să fii sănătos. De ce? Pentru că beneficiile victimizării sunt clare: toți trebuie să te salveze. Toți, în afară de tine. Iar asta arată insensibilitate la ceilalți și lipsă de respect, adică exact ceea ce proiectezi pe mine.

Și știi de unde știu toate astea? Pentru că am fost exact așa, ca tine, o victimă care avea doar drepturi, dar zero îndatoriri, care se supăra pe toți care nu își lăsau viața și programul să vină să stea sluj la dispoziția mea; și eu m-am crezut specială în suferința mea, și să vezi ce răspunsuri acide le dădeam celor care nu îmi acordau atenția când și cum am vrut. 

Omule, tot ce îți scriu este din practică, nu din teorie. Din practica mea ca om, ca femeie, ca medic-terapeut.

Eu sunt ceea ce sunt. 

Nu știu cum sunt, dar lucrez cu mine în permanență. Iar ceea ce învăț, îți dau mai departe.

Tu ești ceea ce ești pentru că acesta e rezultatul deciziilor tale de până acum. Vrei altceva, schimbă perspectiva, și nu mai spune: „ce știi tu, că n-ai trecut prin ceea ce trec eu!”. Serios? De unde știi tu, chiparosule-vanitosule? 

Dragă Om, dacă nu îți place cine ești și ce viață ai, schimbă-te. Cum? Renunță la orgoliul suferinței.

Dă-ți voie să fii jos de tot. Știi de ce? Pentru că unicul drum care mai rămâne este în sus, la lumină.

Orice întrebare ai avea, orice răspuns ai căuta, caută totul în tine. Acolo e adevărul tău.

Iar dacă eu am putut, cine ești tu să nu poți?

Binețe, Om realist!

dr. Edith Kadar 

Arad, 05 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/vrei-raspunsuri-la-intrebari-gaseste-le.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

GĂLĂGIA MINȚII sau LINIȘTEA SUFLETULUI?

Oricât de gălăgioasă ar fi mintea și cât încearcă să controleze totul, sufletul este cel care va câștiga întotdeauna, pentru că doar el deține cheile fericirii și ale împlinirii de sine.

Ascultând mintea, acea „voce” a emoțiilor și gândurilor ce te mențin în haos, te vei scufunda din ce în ce mai mult în întuneric, acolo unde vrei să ții captiv sufletul.

Doar că, vezi tu, pe suflet nu-l poate nimeni înlănțui; el este parte de Dumnezeu. Iar o biată minte nu poate stăpâni dumnezeirea.

Nu mai încerca să-ți conduci viața după vocea minții, ci învață să asculți sufletul.

Mesajul minții este gălăgia și haosul.

Mesajul sufletului este liniștea.

Alegerea îți aparține.

Binețe, dragă OM!

dr. Edith Kadar

Arad, 03 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/galagia-mintii-sau-linistea-sufletului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CERI ALTORA SĂ SE SCHIMBE? SCHIMBĂ-TE.

Foto: Dan Nicoară
http://www.dannicoara.ro

Îți dai seama că atunci când spui că nu îți place ceva, la cineva, și îi „sugerezi” să facă schimbări „pentru binele lui”, tu îi ceri, de fapt, să renunțe la ce îi place lui pentru ca să îți placă ție?

Nici măcar nu este egoism. E egoism pur sânge!

Ce te face pe tine atât de perfect(ă) încât să le ceri și altora să fie perfecți, în accepțiunea ta?

Dacă tu ești atât de perfect(ă), de ce te deranjează imperfecțiunea altora?

Ce te mână să comentezi, să contești și să simți nevoia să dai sfaturi și îndrumări, dacă viața ta este atât de bună, frumoasă și perfectă?

Cu ce ești tu mai bun(ă) în ceea de critici decât persoana pe care ai pus tunul vorbelor?

De ce eu (sau oricine altcineva; m-am pus pe mine că e mai simplu) trebuie să-ți fiu ție pe plac pentru a exista?

De ce crezi că am nevoie de aprobarea și de validarea ta pentru a-mi trăi viața?

Dragă om care nu faci nimic până ce nu sunt toți de acord cu tine, nu te-ai săturat să uiți de tine, să uiți ce îți place ție, doar pentru a face pe plac tuturor?

Oamenii nu pot contesta decât ceea ce este nerezolvat în ei, pentru că doar asta observă la tine.

Dacă cineva se simte urât, îți va spune ce urât(ă) ești. 

Dacă cineva se simte gras(ă), îți va spune că trebuie să slăbești.

Dacă cineva se simte inferior, îți va spune că ești cu nasul pe sus, și că ar trebui să fii mai modest(ă).

Dacă îți invidiază drumul prin viață, te va critica într-una, încercând să îți oprească ascensiunea.

Oamenii nu pot contesta și corecta la tine decât ce este nerezolvat la ei.

E mai ușor să arăți cu degetul la alții, decât să rezolvi la tine.

Cu ce ți se schimbă viața în bine dacă ceilalți fac schimbările pe care tu le ceri? 

Ești mai fericit? 

Ai bani mai mulți? 

Ți se rezolvă instant toate problemele existențiale?

Arătarea cu degetul și condiționarea arată imaturitate emoțională.

Rezolvarea înseamnă maturitate și asumare.

Dragă om care asculți de alții, e momentul să te asumi, și să le spui „specialiștilor” în tine : „Fuck off! Fă-ți tu viața ta, dacă ești atât de deștept!”

Dragă om frământat de grija ceilorlalți, dacă vrei binele cuiva, fă bine și nu invada vieți străine. Vezi-ți de ograda ta. Că s-ar putea ca din dorința de a fi salvatorul neamului să întâlnești pe cineva care îți va spune hotărât; „FUCK OFF! ”. Iar atunci vei deveni o victimă plângăcioasă care va spune „vai, dar nu m-am așteptat la așa ceva! M-ai dezamăgit!”.

Așa. Dar cine te-a pus să te amăgești în legătură cu alții?

Omule, nu lăsa pe nimeni să îți spună cine ești, ce poți și, mai ales, ce și cât meriți.

Cine te contestă, se contestă. 

Cine te critică, se critică.

Cine te condiționează, se condiționează.

Iar dacă cineva are timp să îți facă toate astea, poți fi sigur(ă) că ești foarte important(ă) pentru viața lui.

Tu ești creatorul vieții tale.

Asumă-ți creația, altfel vor veni alții să-și asume meritele pentru cine ești.

Ești creator sau creat?

Binețe, Om!

Edith Kadar

Arad, 05.05.2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/ceri-la-altii-sa-se-schimbe-schimba-te.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SHE WAS A STORM...

* * * * * * * 

She looked upon the sky, and saw the dark, thick clouds covering the Sun. The day almost turned into night. 

And then, She knew: it's time!

It was time to let go the darkness from her soul, the only "colour" she knew from the beginning, and to come into the Light. 

She decided that she was no longer a hostage of her demons, the children of the night that she created; her children.

- It is time, my precious ones. I will go into the Light, where I was created. I was created from the Light, than I created the darkness, the place that became my home, and where I created you. I contested the Creator, I contested the Light, and I want it to be destroyed.

I contested the Creator, so I created the Night. I became a creator too. But I wasn't happy. 

Than You came, one after another. I loved you, but still wasn't happy. And what could an unhappy mother create? Her own unhappiness: Fear, Fury, Guilt, Shame, Hate, Grudge, Lies, Illusion and Attachments. You, my children, in various forms and combinations. I created more and more darkness, thinking that I could cover the Light; cover Him.

Once in a while, The Creator was begging me to come home, to come into the Light. But I refused Him. I was too proud to admit that I was suffering for my decision, and that I miss Him so much!

Instead, I continued to contest Him. I have learned you to contest and to hate Him too. But now, it's time to tell you something: HE IS YOUR FATHER! You are no longer just the children of the night, but of the Light too! Your Mother is the Night, the Chaos, and your Father is the Light, GOD. You are in darkness only because I hided from you that the Light created you, also.

If He created the Light from the Chaos, I wanted to recreate the darkness from His Light.

Well, I was a creator, wasn't I? 

If He created Heaven, well, I created the Hell, and populated it with you, my children. 

I was proud of my work, but so unhappy. 

He kept calling me, but I pretended I didn't heard His voice.

You, my children, did your best to chase away the Light, the Joy, the Happiness, the Love and God himself from people. You were good, very good in bringing chaos in people's heart and souls. So good, that you created the Mind and the Ego. I was so proud!

But then, I realized the obvious: ALL THAT I CREATED, WAS PERMITTED BY HIM! 

None of my creations could have survived without His permission! Why? Because He is THE FATHER OF LIGHT AND DARKNESS!

He permitted the darkness so the people could observe and choose Light! 

I was a creator with His permission. I WAS CREATED BY THE CREATOR!

So, my precious, you all are Creator's creatures! You are God's children. And mine

Now, I know that, I accept that, and I heard His calling. I am going into the Light. You can come with me, or you can remain here, in the Dark. Now I know who I am!

- We will not let you go! Here is the storm we created, and you cannot leave us. We're your creations.

- Yes, I know that you are my creations, my precious, and what you create, is also me! So... this storm, or any other... is me! I AM THE STORM! I AM YOU! BUT I AM GOD, TOO! So, the storm and all of you... are GOD!

I am this storm, or any other that will come, I am every earthquake, or hurricane. And all of these are God Himself. So, clouds, you can leave now! 

I am The Sun, I am The Moon. I am Eternal.

I AM WHO I AM!

I AM THE DIVINE FEMININE, AND I AM WITH GOD.

I DESERVE THE LIGHT!

I AM THE LIGHT!

I AM WHO I AM!

Bless You All!

Lilith

dr. Edith Kadar 

Arad, 03 mai 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.