marți, 31 ianuarie 2017

TOTUL ÎN VIAȚĂ SE ÎNTÂMPLĂ CU UN SCOP

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *    *     * 


De (prea) multe ori avem senzația că doar nouă ni se întâmplă niște lucruri neplăcute, și că ceilalți sunt feriți de ele.
Dar uităm că nimic nu este la întâmplare în acest Univers, și că totul este justificat și se petrece dacă și când trebuie. Atât lucrurile plăcute, cât și cele puțin plăcute nouă.

Da, din furie putem întreba de ce avem - noi sau o persoană apropiată - o boală gravă, sau de ce a trebuit să moară cineva drag. Și uităm că toate se întâmplă cu un scop, acela ca sufletul persoanei implicate să învețe o lecție. Nu pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil.

Binețe, dragă cititor!

Te invit să mi te alături, preț de câteva rânduri, la povestea de astăzi.
Nu uita să pornești muzica, și să-mi dai de veste dacă ți-e plăcut sau nu, fie lăsându-mi comentarii, fie o apreciere la capătul rândurilor.


Viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei. 

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență! 

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. 
Este alegerea noastră cum și ce vrem să vedem, ce credem și cum vom proceda în viitor.

Putem alege să evităm sau să omitem să vedem și altceva decât că totul e o eroare a Universului. 
De obicei alegem varianta care ne place, ni se potrivește cu dispoziția din acel moment și cu gradul de prezență a noastră în propria existență.
Putem opta să vedem peste tot semne și semnale, chiar și pe cele care nu sunt ale noastre.
Putem înțelege mesajele, sau le putem interpreta astfel încât să se adapteze după ego-ul nostru.
Sau putem, pur și simplu, să tăcem și să privim cu ochi obiectiv ce ni se întâmplă.

Ca de obicei, totul este o alegere.

În loc să alegem să fim supărați pe viață, pe oameni, pe situații, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de câștigat dacă am sta puțin să vedem ce avem de învățat din cele ce ni se întâmplă?

Furia, supărarea, disperarea, dezamăgirea, frica, sunt consumatoare de energie și ocupă atât de mult loc în mintea umană încât blochează accesul la conștiință, la orice „voce” a rațiunii.

Hai să ne imaginăm că am luat o hotărâre neinspirată, iar consecințele ei au fost foarte neplăcute.

În loc să stăm, să vedem unde am greșit, de ce, când, și cum, pentru a nu se mai repeta situația, ne lăsăm invadați de furie, regrete, păreri de rău, mustrări de conștiință pe care nu numai că nu le oprim, dar începem să le hrănim, să le amplificăm, până ce devin atât de mari în ochii noștri încât ne blochează să mai vedem și altceva.


Ca și cum în fața ne-a apărut brusc un obstacol atât de mare încât ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Și, în loc să-l ocolim, să-l evităm, să găsim o altă cale, ne oprim și ne plângem de nenorocirea ce s-a abătut peste noi transformându-ne viața în calvar.

Alegerea reacției și a comportamentului în fața acestor probleme apărute ne aparține.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța pentru a deveni mai buni, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem învăța pe alții, să-i îndrumăm atunci când vor ajunge în fața unor obstacole (aparent) de netrecut ale vieții.

Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai sorții, vieții sau Universului.
Lucrurile nu se întâmplă cu dedicație specială numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă.

Nimic nu ni se întâmplă fără ca noi să fi generat acea situație prin hotărârile și deciziile luate de-a lungul anilor.
Dacă vom susține non-stop că noi nu avem nicio vină pentru ce ni s-a întâmplat, ne vom înconjura voit de obstacole ce ne vor împiedica să luăm hotărâri optime pentru devenirea noastră, ca oameni.
Iar dacă nu ne oprim să vedem unde și ce am greșit, vom atrage în viața noastră disperarea, ura și disprețul față de viață.


Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor?

Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune. 
Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate.
Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel.

Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, pe care (se presupune că) o avem, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul. 

Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.
Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le întâlnim  pe drumul vieții.

Putem alege între a ne irosi timpul și energia cu furii inutile, care nu rezolvă nimic, sau să vedem care este lecția de învățat și de ce tocmai acum ne-a fost scoasă în cale.

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. 

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei.

Binețe, dragă cititorule!


dr. Edith Kadar 
Arad, 31 ianuarie 2016

 *     *      *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
 (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/07/totul-in-viata-se-intampla-cu-un-scop.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

24 de comentarii:

  1. numele meu e nela ,in viata de zi cu zi e nevoie sa fim mai buni si intelegatori cu noi insine sa fim atenti cum ne comportam .trebuie sa ai multumim lui dumnezeu si sa ne cercetam sufletul ,interiorul inimi .eu cred in aceasta vindecare spirituala stiu ca nimica din ceea ce se intimpla nu e intimplator ,viata de zi cu zi ne da lecti si noi trebuie sa fim atenti la tot ,trebuie sa ai multumim lui dumnezeu ca e linga noi in fiecare zi ora ,minut ,secunda ,doamne ajuta .imi place acest blog ,bravo .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu celor spuse de dvs.,și aș dori să adaug sau sa reconfirmat faptul că totul se întâmplă pentru bine nostru suprem,însă să nu uităm să ne asumăm ce facem și să fim responsabili și exemple demne de urmat!

      Ștergere
  2. EU MA CONFRUNT CU O SITUATIE DESTUL DE TRISTA...AM 47 DE ANI SI AM TRECUT PRIN MULTE INCERCARI IN VIATA...IAR ACUM PROBLEMA MEA ESTE CA ÏNIMA SAU SUFLETUL"MI S-A IMPIETRIT IAR ACEST LUCRU MA DISPERA...ALINA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Niciodata sa nu spui niciodata , speranța moare ultima va iesi soarele si pe strada ta .Sa nu uiți ca atunci când te astepti mai putin viata iti rezerva surprize si destinul si soarta sunt in mainile tale

      Ștergere
  3. Bravo!
    si eu am trewcut prin multe in viata si sunt constienta ca mai am de traversat greutati , dar Dumnrezeu este linga noi si ne va ajuta intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult! Rezonez foarte bine cu postarile tale.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna tuturor
    cum sa incep si eu am avut o viata nu chiar roza de mica am fost printre straini adica la orferinat dar cu toate ca eu cred in Dumnezeu in felul meu dar cred ca destinul ne este scris la fiecare am fost bonlava sa descoperit ca am avut neoplasm de col uterin si ma-am operat de 5ani si sper sa merg mai departe nu prea ma uit inapoi la ce a fost rau tin MINTE numai clipele frumoase si ma gindesc mai departe la ce va urma.VA DORESC NUMAI BINE TUTUROR

    RăspundețiȘtergere
  6. Da asa este sunt niste probe lectii de viata pe care fiecare dintre noi trebuie sa le trecem , dar depinde de noi ce calificative primim!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da,?!? Si copiii născuți cu autism ce vină au? Hai sa fim seriosi... Ei nici măcar nu stiu ce li se întâmplă. Care lecție de viață?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Majoritatea copilasilor diagnosticati cu autism sunt suflete foarte evoluate, care intimpina dificultati in a se obisnui cu aceasta planeta inferioara lor. Dupa cum probabil stiti, sunt extrem de inteligenti si au abilitati extraordinare, care pot aduce un plus enorm umanitatii daca gasesc adulti capabili sa-i ajute sa valorifice calitatile lor. Multi parinti, dupa ce au trecut peste trairile initiale de nedescris, sustin ca acesti copii sunt un dar divin si ca au venit din dragoste pentru parintii lor si oamenii cu care urmeaza sa intre in contact, sacrificandu-se pentru a le oferi lectii de viata necesare. O carte de care-mi amintesc acum - scrisa de parintele unui copil cu autism - este "12 ani si 11 luni de ucenicie langa fiul si maestrul meu M." scris parca de RazaRa

      Ștergere
  8. Draga Edith,mi-au mers la inima postarile tale,realmente sant siderat ca mai intalnesc si eu o entitate care intelege in ce" ciorba ne balacim"!?!Liviu.Mironescu55@yahoo.com.Mi-ar face placere sa dialogam pe teme cum ar fi:opera lui Jakob Lorber,Gottfried Mayerhoffer,Bertha Dudde sau Florence Scovel Shinn;in rest Multumesc ca existi si multe postari cu miez.

    RăspundețiȘtergere
  9. Contează ceea ce ni se întâmplă și mai ales ce devenim pe parcursul acestui drum al vieții. Pentru ca scopul nostru este sa devenim mai buni.

    RăspundețiȘtergere
  10. multumesc pentru accesul la postarile dvs., sunt balsamul zilnic al sufletului meu, sunt confirmarea ca ceea ce simt si traiesc in viata asta,asa este! Va admir si va iubesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc,citesc cu mult interes postarile Dv!

    RăspundețiȘtergere
  12. Am intzeles pe scurt, ca tu eshti deshteapta, dar in deshteptaciunea ta, totushi nu shtii daca shi noi proshtii care citim vom intzelege

    RăspundețiȘtergere
  13. Atunci,dupa parerea ta,trebuie sa fim calmi si senini,chiar daca copilului tau i sa diagnosticat o boala grava,chiar daca se intampla ca cei dragi sa dispara in imprejurari tragice.. seninatate si calmitate ,ca toate se intampla cu un scop ,nu Edith ?? Daca reusesti asa ceva inseamna ca nu esti...UMANA !!

    RăspundețiȘtergere
  14. Da foarte adevarat ca nimic nu este intimplator .Tot ce ne este dat sa traim si sa experimentam nu scapam de ele daca facem fapte bune primim recompense bune daca facem greseli ,la fel ne primim rasplata !!In general dam atentie si valoare acolo unde nu ar trebui si ignoram ceea ce este intr-adevar valoros si trecem cu vedere crezand ca e bine asa ,Exista legile universului care nu putem sa ne punem contra" curentului " si sa nu le respectam .Avem de invatat de la fiecare persoana ,fie buna sau rea noi le atragem in vietile noaste , fiecare experienta ne invata cate ceva !Nu ne ramane decat sa iertam trecutul si prezentul ,sa iubim si sa acceptam tot ceea ce Dumnezeu ne pune in vietile fiecaruia in parte !!Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  15. Am gasit vinovatul pentru boala autoimuna cu care m-am nascut. Stimata doamna, asteptati-va sa cer o confruntare... E absurd, sa ai apa in fata ta si sa alegi sa te manjesti cu noroi. Dar observ ca, totusi, oamenii reactioneaza. Se pare ca aveti efectul zgandaririi, ca acela al atingerii unei gingii inflamate. Oamenii simt vibratia, dar e lunga si spinoasa calea intelegerii, pentru ca nu e in directia in care se uita. Fiecare dintre noi avem Dumnezeul pe care il "meritam". P.S. Minunata munca dvs, minunate teme, minunat grupul tinta (it).

    RăspundețiȘtergere
  16. Adevarul..va va elibera..!Superba melodie,te ghideaza spre interiorul fiintei tale!Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  17. Perfect adevarate situatiile mai sus enumereate. Am trecut prin fazele enumerate si cu ajutorul lui Dumnezeu am perseverat sa-mi urmez calea ghidata de EL. Multumesc ptr. postare. Va imbratisez cu drag Ana-Maria

    RăspundețiȘtergere
  18. Subscriu in totalitate.Am trecut prin experiente ce au cuprins toate formele de trăire emoțională,de la agonie la extaz si toate aceste experiente m-au călit,mi-au adus acel strop de înțelepciune care mi-a oferit echilibrul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Este foarte adevarat, totul se intampla ca urmare a actiunilor noastre.Dar cand pierzi pe cineva drag intr-o clipa, incerci sa gasesti scopul.Eu nu-l gasesc de aproape un an dar perseverez.Urmaresc cu mare drag postarile dvs.Cristina

    RăspundețiȘtergere

1.- Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

2.- Comentariile anonime NU SE IAU ÎN CONSIDERARE începând din 09 decembrie 2013!!!
Nu te ascunde cu lașitate în spatele rândurilor anonime, ci asumă-ți responsabilitatea răspunsului pe care îl dai.
Tu ştii deja cu cine vorbeşti. Altfel eu aleg să nu îl iau în considerare.
Alege să nu fii un ANONIM în viaţă.

3.- Nu îmi trimite același mesaj de mai multe ori doar pentru că nu-l vezi publicat. Ele îmi vin pe mail și le public sau le răspund când pot. Dacă nu primești răspuns înseamnă că mi-ai pus o întrebare al cărei răspuns fie există deja, deci caută-l, fie este cuprins în material, deci caută-l. Nu sunt răspunzătoare că nu ai răbdare să citești.

Mulţumesc.