sâmbătă, 1 aprilie 2017

SCHIMBAREA DIN VIAȚA TA...S-O FACĂ ALȚII!...

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *



De câte ori pe zi iei hotărârea tacită să schimbi ceva la tine sau la viața ta? De cele mai multe ori o faci inconștient.
Dar, de câte ori chiar schimbi ceva și nu doar te mulțumești să constați și să hotărăști că nu tu ești de vină pentru starea în care ai ajuns, și că alții vor trebui să repare oalele sparte, să se schimbe, pentru ca ție să-ți fie bine cu tine?

Schimbare să fie, dar s-o facă alții!
Hai cu schimbarea, neamule!

Binețe, dragă cititor!

Te invit la un ceai bun de vorbă la fapt de seară, la ceas de primăvară.
Nu uita să pornești muzica pentru a-ți fi însoțitor plăcut simțirilor tale..



Când crezi că ai ajuns la o concluzie legată de cine ești și ce cauți în viața ta, Universul îți aduce în față oglinda pentru a te vedea sub forma unor oameni, situații, întâmplări prin care evaluezi rezultatul: este definitiv sau mai ai încă puțin de muncit la acel aspect al tău.

Cu toții ne dorim să schimbăm ceva în viața noastră, indiferent de domeniul ei: personal, profesional, financiar, sufletesc, spiritual. Dar prea puțini știm cum trebuie să arate, într-un final, schimbarea.

Vrei să fii altfel.
Cum?
„Altfel” nu e suficient; e o noțiune abstractă care te va menține într-o stare de nemulțumire permanentă legată de tine, de capacitățile, de putințele tale.

Ce înseamnă, practic, pentru tine „altfel” față de „acum”?
Dar, ce înseamnă „ACUM”? Ce te nemulțumește acum și de ce?
Ce anume nu te împlinește și nu te face fericit(ă) în acest moment, încât ai simțit nevoia de o schimbare, de o rearanjare, de o îmbunătățire a ta, a stării tale?
Ce te face să vrei un altfel de prezent decât cel pe care îl ai acum?
Ce vrei schimbat la tine într-un alt viitor?
De ce nu îți mai ești de ajuns așa cum ești, la un moment dat?
Când și de ce începi să te vrei altfel decât ești și decât poți acum?

Acestea sunt întrebări capcană care te pot face să-ți pierzi, să-ți irosești o mare parte din timp, o importantă parte din trăire, un fragment din viață.

Nu are nicio importanță „DE CE”, atât timp cât cât ai înțeles necesitatea schimbării, cât timp ai prins ideea că „altfel” vine din schimbare, din moment ce „acum”-ul ți-a fost dat de ce ai și manifești în prezent.


Când înțelegi asta și ieși din capcana ego-ului cu întrebări care nu duc nicăieri, abia atunci începi să percepi oportunitățile care ți-au fost tot timpul în fața nasului, dar pe care nu le-ai sesizat pe motiv de...autosuficiență! Și atunci, în funcție de tine, accepți schimbarea sau o amâni, găsindu-ți tot felul de  motive și motivații în favoarea lui „de ce nu...” în loc de „de ce da...”.

Primul pas este să înțelegi un adevăr simplu:
CE AI AVUT ȘI AI FĂCUT TE-A ADUS AICI!!!
Ești mulțumit(ă)? Foarte bine! Du-te mai departe.
Nu ești mulțumit(ă)? Schimbă ceva. Orice.

Repet: percepțiile și concepțiile avute te-au adus aici! M-ai auzit? Nu te vor duce undeva unde e mai cald și mai bine! Pentru asta e nevoie de...ALTCEVA! De schimbare. Ai auzit? În sfârșit, că mult ți-a trebuit!

Ai acceptat nevoia de schimbare pentru ceva nou? Schimbare să fie!
Dar ești pregătit(ă)? Nu? Aaaa, tu doar ai vrut schimbare pentru că sună frumos, interesant și trendy, dar nu știi cu ce se mănâncă? Atunci taci din gură, că Universul îți aude și cele mai ascunse gânduri, pornind roata schimbării.

Vrei bani mai mulți? Fii pregătit(ă) să-ți pierzi actualul loc de muncă ce îți aduce doar atât cât ai acum.
Vrei un/o partener(ă) plin(ă) de iubire și tandrețe? Fii pregătit(ă) să îl/o pierzi pe cel/ cea din prezent. Etc...

Dar...ești pregătit(ă) de schimbare? Vei ști să faci față noilor provocări, indiferent de domeniu? Nu-ți plac schimbările? Atunci ține-ți gura și stai potolit(ă) pe curul tău!



Vrei schimbare?
Cum arată? Cum ești dispus(ă) să accepți ce aduce noul? Cu condiții? Fără, lăsându-te la mâna sorții?
Ce ești dispus(ă) să faci pentru noul tău loc de muncă?
Dar ce schimbări accepți în cazul unui/unei partener(ă) nou(ă) de viață?

Ai așteptări izvorâte din vechea ta viață care te-a sufocat?
Te aștepți să fii salvat(ă) sub o formă sau alta?
Ai hotărât că ai suferit destul și că doar ceilalți trebuie să se schimbe, că tu ești victima din propoziție?
Ai decretat că tu ești deja schimbat(ă), deja evoluat(ă) și că ceilalți sunt prea mici și prea banali pentru măria-ta?

Măi, omule, dar ce caută aici ego-ul în manifestarea lui totală?
Tu vrei schimbare din și prin ego? De ce zici nu? Atât timp cât pui condiții și ai așteptări legate de comportamentul Universului față de tine înseamnă că îl lași pe ego să se expansioneze din plin.

Când tu hotărăști și afirmi cu tărie că tu te-ai schimbat, ești evoluat, ceilalți sunt rămași în trecut, ei să facă schimbarea, a cui voce glăsuiește? Nu a ego-ului?

Nu mă crezi? Atunci te întreb de ce nu ești mulțumit(ă) cu ce primești, deoarece acel lucru este optim pentru tine în acel moment. De ce nu încerci să evaluezi „imaginea” din oglinda primită, ci continui să cârcotești, să condiționezi, să pui etichete?

Ce nu îți place la noul loc de muncă? Colegii? Ei sunt imaginile tale, aspectele tale rezolvate sau nu.
Ce nu îți place la partenerul(a) nou(ă) ce ți-a fost adus(ă) în cale și în viață? Acelea sunt exact lucrurile pe care tu le-ai lăsat nerezolvate la tine, pe care nu le-ai văzut, nu ai vrut să le vezi sau pe care le-ai ignorat voit.

Oamenii ți se par neevoluați în comparație cu tine? Ghici cum ești tu în realitate?
Ți se par situați sub nivelul tău? Oare care este adevăratul tău nivel?
Totul și toți sunt sub demnitatea ta? Aha! Și...cam cum arată ea, demnitatea ta?
Îi apreciezi pe toți și îi încadrezi în categorii? Nuuuuu!...Sigur ăsta nu e ego! E direct mega-ego! Și tu unde te situezi față de ceilalți: mai sus, mai jos, lateral stânga sau dreapta?

Las-o baltă! Cât timp ai așteptări pentru că proiectezi pe ceilalți schimbarea de care ai tu nevoie, trăiești în negare și acorzi iluziei puterea realității.



Ai trecut de acest stadiu? Vor continua să apară în viața ta oameni și situații oglindă, până când îți va dispare, încet-încet, dorința de a cataloga, încadra, ștampila sau înghesui în categorii.

Și când începi să accepți totul așa cum este, când poți vedea imaginea liniștii tale oglindită în oamenii și situațiile din viața ta, chiar îți mai pasă dacă ești sau nu evoluat, dacă ești mai sus sau mai jos comparativ cu alții? Nu cred.

Atunci știi, pur și simplu, că îți este bine cu tine așa cum ești, că nu te mai afectează cum sunt ceilalți, știi că viața ta e optimă pentru ceea ce ești tu acum.
Ce va fi în viitor? Îți vor arăta „oglinzile” care-ți vor intersecta calea vieții.

Nu mă crezi? Încearcă!
Eu îmi văd zilnic „oglinzile” prin tine!

Mulțumescu-ți ție, zăbovitor printre rândurile mele!
Binețe, dragă cititor-oglindă,



 dr. Edith Kadar
Arad, 01 august 2015


            *    *    *    *    *    *    *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/08/schimbarea-din-viata-tas-o-faca-altii.html)

Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

2 comentarii:

  1. Mi se pare absurd ca dupa ce am aceptat sa fiu criticata,barfita,prelucrata la rece si cald de catre romanii din Slovacia,4 luni de nesomn si chin,sa vin in tara pt.un concediu de 2 sapt.,sa fiu si aici amenintata-tu nu mai lucrezi in Slovacia,i-ti arat-de catre un csemi-roman beat care stie din pacate,limba. Nu l-am jignit,agresat decat m-am aparat acolo parand-ul la director ca ma amenintat inca de 4 ori si i-a pus pe cei ca el sa-mi strice m.de cusut,sa-mi toarne un kg de zahar intr-una.Pe cei ca mine,care nu-i injurau pe slovaci,nu beau pana la 1-3 noaptea,nu faceau sex cu oricine-in special cu oameni casatoriti cu copii in Romania,i-au facut sa plece de bunavoie sau iau obligat prin minciuni si amenintari.Ar trebui sa devin ca ei sa ma accepte?Ar trebui sa renunt de dragul lor,cand slovaciii desi nu ma inteleg,marespecta mai mult CU FIECARE LOVITURA a lor?Daca am luptat 4 luni,cu lovituri pe la spate FARA SA LE FAC NIMIC,ce ma sfatuiti sa fac?I-mi plac oamenii de acolo,meseria mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Când crezi că ai ajuns la o concluzie legată de cine ești", ei bine, când tragi asemenea concluzii, ești în negare de tine, nicidecum în căutare. Cine sunt eu? Este întrebarea fundamentală, și toate răspunsurile care vin rând pe rând sunt greșite, absolut toate. Din această capcană nu se poate scăpa, nu-i așa? :) Rând pe rând, toate răspunsurile cad neputincioase, pentru un căutător adevărat. Despre alte categorii nici măcar nu are rost să discut. Pentru adevăratul căutător spiritual, sincer cu el însuși, deschis noilor oportunități, schimbărilor permanente pe care le întâmpină, nu aflarea este scopul acestei călătorii, ci renunțarea. La preconcepții, ideologii, cutume, programe limitative, dogme sociale, politice și religioase, tot bagajul de cunoaștere care împovărează călătoria. Ieri citeam un mic pasaj din Sri Ramana Maharshi: "Atunci când porți bagajul pe cap în călătoria ta cu trenul, poți lăsa bagajul jos, el va călători oricum în aceiași direcție cu tine."

    RăspundețiȘtergere

1.- Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

2.- Comentariile anonime NU SE IAU ÎN CONSIDERARE începând din 09 decembrie 2013!!!
Nu te ascunde cu lașitate în spatele rândurilor anonime, ci asumă-ți responsabilitatea răspunsului pe care îl dai.
Tu ştii deja cu cine vorbeşti. Altfel eu aleg să nu îl iau în considerare.
Alege să nu fii un ANONIM în viaţă.

3.- Nu îmi trimite același mesaj de mai multe ori doar pentru că nu-l vezi publicat. Ele îmi vin pe mail și le public sau le răspund când pot. Dacă nu primești răspuns înseamnă că mi-ai pus o întrebare al cărei răspuns fie există deja, deci caută-l, fie este cuprins în material, deci caută-l. Nu sunt răspunzătoare că nu ai răbdare să citești.

Mulţumesc.