tag:blogger.com,1999:blog-795054640054308888.post4592958342753489271..comments2024-03-28T11:18:00.322+02:00Comments on Vibraţia vindecării: CONTROLUL ÎN VIAȚĂ - cine îl deține?Edith Kadarhttp://www.blogger.com/profile/04505354305863109939noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-795054640054308888.post-51032466245125950672017-07-16T00:24:27.447+03:002017-07-16T00:24:27.447+03:00Mulțumesc , mulțumesc , mulțumesc !!!! Mulțumesc , mulțumesc , mulțumesc !!!! Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/07023892876391019275noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-795054640054308888.post-7239312443125304382015-10-15T12:59:50.301+03:002015-10-15T12:59:50.301+03:00Da, societatea este un set de reguli impuse de noi...Da, societatea este un set de reguli impuse de noi (unii le-au facut altii le respecta) pentru a avea termen de comparatie, fara a ine cont de faptul ca fiecare fiinta este unica si toti suntem o forma de energie care este o bucatica din toata energia Universului. Si da, incercam mereu sa ne controlam ca sa stam in tiparele acelea. Doar ca la un moment dat simti ca nu esti tu si nu stii de ce. Unii se regasesc si devin "excentrici" sau se "reinventeaza" (defapt se descopera) altii ajung in depresie. Iar cei mai multi continua sa respecte si sa (se) controleze chiar daca stiu ca asta le face rau. Fizic, psihic, spiritual. Este si povestea mea: m-am aliniat societatii, am respectat normele si am atins acea "viata pe care o invidiaza oricine" si cand am ajuns acolo am realizat ca nu-mi trebuie, nu ma bucura ci doar m-a tinut in priza. Dar nu mi-a adus acea satisfactie totala, din interiorul meu. Doar luminile rampei si aplauzele celor ce si-ar fi dorit (credeau ei) sa fie in pielea mea. Si brusc am lasat tot. Nu mai sunt nimic din ceea ce am fost acum 2-3 ani, sunt din ce in ce mai impacata cu mine si caut sa imi regasesc increderea in ceea ce sunt si nu in ceea ce doreau altii sa fiu. Si ce este cel mai important acum pentru mine, relatia cu copilul meu este la un cu totul alt nivel decat acum 2-3 ani cand eram "de invidiat". <br />Articolele tale, nu intamplator, raspund mereu la intrebarile mele din ziua respectiva. Multumesc. Lilianahttps://www.blogger.com/profile/10042536079571418405noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-795054640054308888.post-40374749311798321722013-05-22T10:57:50.372+03:002013-05-22T10:57:50.372+03:00Asa e , suntem incorsetati de dogmele altora. In t...Asa e , suntem incorsetati de dogmele altora. In tot ceea ce facem sau ce gandim sa facem, din pacate, tinem cont de ceilalti, uitand sa tinem cont de noi. Inocenta nou nascutului, libertatea sufletului lui, e ciopartita de ceilalti, prin educatie, prin reguli, ajungand astfel adulti cu sufletul incarcerat, fortat sa intre intr-un tipar strain noua. Primele incorsetari vin chiar din partea parintilor (in ignoranta lor si ei au fost incorsetati de altii), a rudelor , a cunostintelor, anturajului, educatorilor, invatatorilor, profesorilor, legilor, bisericii, a tuturor celor care interactioneaza cu noi si nui asa ei stiu cel mai bine ce dorim, noi suntem prea mici sa stim asta. Si asa ajungem sa avem multe tipare mentale (dogme, reguli, programe de functionare), ale altora, care si ei le-au primit la randul lor, inlocuind dorintele sufletului nostru cu regulile lor, generand astfel absenta noastra din propria viata. Cum putem scapa de aceste tipare mentale, am incercat sa scriu intr-unul din articolele mele, aici : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=552911938093131&set=a.210450205672641.59664.210417089009286&type=1&theater<br />Leonard Chescahttps://www.blogger.com/profile/17983692140663207440noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-795054640054308888.post-80964409737040980772013-05-21T00:28:15.699+03:002013-05-21T00:28:15.699+03:00In linistea noptii, cuvintele rasuna..precum un d...In linistea noptii, cuvintele rasuna..precum un dangat de clopot.Ca vrem sau nu lectiile care ni le da viata isi spun cuvantul.Un articol in fata caruia am stat buna bucata de timp, de-altfel tot blogul este un loc unde revin mereu cu sufletul la gura, uneori cu emotie, alteori cu teama, chiar si cu amandoua deodata....Multumesc si felicitari Mioara Hususanhttps://www.blogger.com/profile/09911002799242985257noreply@blogger.com