sâmbătă, 11 noiembrie 2017

CEA MAI GREA DECIZIE DIN VIAȚA OMULUI




Se spune că omul se află la o decizie distanță de a-și schimba viața.

DECIZIE. HOTĂRÂRE. ASUMARE.

Acel moment în care faci ceva pentru tine, orice altceva ai făcut până în acel moment. Dar, cel mai important, îți asumi tot ceea ce faci, deoarece asta înseamnă că tu crezi în ceea ce faci, crezi în tine, indiferent de părerea semenilor tăi.

Dar, care este cea mai grea decizie din viața omului, cea mai dificilă hotărâre, aceea care aduce liniștea în suflet și pacea în trăire?

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim puțin despre decizii, hotărâri dar, mai ales, despre asumare. A ce? A ta însăți ca ființă trăitoare.

Nu uita să pornești muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea rândurilor și a gândurilor.



Din momentul în care ai hotărât să îți trăiești viața după principiile altora, ținând cont doar de părerile celorlalți și nu de ale tale, crezând mai mult în dreptatea altora decât a ta, te-ai trădat pe tine, te-ai părăsit, te-ai vândut. 
Iar acesta este un program lent de sinucidere sufletească. 

Da, știu că sufletul nu poate muri; este esența divină care ne animă, și fără de care omul ar fi o simplă carcasă umblătoare. Și totuși, dacă mergi pe stradă și te uiți la fețele și la privirea oamenilor, vei vedea mult gol, absență a vieții din trăire, lipsă a trăirii din viață.
Poți să observi absența omului din el însuși și din atitudinea îndreptată spre exterior, spre alții, cei străini de viața și trăirea lui, și nu spre interior, spre el însuși.

Când tot ce faci este să judeci, să condamni, să comentezi, să dai sfaturi pe care tu nu le urmezi în realitate, și încerci să duci omul să facă pașii tăi prin viața sa, te afli foarte departe de tine, de realitatea ta, de esența pe care nu o mai auzi deoarece ai renunțat la ea pentru magia observării altora.

Omul nu poate vedea în afară decât proiecția a ceea ce există deja înăuntru. 

Furia te face să vezi peste tot furie, chiar și acolo unde nu este.
Frica din tine va întuneca orice altă lumină și bucurie, făcându-te să observi doar situații care stârnesc frici, cum ar fi bolile, sau oameni care sunt la fel ca tine. Și așa mai departe.

Toți ceilalți care nu se conformează și nu se încadrează în șablonul tău de credință sunt „duși cu pluta”, „anormali”, „deplasați”, și alte adjective și epitete. De ce? Doar pentru că ies din tiparele după care ți-ai croit viața.

Și așa, încet-încet, practicând „sportul” observării și al comentării celuilalt, vei uita de tine, de nevoile tale, de esența ta, SUFLETUL. Știi tu, acea lumină din tine care conține informația cu care ai venit aici, în această existență. Iar „magia” preocupării de viața altora te îndepărtează încet dar sigur de partea divină din tine, acea lumină care ar fi menită să te călăuzească.

Tot ce vezi în exterior este o reflexie a ceea ce este în interiorul tău. Nu ai putea să vezi un lucru sau o situație dacă nu ai avea acea problemă nerezolvată în tine. Altfel, după ce criterii le-ai observa, analiza și comenta.


Dacă tu nu te-ai simți gras(ă), bătrân(ă), lipsit(ă) de valoare, dezamăgit(ă) de tine, cum altfel ai vedea exact aceste calități și nu altele în ceilalți?

Primul stadiu este observarea. E valabil pentru oricine. 
Observi situația, persoana, apoi o evaluezi. Care este etalonul? TU cu interiorul tău cu tot.

Iar pasul următor face diferența: realizezi că este vorba despre tine și despre ceva nerezolvat din interiorul tău, și te apuci de treabă, pentru a corecta ce ai de corectat. Sau nu îți dai seama (pentru că nu poți sau nu vrei) că ceea ce vezi la alții și despre care te apuci cu sârg să povestești și să comentezi este, de fapt, problema ta, și te arunci în apa adâncă a observării și catalogării celorlalți, mințindu-te că tu ești singurul exemplu pe care ar trebui să-l urmeze restul omenirii.

Ce face diferența? 
DECIZIA. HOTĂRÂREA. ASUMAREA.

DECIZIA de a-ți aminti de tine, de esența ta.
HOTĂRÂREA de a te preocupa de tine deoarece TU ești cea mai apropiată persoană a vieții tale, în timp ce toți ceilalți sunt doar imagini efemere oglindite pentru a te ajuta să revii la tine însuți/însăți.
ASUMAREA a ceea ce ești în fiecare moment, știind că te afli pe calea revenirii la esența ta, la lumina din tine, la suflet.

Nu renunța la tine doar din teama ca alții să nu comenteze. Ei vor încerca să schimbe la tine ceea ce nu pot la ei, nu sunt în stare sau nu vor din prea multă comoditate a suficienței și din refuzul autocunoașterii de ei înșiși.

Plăcerea observării, comentării și condamnării celorlalți este un miraj care te cuprinde și te înghite încetul cu încetul, ca un șarpe constrictor. Și până să îți dai seama, te-ai rătăcit de tot pe calea spre tine, spre ceea ce ești cu adevărat.

De aceea, cea mai grea DECIZIE a omului întrupat este aceea de A-ȘI RĂMÂNE CREDINCIOS LUI ÎNSUȘI, și de a nu se trăda pentru „bucuria” de a vedea că alții sunt mai jos decât el.

Oricine ia hotărârea de a fi el însuși, indiferent ce face, este un om asumat, căruia nu-i pasă de părerile tale deoarece știe clar cine este și ce vrea de la viață.

Cu cât un om este mai hotărât să rămână credincios crezului lui, cu atât va fi mai contestat de către ceilalți. Și cu cât va urca mai sus, spre lumină, cu atât vor fi mai mulți care să încerce să-l tragă înapoi, în întunericul de unde ei nu pot sau nu vor să evadeze.

Cea mai grea DECIZIE din viața omului  este să aleagă între el și ceilalți. Să ia apoi HOTĂRÂREA de ce parte se situează, și să-și ASUME consecințele ce vor urma după aceea.

Nimeni nu e răspunzător pentru DECIZIILE tale, omule. 
Tu ai HOTĂRÂT așa cum ai făcut-o. 
ASUMĂ-ȚI urmările. 

DECIDE să HOTĂRĂȘTI în favoarea ta, și ASUMĂ-TE!

Restul sunt discuții mărunte de Facebook.

Binețe și mulțumire de însoțire, dragă OM asumat, hotărât și decis!



dr. Edith Kadar 
Arad, 11.11.2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.