duminică, 5 noiembrie 2017

ALEGERILE VIEȚII




Te-ai gândit vreodată la alegerile pe care le-ai făcut, le faci și le vei face în viață? 
De ce ai făcut o anumită alegere pe care acum o regreți sau de ce nu poți schimba nimic într-un anumit moment al vieții tale?

De câte ori te-ai aflat în fața unei răscruci a existenței tale, și în loc să iei o hotărâre, te-ai dat bătut(ă), mulțumindu-te doar să comentezi, pe larg și pe scurt, ce și cum ai fi făcut dacă ar fi vrut mușchii tăi să ai curaj?

De câte ori ai știut că va trebui să alegi o cale în viață, dar ai făcut-o folosind criteriile altora, considerați de tine mai pricepuți în ale trăirii?

Dar, de câte ori ai făcut alegeri în viață, ai optat pentru o variantă mai grea sau mai ușoară, și ți-ai asumat riscurile, hotărât(ă) să faci până la capăt ce ai simțit că te împlinește?

Binețe, cititorule!

Te invit să povestim puțin despre un subiect foarte actual, și îți propui să pornești și muzica în timp ce citești, pentru a-ți fi alături pe calea rândurilor.

                                   

Alegerile le faci atunci când vrei să schimbi ceva în viață, când te-ai săturat de ce a fost, când vrei...altceva, ceva mai bun, mai optim, mai rapid, mai ușor, mai bine...

Schimbarea presupune multă energie pentru că e necesar să îți orientezi toată strategia, credința și determinarea spre ceva iluzoriu, ceva ce nu e palpabil, ceva plin de necunoscut, dar încărcat de speranțe: viitorul!

De obicei îți faci singur(ă) alegerile; tu hotărăști în viață când, cum, unde, de ce, până când, cu cine, cu ce...etc.
Dar sunt și situații în care viața te pune să faci alegeri, vrei-nu vrei, chiar dacă traiul de până atunci era bun, confortabil sau doar acceptat. 
Indiferent cum ți-ai văzut viitorul până atunci, va trebui să iei o pauză și să ți-l reconsideri, reanalizezi, realiniezi după date noi.

Ce faci atunci?

1.- O variantă ar fi să nu faci nimic, să îi lași pe alții să hotărască pentru tine, iar tu să vii la sfârșit și doar să comentezi cum ai fi făcut tu dacă ai fi avut curajul și nu ai fi fost copleșit(ă) de lașitate. Ai ști să spui pe larg și pe scurt cum și ce ar fi trebuit, blamându-i pe toți cei care au fost implicați, înjurându-i pe ei și pe mama lor, că nu te-au întrebat cum să facă pentru ca ție să-ți fie bine. Toate astea pentru că ai făcut o alegere: aceea de a fi nesimțit și laș; ai ales să fii condus(ă) de frică și să îți calci în picioare curajul de a fi tu însuți, de a crede în tine, de a crede în drepturile tale. 

Dacă alegi această variantă, ești o VICTIMĂ patetică a vieții, care respiră și mănâncă realitatea cusută de ceilalți. Și totuși, pentru a nu te simți pe deplin neputincios, alegi la final (alegere, din nou) să îți creezi iluzia că ai spus și tu ceva. Însă doar la sfârșit, când zarurile au fost aruncate, jocurile făcute și cărțile împărțite; atunci când nu se mai poate schimba nimic.


Dacă faci parte din această categorie, cea de victimă profesionistă, nu vei merge la niciun medic dacă ești bolnav pentru că știi că toți sunt incapabili, nu faci nicio școală de specializare că oricum profesorii sunt corupți, nu faci copii sau dacă îi ai ei sunt oricum nerecunoscători, nu ai prieteni pentru că toți vor vrea ceva;

Iar dacă ar fi să extindem discuția la nivel de conștiință  colectivă, nu vei merge la vot pentru că oricum toți sunt tâmpiți, atât candidați cât și alegători, sau nu vei face nimic pentru a schimba un regim corupt, mulțumindu-te să-ți exprimi părerea (atotcunoascătoare în orice domeniu) la bodega din colț, sau acasă, vecinilor de bloc, familiei plictisite de placiditatea ta sau pe paginile de socializare, „ascuns(ă)” în spatele unui nume și a unei poze demne de basme.

Nu vei ști niciodată să-ți susții alegerea cu argumente pentru simplul motiv că nu ai așa ceva. Tot ce posezi e o imensă frustrare de a fi un...neica nimeni, și un mare geamantan de invective și jigniri la adresa celor care sunt diferiți de tine.

2.- A doua variantă ar fi să-ți găsești bruma de determinare de a alege schimbarea, dar de a o face pe criteriile altora. Oricât de mult ți-ai susține lozincile strigate, în adâncul sufletului tău habar n-ai cum și de ce să o faci așa cum zice x sau y, mama, tata, soțul, șeful, partidul. 


Ești doar o prelungire a primei categorii, doar că ai curajul să „latri” și să muști pentru că ai sprijinul altora, nu ești singur(ă); comentariile tale sunt doar în public, când ești inundat(ă) de inspirația de a spune ce zic toți ceilalți (nu ceea ce crezi tu), savurând bucuria și energia grupului. 
E posibil să fii propulsat în față pentru că cei din prima categorie au nevoie de un purtător de cuvinte, un reprezentat al lor care să iasă în față, pe care să-l aduleze dacă rezultatul e bun, sau pe care să-l distrugă dacă lucrurile nu ies așa cum trebuie. 
Vei folosi în discuții argumente care nu mai au nicio relevanță în a descrie calitatea sau valoarea umană a celorlalți. Ceilalți nu sunt buni pentru că au altă înălțime, culoare a pielii, au altă religie sau rasă, altă naționalitate, locuiesc în afara țării pentru care tu nu ai făcut nimic, etc. 


Dacă faci parte din această categorie, ești MARIONETA perfectă, instrumentul ideal pentru ca alții să te manipuleze cum vor ei, în timp ce tu îți imaginezi că ești punctul pe i, virgula sub ț, alfa și omega, etc. Da, e adevărat, doar că ești începutul sfârșitului tău ca entitate, din momentul în care ai căzut în capcana de a-i reprezenta și sluji pe ceilalți. Drumul spre iad e pavat doar cu intenții bune, nu?

3.- A treia variantă ar fi să fii sigur pe tine, să ai în minte clar conturat viitorul după chipul, asemănarea și realismul tău. Tu știi din start cine ești și ce poți, și nimeni care spune contrariul nu are vreun afect asupra ta decât, eventual, de a-ți întări determinarea să-ți urmezi calea pe care ai ales-o. 

Tu ești CREATORUL tău, al universului în care exiști, al realității zilnice; tu știi ce e mai bine pentru tine și nu-i lași pe alții să-ți spună cine ești și ce poți să faci.

Unii spun că ești egoist(ă), alții te învinuiesc că ai uitat de unde ai plecat. 
Ți se spun tot felul de lucruri de către cei din primele două categorii deoarece singurul lucru care le-a rămas de făcut în impotența lor este să încerce să te tragă în mlaștina neputinței lor pentru a-și găsi ei o justificare gen „vezi, că și tu ești la fel?!”, sau să te împroaște cu noroi. 

Tu ești cel/cea care poate iniția schimbarea pentru că alegerea pe care o faci e clară, concisă și motivată. Tu EȘTI deja ceea ce victimele și marionetele nu vor putea fi vreodată, nu pentru că nu ar avea capacitatea, dar au ales să nu o facă. Tu ești surd la vocile din afară și ți-o asculți doar pe cea interioară, a ta!

Tu ești cel care, alegând să fii tu însuți, aduci schimbarea în jurul tău deoarece nu faci valuri, nu forțezi, nu condiționezi, respecți, faci lucrurile nu pentru a demonstra ceva ci pentru că acela e pasul următor, logic. 
Și pentru că nu ai încrâncenări, ură, ranchiună sau alte emoții negative, lași lumina să treacă prin tine pentru ca ea să se orienteze nestingherită spre toți cei care au nevoie de ea.


Indiferent din ce categorie faci parte: victimă, marionetă sau creator, TU ai ales să fii așa, modelându-te sau lăsându-i pe alții să o facă în locul tău.

Alege să fii ceea ce vrei, asumă-ți responsabilitatea.
Iar dacă nu îți place, alege schimbarea și nu-i lăsa pe alții să aleagă în locul tău.

ALEGE SĂ FII SCHIMBAREA PE CARE O VREI!

Binețe, cititorule!

P.S. Azi îți propun să alegi să faci o pauză de 10 minute și nu numai să asculți melodia atașată, dar să te și uiți la clipul muzical pentru a admira frumusețea și măreția oceanului, imaginându-ți că apa îți curăță orice urmă de nehotărâre a ta. 
Vizionare plăcută!

                                Imagini pentru the ocean

dr. Edith Kadar
Arad, 16 noiembrie, 2014


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2014/11/binete-cititorule-te-ai-gandit-vreodata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.