marți, 1 august 2017

POVESTE DE ADORMIT NAIVII ȘI DE TREZIT CONȘTIINȚA... (aplicabilă oricui, indiferent de sex, de nume și de data nașterii!)

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... 
A fost odată o fată simplă, născută în popor. La naștere, ursitoarele i-au menit să fie curajoasă, înțeleaptă, să adune multă cunoaștere și să o dea mai departe celor care vor să audă. I-au spus că va fi doctor, dar nu unul ca toți ceilalți, ci unul care să trateze sufletele oamenilor. 

Dar au pus o condiție: toate acestea se vor întâmpla doar dacă va reuși să fie surdă la părerea celor care ar fi vrut să o convingă contrariul. 

„- Draga mea, tot ceea ce primești acum este dar de la Dumnezeu. Să nu te îndoiești de asta niciodată. Vei avea multe piedici, multe obstacole înainte de a-ți cunoaște și înțelege menirea. Toate au doar rolul de a te căli pe drumul convingerii și pe cel al credinței în tine și în ceea ce ai primit. 
Aceasta este și semnificație prenumelui tău, Edith: „bunăstare prin lupta cu tine”. 
Mai primești încă un prenume: Elisabeta, care înseamnă „dedicată lui Dumnezeu”, pentru a te readuce înapoi, în lumină, de pe căile unde te vei rătăci. 
Te-ai născut într-o familie a cărei nume, Kadar, înseamnă „dogar”, sau lucrător în lemn. Lemnul, draga mea, reprezintă pasiunea, dacă îl cioplești cu răbdare și iubire, dar poate fi și furie, dacă îl irosești, îl arzi în focul patimii.

Suma cifrelor datei tale de naștere este 9, adică ai calea de a-i înțelege pe ceilalți înainte ca ei să spună sau să scrie ceva. 
Iar cifra numelui tău va fi 11, numărul care are mai multe semnificații: poți fi maestrul care îi învață pe ceilalți, sau poți fi doar veșnicul învățăcel, dacă îi lași pe alții să îți stabilească valoarea; poți merge singură pe drumul desăvârșirii sau poți aștepta o viață întreagă să vină cineva să te acompanieze, crezând că doar așa vei fi completă. Sau poți să înțelegi că ești alături de Dumnezeu, de 1, pentru a putea deveni și tu, la rândul tău, 1, și să îi ajuți și pe ceilalți să facă la fel.

Vei întâlni în calea ta oameni mulți. Unii îți vor fi alături pentru scurt timp, alții pentru mai mult, iar puțini, pentru toată viața. Cu cât vei merge mai departe fără să te lași influențată, cu atât vor apărea mai mulți oameni care să te conteste, să încerce să te tragă înapoi, de unde ai plecat și unde au ales ei să rămână. Tu du-te mai departe. 
Calea ta nu e să îi aștepți sau să îi convingi pe alții, ci să devii un exemplu care să le arate celorlalți că totul e posibil. 

Și nu ai voie să te împăunezi. Da, vei reuși prin forțele tale, prin conștientizări, învățări, asumări, dar meritul este că ai înțeles, nu trebuie trâmbițat. Dacă te lauzi, înseamnă că nu ai învățat lecția, și o vei repeta până ce o vei învăța. Iar același tip de oameni îți vor fi readuși în cale. De tine depinde cât vei sta într-o situație sau stare. 

Emoțiile și trăirile tale îți vor fi DOAR barometru pentru a vedea unde te afli: ești fericită, împlinită, plină de iubire, înseamnă că ești în lumină, ești pe calea cea bună. Ești furioasă, îndârjită, plină de frici, înseamnă că ai pășit pe lângă drumul menit ție, și s-ar putea să te rătăcești dacă nu te întorci.

De câte ori vei învăța ceva, vei da mici „examene” cu rolul ca tu să vezi dacă ai înțeles lecția sau nu. Îți vor apărea în cale oameni care vor contesta tot, chiar și pe tine. Nu te speria, du-te mai departe! 
Dacă știi că ești bună, ce importanță mai are părerea celor care îți spun că nu ești bună de nimic? Îi crezi pe ceilalți doar atunci când încă nu ești sigură pe tine. Iar atunci zăbovești asupra lecției.

Vei învăța lecțiile oglinzilor: tot ce este în exterior este doar o oglindire a ceea ce e în interiorul tău. Vei înțelege că tot ce te deranjează la ceilalți este, de fapt, nerezolvat la tine. 
Vei trăi cele 5 răni mari ale sufletului care te împiedică să fii tu: RESPINGERE, ABANDON, TRĂDARE, UMILINȚĂ, NEDREPTATE le vei înțelege și vei povesti despre toate acestea și celor care vor să audă. 

Și nu te îngrijora că nu ești auzită; cu cât înțelegi mai multe, cu atât vocea ta va fi mai puternică și va fi auzită. Nu uita, menirea ta este să îi ajuți pe oameni prin exemplul personal. Nu te îngrijora că nu ești înțeleasă; cine trebuie și e pregătit te va înțelege. Iar rolul tău va fi să le dai informația, nu să îi convingi.
Îl vei avea alături de tine pe Dumnezeu, iar asta o va ști sufletul. Simțurile tale te vor împiedica să îți amintești, să știi, să crezi tot timpul.

Vei avea o cale grea, vei fi contestată, dar vei fi și sprijinită. De aceea te vei naște în zodia Scorpionului, pentru a putea renaște din propria ta cenușă; vei avea Ascendentul în zodia Pești pentru a putea sonda adâncimile subconștientului și a le înțelege, și te vei naște în anul Dragonului de lemn, cel plin de forță, determinare, impetuozitate și caracter. Unii vor încerca să te minimalizeze, dar nu uita, sunt doar pietre de încercare pentru tine.
Ești menită să fii un doctor de suflete curajos, înțelept, să aduni multă cunoaștere, să o dai mai departe pentru ca și alții, la rândul lor, să poată face la fel.
Și, nu uita, oricât ți se va părea de greu, nu vei fi niciodată singură, Dumnezeu va fi tot timpul acolo. Crede asta!”


Fetița a crescut. 

La început nu a crezut. Apoi au apărut obstacole. 
S-a încăpățânat să meargă pe alte drumuri, sortite din start eșecului. Și s-a încăpățânat, crezându-se mai deșteaptă decât Universul. Și s-a îmbolnăvit. Dar tot nu a vrut să se trezească. Iar lecțiile se repetau, bineînțeles. 

Ea credea că e blestemată, că e victima vreunei magii, că Dumnezeu a uitat de ea. Din păcate era doar rătăcită, cu voia ei. S-a afundat tot mai mult în întuneric, cu furie și îndârjire. 
Iar când aproape nu mai vedea luminița, nici măcar pe cea de la capătul tunelului, Dumnezeu i-a mai dat un semn mare: i-a dăruit un copil, un fiu. 
Iar ea, fata, devenită femeie între timp, s-a gândit „oare, aș fi un exemplu bun pentru fiul meu, așa cum sunt acum?”. Iar răspunsul a fost un NU categoric. Și abia atunci s-a hotărât să caute calea de întoarcere. 

A fost un drum anevoios, greu, plin de obstacole, capcane și indicii false. I-au apărut în cale oameni ce păreau drăguți, dar care nu erau așa, și oameni care păreau urâcioși, dar nu erau așa. 
A continuat să se zbată, să iasă, să învețe, să aplice, să înțeleagă, să conștientizeze, gândindu-se tot timpul să nu fie un exemplu negativ pentru fiul primit să-i fie alături în această viață. 

Iar când a învățat multe lucruri (nu toate, că povestea nu e gata!), a venit și lecția IUBIRII. Cea mai grea lecție, pentru că e cea mai puțin înțeleasă. 
Universul i-a scos în cale un om care o oglindea în cele mai mici amănunte: toate fricile, nesiguranțele, neliniștile, vinovățiile, rușinea, furia, minciuna, ranchiuna, iluzia și atașamentele erau reflectate de acel OM. S-a luptat cu ele, ca și cum s-ar fi luptat cu un balaur, dar după fiecare luptă rezultatul era că ea își rezolva acele lucruri, pentru că erau, de fapt, ale ei. Cu cât încerca mai tare să-l schimbe pe acel OM, cu atât se schimba ea mai mult. 
L-a rugat pe Dumnezeu să îl ia de lângă ea că o exaspera (zicea ea). Iar Dumnezeu o asculta; îl lua până ce amândoi aveau o problemă de viață, iar atunci îi readucea împreună să meargă pe același drum al înțelepciunii. 

Și după câțiva ani, în sufletul ei se făcu simțită liniștea aceea profundă, liniștea aceea căreia nu îi pasă de gălăgia lumii de larma ego-ului și a minții.
Era liniștea descoperirii de sine în „decorul” a ceva înțeles profund, și ținut în taină. 

Era IUBIREA, avea femeia să înțeleagă, era acea stare în care îl putea auzi pe Dumnezeu, putea auzi liniștea Universului și muzica sufletului. 
IUBIREA, acea stare ce nu poate fi definită, ce nu are nicio legătură cu iubirea fizică, sexuală, sau cu cea platonică.

Desigur, neștiutorii ar putea-o cataloga pe femeie drept nebună, obsedată, alienată. Dar ea deja știe că IUBIREA nu e o persoană, nu e un loc sau vreo condiție, ci este întâlnirea cu Dumnezeu la nivel profund. 

Femeia știe că IUBIREA i-ar fi contestată, comentată, completată, interpretată și luată în râs de alții. Știe că nici OM-ul nu o înțelege încă, pentru că nu e fizică. 
Dar nici nu mai are nevoie de înțelegerea celorlalți, pentru că a înțeles ea. Și din acel moment, ea devine oglindă pentru cei din jur, pentru a-i ghida pe drumul descoperirii de ei înșiși. 
Toate acestea pentru că se gândea: „dacă eu am reușit, tu de ce nu ai reuși?”.

„Nu încerca să schimbi lumea. Schimbă-te pe tine, și vei constata cu surprindere că ceilalți se schimbă împreună cu tine!”

Unde am auzit asta?
De la o femeie ce a crezut în ea pentru că și Dumnezeu a crezut în ea. 
Și cine e ea să se împotrivească?

Și-am încălecat pe-o șa, și ți-am zis povestea așa cum este ea! :D

Namaste, OM!



dr. Edith Kadar 
Arad, 01 august 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Un comentariu:

  1. Iti multumesc, draga mea. Iarta-ma ca iti vorbesc asa direct...Citind randurile tale simteam cum ma regasesc si sunt convinsa ca toti Oamenii care ti le citesc vor regasi cate ceva din ei insisi...M-a impresionat enorm povestea vietii tale. M-au impresionat cuvintele pline de sinceritate, pline de substanta, stilul direct si talentul tau narativ...Oferi atata informatie pentru cei care vor sa invete ceva din ceea ce ai invatat, scumpa mea, din propria lupta pe care ai dus-o cu, in primul rand cu cel mai mare dusman al tau, cum bine spun inteleptii chinezi, tu insati...Stiu...am trecut prin toate astea...m-am regasit pas cu pas...Toata admiratia pentru determinarea ta...Si eu am dorit sa studiez medicina, dar m-am lasat abatuta din drum...Am dorit apoi sa studiez fel si fel de lucruri, in final, am dorit cu ardoare sa aprofundez limbile si literatura altor tari...Din nou m-am lasat abatuta din drum...Am facut in cele din urma studii economice in cadrul Facultatii de Finante-Contabilitate...Am stiut ca nu este calea mea, am stiut ca o fac pentru ca aceasta se cauta, pentru a avea un serviciu care sa-mi asigure independenta financiara...Geamanul din mine dorea sa invete cat mai multe si cat mai diverse, iar Varsatorul de la Ascendent ma indruma spre studiile Astrologiei...Doar inima, ceva din strafundurile sufletului meu a stiut ca va reveni la idealurile de altadata...Si eu am facut studii ezoterice printre care reiki...Si eu am dorit cu ardoare sa ajut...Am facut-o pe cat mi-a stat in putinta, avand un serviciu care imi ocupa aproape tot timpul si o casa nu usor de tinut...Am doi copii carora m-am dedicat din tot sufletul...Nu era suficient...Dumnezeu dorea altceva cu mine...Cand am inteles si mi s-a oferit, pur intamplator, sansa sa-mi incep transformarea, am inteles ca urmeaza un drum plin de suisuri si coborasuri...In sfarsit...Stiu ca Dumnezeu ma iubeste, stiu ca m-a chemat la El in momente de mare cumpana...Mi-a deschis mintea si sufletul spre idealuri mai inalte...

    RăspundețiȘtergere

1.- Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

2.- Comentariile anonime NU SE IAU ÎN CONSIDERARE începând din 09 decembrie 2013!!!
Nu te ascunde cu lașitate în spatele rândurilor anonime, ci asumă-ți responsabilitatea răspunsului pe care îl dai.
Tu ştii deja cu cine vorbeşti. Altfel eu aleg să nu îl iau în considerare.
Alege să nu fii un ANONIM în viaţă.

3.- Nu îmi trimite același mesaj de mai multe ori doar pentru că nu-l vezi publicat. Ele îmi vin pe mail și le public sau le răspund când pot. Dacă nu primești răspuns înseamnă că mi-ai pus o întrebare al cărei răspuns fie există deja, deci caută-l, fie este cuprins în material, deci caută-l. Nu sunt răspunzătoare că nu ai răbdare să citești.

Mulţumesc.