vineri, 17 martie 2017

Despre RESENTIMENTE, copii ai neiertării

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Cu toții am avut sau avem sentimente, stări, emoții, trăiri nu tocmai plăcute legate de persoane, situații, locuri sau întâmplări.

Acestea sunt resentimentele. 

Indiferent că este vorba despre supărare, furie, ranchiună, ură, dezamăgire, frustrare, etc, ele ne otrăvesc spiritul și alungă liniștea sufletului.

Resentimentele apar atunci când nu iertăm, când nu vrem sau nu acceptăm să o facem, deși afirmăm, de multe ori, că iertăm, dar nu uităm.

Însă, cum fiecare suntem oglinzi unul pentru celălalt, când spunem că nu iertăm pe cineva, pe cine nu iertăm, de fapt? Da, pe noi înșine! Și, da, și acele resentimente pe care le declarăm față de ceva sau de cineva, sunt tot față de noi înșine.

Atât timp cât refuzăm să vedem și să acceptăm că suntem în război doar cu noi înșine, ceilalți vor fi oglinzile ce ne arată niște imagini deformante ale noastre, distorsionate de emoțiile negative ce se înmulțesc încet dar sigur.

Cât timp nu (ne) iertăm, ci doar afirmăm cu dărnicie că o facem, drumul pe calea iertării va fi presărat de repere numite resentimente, borne ce marchează acest drum.

Mai multe despre acest subiect te invit să afli urmărind acest videoclip pe care l-am filmat pentru tine, și în care poți să îl vezi și pe unul dintre asistenții mei personali, fără de care nu pot lucra în liniște.
Nu uita să-mi dai de veste.

https://youtu.be/n22NCGssCCU

Îți mulțumesc din suflet!

Binețe, dragă OM!



dr. Edith Kadar 
Arad, 17 martie 2017

 *     *     *     *     *     *    * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nicio schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

4 comentarii:

  1. Aveti dreptate, dar cu o precizare: sa nu cream autoinvinuiri in toate cazurile! Multe dintre lucrurile acestea se intampla in copilarie din partea parintilor! Stim bine ca pentru copii, parintii sunt Dumnezeii lor si cred tot ce li se spune, neavand nici o putere. Parintii, sub scuza "dragostei"(cred ei), castreaza emotional copiii! Ajunsi la maturitate, schiloditi fiind, vor face greseli enorme fata de ceilalti si sata de sine si in afara de asta, isi atrag si calai, cu care au fost obisnuiti din copilarie, distrugandu-si practic viata. Singura cale de indreptare este TREZIREA, PREZENTA PERMANENTA si, bineinteles, IERTAREA SINCERA! Binete si tie, OM frumos si iti multumesc pentru aducere aminte! :) Imi pare rau ca nu pot sa va adaug la prieteni pe Facebook...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult pentru informatii. Am o intrebare. Am citit despre Iertarea de sine. Nu sunt convinsa ca o si pun in practica De ce? Cred ca nu stiu cum sa o fac. Cum procedez sa ma iert? Multi pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Angela, îți mulțumesc că mi-ai scris. Această întrebare mi s-a pus destul de des în ultima perioadă, astfel încât voi face un material pe această temă. Îți mulțumesc! :)

      Ștergere

1.- Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

2.- Comentariile anonime NU SE IAU ÎN CONSIDERARE începând din 09 decembrie 2013!!!
Nu te ascunde cu lașitate în spatele rândurilor anonime, ci asumă-ți responsabilitatea răspunsului pe care îl dai.
Tu ştii deja cu cine vorbeşti. Altfel eu aleg să nu îl iau în considerare.
Alege să nu fii un ANONIM în viaţă.

3.- Nu îmi trimite același mesaj de mai multe ori doar pentru că nu-l vezi publicat. Ele îmi vin pe mail și le public sau le răspund când pot. Dacă nu primești răspuns înseamnă că mi-ai pus o întrebare al cărei răspuns fie există deja, deci caută-l, fie este cuprins în material, deci caută-l. Nu sunt răspunzătoare că nu ai răbdare să citești.

Mulţumesc.