duminică, 21 februarie 2016

ZIDURILE NOASTRE, TOATE....

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


De câte ori nu ai spus, ție și altora, că ai senzația că te sufoci, că nu poți primi suficient aer, că te simți încorsetat(ă) și că viața decurge, parcă, discontinuu ca o mașină ce rulează cu frâna de mână trasă?
Te-ai gândit vreodată ce este dincolo de simptomele fizice descrise? Ce face ca aerul să ți se pară insuficient când îl inspiri? 
Dar, te-ai gândit vreodată de ce, deși începi să faci tratamente, simptomele respiratorii persistă, iar insuficiența respiratorie se agravează cu timpul, în loc să se remedieze?

Binețe, cititorule!
Mă gândeam că poate vrei să știi ce este dincolo de zidurile răspunsurilor pe care (ai senzația că) le cunoști.
Pornește, rogu-te, muzica și hai să povestim.


De-a lungul vieții ne fabricăm tot felul de ziduri în sufletul nostru cu ajutorul minții. Ego-ul „croșetează” cărămidă cu cărămidă limitarea încredințându-ne că noi știm totul cel mai bine, și că suntem stăpânii absoluți ai controlului în viață. Nimeni nu poate ști mai bine decât noi ce este bine și ce nu pentru toată lumea.

Pe an ce trece, zidurile se tot îngroașă pentru că, în loc să le dizolvăm căutând și obținând răspunsuri, preferăm să rămânem în realitatea în care ne-am izolat și cu care ne-am împrejmuit. Refuzăm să ne recunoaștem frica, disperarea și reala limitare care au devenit partenere în cotidianul vieții.

Cu timpul, pereții nu devin doar groși, dar sunt și înalți, blocându-ne accesul la altă realitate, una nouă, salvatoare. 
Și când zăcem ani de-a rândul împrejmuiți de zidurile care anulează orizontul, ajungem să ne creăm o lume în care noi punem întrebări, și tot noi ne dăm răspunsuri folosind aceeași minte. 
De aceea, de multe ori nu realizăm că hotărârile luate dintr-o perspectivă limitată sunt distructive pentru viața și traiul viitor, nu numai pentru noi, dar și pentru cei din apropierea noastră.

Zidurile noastre, toate, nu pot decât să ne stopeze drumul în viață, să ne înfrângă elanul creator, să ne țină sufletul captiv și să ne îmbolnăvească.

De aceea, ar fi bine să ne deschidem mintea și sufletul, să cedăm controlul și să nu ne mai fudulim cu el, să punem întrebări dar să și auzim răspunsurile.

Sparge-ți zidul de care te-ai înconjurat, eliberează-te de limitări și ai curajul să sondezi și să trăiești lumea din exteriorul zidurilor.

Cei care au pășit dincolo au întâlnit ADEVĂRUL, s-au întâlnit pe ei, CONȘTIINȚA. Dincolo de ziduri sunt vindecările considerate miraculoase, oamenii care găsesc răspunsuri la întrebări indiferent de domeniu, adevărații oameni de știință, și cei care trăiesc în liniște, pace și armonie cu cei din jur și cu ei înșiși. Cei de afară sunt, de multe ori, ținta celor limitați înlăuntrul lor, prin denigrări, batjocoriri, defăimări, etc.


Totul are un preț, depinde ce alegi: să „zaci” în spațiul închis al zidurilor, sufocat de imobilitate, aruncând cu pietre în afară pentru a-i reduce la tăcere pe cei care nu sunt la fel ca tine, sau ai curajul să ieși, să întâlnești realitatea, să ți-o construiești cum vrei în fiecare zi, dar să riști să fii...singur împotriva curentului?

CURAJUL de a fi tu însuți face diferența!  

La început s-ar putea să te simți singur(ă), disperat(ă), înfricoșat(ă) și să ai senzația că totul îți scapă de sub control, că o iei razna. Cedarea pe care o simte sufletul este doar o aparență, doar un simptom; sunt primii pași nesiguri în necunoscut. 

Gândește-te la un animal sălbatic ținut mult timp în captivitate: când îl eliberezi, nu știe ce să facă, are senzația că totul se prăbușește pentru că a dispărut siguranța cunoscută. Dar, după un timp, cu încurajări multe, primii pași nesiguri vor căpăta consistență și siguranță, iar noua realitate va deveni...LUMEA REALĂ!

Vorbește cu sufletul tău, dar ai grijă să nu folosești vechile argumente și limbaj dinăuntrul zidurilor.
O nouă realitate are nevoie de un nou limbaj! Care e acela? E limbajul TĂU, nu mai e al altora!
Ai curajul să nu te întorci la răul cunoscut, să privești înainte și vei primi din necunoscut ceea ce e bine pentru tine! 

Ce este înăuntru știi deja. Ce ți se poate întâmpla? Decât să întâlnești însăși...VIAȚA!


Binețe, cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 19 iunie 2015

 *     *     *     *      *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/02/zidurile-noastre-toate.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.