miercuri, 30 martie 2016

ALEGERILE VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *


Te-ai gândit vreodată la alegerile pe care le-ai făcut, le faci și le vei face în viață? 
De ce ai făcut o anumită alegere pe care acum o regreți sau de ce nu poți schimba nimic într-un anumit moment al vieții tale?

De câte ori te-ai aflat în fața unei răscruci a existenței tale, și în loc să iei o hotărâre, te-ai dat bătut(ă), mulțumindu-te doar să comentezi, pe larg și pe scurt, ce și cum ai fi făcut dacă ar fi vrut mușchii tăi să ai curaj?

De câte ori ai știut că va trebui să alegi o cale în viață, dar ai făcut-o folosind criteriile altora, considerați de tine mai pricepuți în ale trăirii?

Dar, de câte ori ai făcut alegeri în viață, ai optat pentru o variantă mai grea sau mai ușoară, și ți-ai asumat riscurile, hotărât(ă) să faci până la capăt ce ai simțit că te împlinește?

Binețe, cititorule!

Te invit să povestim puțin despre un subiect foarte actual, și îți propui să pornești și muzica în timp ce citești, pentru a-ți fi alături pe calea rândurilor.

                                   

Alegerile le faci atunci când vrei să schimbi ceva în viață, când te-ai săturat de ce a fost, când vrei...altceva, ceva mai bun, mai optim, mai rapid, mai ușor, mai bine...

Schimbarea presupune multă energie pentru că e necesar să îți orientezi toată strategia, credința și determinarea spre ceva iluzoriu, ceva ce nu e palpabil, ceva plin de necunoscut, dar încărcat de speranțe: viitorul!

De obicei îți faci singur(ă) alegerile; tu hotărăști în viață când, cum, unde, de ce, până când, cu cine, cu ce...etc.
Dar sunt și situații în care viața te pune să faci alegeri, vrei-nu vrei, chiar dacă traiul de până atunci era bun, confortabil sau doar acceptat. 
Indiferent cum ți-ai văzut viitorul până atunci, va trebui să iei o pauză și să ți-l reconsideri, reanalizezi, realiniezi după date noi.

Ce faci atunci?

1.- O variantă ar fi să nu faci nimic, să îi lași pe alții să hotărască pentru tine, iar tu să vii la sfârșit și doar să comentezi cum ai fi făcut tu dacă ai fi avut curajul și nu ai fi fost copleșit(ă) de lașitate. Ai ști să spui pe larg și pe scurt cum și ce ar fi trebuit, blamându-i pe toți cei care au fost implicați, înjurându-i pe ei și pe mama lor, că nu te-au întrebat cum să facă pentru ca ție să-ți fie bine. Toate astea pentru că ai făcut o alegere: aceea de a fi nesimțit și laș; ai ales să fii condus(ă) de frică și să îți calci în picioare curajul de a fi tu însuți, de a crede în tine, de a crede în drepturile tale. 

Dacă alegi această variantă, ești o VICTIMĂ patetică a vieții, care respiră și mănâncă realitatea cusută de ceilalți. Și totuși, pentru a nu te simți pe deplin neputincios, alegi la final (alegere, din nou) să îți creezi iluzia că ai spus și tu ceva. Însă doar la sfârșit, când zarurile au fost aruncate, jocurile făcute și cărțile împărțite; atunci când nu se mai poate schimba nimic.


Dacă faci parte din această categorie, cea de victimă profesionistă, nu vei merge la niciun medic dacă ești bolnav pentru că știi că toți sunt incapabili, nu faci nicio școală de specializare că oricum profesorii sunt corupți, nu faci copii sau dacă îi ai ei sunt oricum nerecunoscători, nu ai prieteni pentru că toți vor vrea ceva;

Iar dacă ar fi să extindem discuția la nivel de conștiință  colectivă, nu vei merge la vot pentru că oricum toți sunt tâmpiți, atât candidați cât și alegători, sau nu vei face nimic pentru a schimba un regim corupt, mulțumindu-te să-ți exprimi părerea (atotcunoascătoare în orice domeniu) la bodega din colț, sau acasă, vecinilor de bloc, familiei plictisite de placiditatea ta sau pe paginile de socializare, „ascuns(ă)” în spatele unui nume și a unei poze demne de basme.

Nu vei ști niciodată să-ți susții alegerea cu argumente pentru simplul motiv că nu ai așa ceva. Tot ce posezi e o imensă frustrare de a fi un...neica nimeni, și un mare geamantan de invective și jigniri la adresa celor care sunt diferiți de tine.

2.- A doua variantă ar fi să-ți găsești bruma de determinare de a alege schimbarea, dar de a o face pe criteriile altora. Oricât de mult ți-ai susține lozincile strigate, în adâncul sufletului tău habar n-ai cum și de ce să o faci așa cum zice x sau y, mama, tata, soțul, șeful, partidul. 


Ești doar o prelungire a primei categorii, doar că ai curajul să „latri” și să muști pentru că ai sprijinul altora, nu ești singur(ă); comentariile tale sunt doar în public, când ești inundat(ă) de inspirația de a spune ce zic toți ceilalți (nu ceea ce crezi tu), savurând bucuria și energia grupului. 
E posibil să fii propulsat în față pentru că cei din prima categorie au nevoie de un purtător de cuvinte, un reprezentat al lor care să iasă în față, pe care să-l aduleze dacă rezultatul e bun, sau pe care să-l distrugă dacă lucrurile nu ies așa cum trebuie. 
Vei folosi în discuții argumente care nu mai au nicio relevanță în a descrie calitatea sau valoarea umană a celorlalți. Ceilalți nu sunt buni pentru că au altă înălțime, culoare a pielii, au altă religie sau rasă, altă naționalitate, locuiesc în afara țării pentru care tu nu ai făcut nimic, etc. 


Dacă faci parte din această categorie, ești MARIONETA perfectă, instrumentul ideal pentru ca alții să te manipuleze cum vor ei, în timp ce tu îți imaginezi că ești punctul pe i, virgula sub ț, alfa și omega, etc. Da, e adevărat, doar că ești începutul sfârșitului tău ca entitate, din momentul în care ai căzut în capcana de a-i reprezenta și sluji pe ceilalți. Drumul spre iad e pavat doar cu intenții bune, nu?

3.- A treia variantă ar fi să fii sigur pe tine, să ai în minte clar conturat viitorul după chipul, asemănarea și realismul tău. Tu știi din start cine ești și ce poți, și nimeni care spune contrariul nu are vreun afect asupra ta decât, eventual, de a-ți întări determinarea să-ți urmezi calea pe care ai ales-o. 

Tu ești CREATORUL tău, al universului în care exiști, al realității zilnice; tu știi ce e mai bine pentru tine și nu-i lași pe alții să-ți spună cine ești și ce poți să faci.

Unii spun că ești egoist(ă), alții te învinuiesc că ai uitat de unde ai plecat. 
Ți se spun tot felul de lucruri de către cei din primele două categorii deoarece singurul lucru care le-a rămas de făcut în impotența lor este să încerce să te tragă în mlaștina neputinței lor pentru a-și găsi ei o justificare gen „vezi, că și tu ești la fel?!”, sau să te împroaște cu noroi. 

Tu ești cel/cea care poate iniția schimbarea pentru că alegerea pe care o faci e clară, concisă și motivată. Tu EȘTI deja ceea ce victimele și marionetele nu vor putea fi vreodată, nu pentru că nu ar avea capacitatea, dar au ales să nu o facă. Tu ești surd la vocile din afară și ți-o asculți doar pe cea interioară, a ta!

Tu ești cel care, alegând să fii tu însuți, aduci schimbarea în jurul tău deoarece nu faci valuri, nu forțezi, nu condiționezi, respecți, faci lucrurile nu pentru a demonstra ceva ci pentru că acela e pasul următor, logic. 
Și pentru că nu ai încrâncenări, ură, ranchiună sau alte emoții negative, lași lumina să treacă prin tine pentru ca ea să se orienteze nestingherită spre toți cei care au nevoie de ea.


Indiferent din ce categorie faci parte: victimă, marionetă sau creator, TU ai ales să fii așa, modelându-te sau lăsându-i pe alții să o facă în locul tău.

Alege să fii ceea ce vrei, asumă-ți responsabilitatea.
Iar dacă nu îți place, alege schimbarea și nu-i lăsa pe alții să aleagă în locul tău.

ALEGE SĂ FII SCHIMBAREA PE CARE O VREI!

Binețe, cititorule!

P.S. Azi îți propun să alegi să faci o pauză de 10 minute și nu numai să asculți melodia atașată, dar să te și uiți la clipul muzical pentru a admira frumusețea și măreția oceanului, imaginându-ți că apa îți curăță orice urmă de nehotărâre a ta. 
Vizionare plăcută!

dr. Edith Kadar
Arad, 16 noiembrie, 2014


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2014/11/binete-cititorule-te-ai-gandit-vreodata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 23 martie 2016

SPUNE-MI CÂT TE RELAXEZI CA SĂ-ȚI SPUN CINE EȘTI

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles

 *     *     *     *     *     *     * 



Spune-mi cât și cum te relaxezi ca să-ți spun cine ești.

Am adaptat un cunoscut proverb pentru a avea motiv să discutăm despre o prea-cunoscută problemă: lipsa de relaxare.
Știi tu, starea aceea în care faci ceva care îți place, dând astfel posibilitatea corpului să-și refacă forța și energia.
Îți amintești, nu?

În fiecare zi îți încarci programul cu tot felul de lucruri de făcut, și deja au ajuns atât de multe încât nu mai faci distincția între ceea ce e important și ce e urgent.
Toate au același grad de importanță și urgență, și orice abatere de la programul bine stabilit de mintea ta devine factor iritant și perturbator.
Până și tu, cu necesitățile tale cu tot, ocupi un loc secund, terț, în orarul propriei tale vieți.

Dar, uiți un lucru important: de unde iei, trebuie să pui la loc. Adică energia pe care o tot dai, trebuie refăcută obligatoriu, altfel... surmenaj, depresie, anxietate, boli cronice, maladii degenerative... moarte. Punct.
Și asta doar pentru că ai uitat, sistematic, să te reîncarci cu forță, putere, energie, bucurie și stare de bine.
A trebuit să muncești mult și bine pentru alții, așteptând în van să ți se recunoască meritele de către cei cărora li se cuvine totul.

Dar, dacă în programul tău zilnic te treci și tu cu o oră, timp în care să faci ce vrei pentru că ți se cuvine, și să fii surd(ă) la încercările altora de a te face să te simți vinovat(ă) de plăcerea relaxării, vei vedea nu numai că vei reuși să faci tot ce ți-ai propus, dar să mai faci și ceva extra.

Când ție ți-e bine, așa le este celor din jur. Când încerci să trăiești prin alții, ghinion, rămâi cu bateriile descărcate.

Relaxează-te și îți spun: armonie.
Extenuează-te, și îți spun: agonie.

Armonie sau agonie?

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar
Arad, 24 noiembrie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/08/gandul-zilei-06-august-2015-spune-mi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 18 martie 2016

ARTA DE A FI FEMEIE - emisiune TV din 17 martie 2016

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Cititorule, binețe!

De această dată te invit să urmărești emisiunea „Câte-n Lună și-n Stele” difuzată de TV Arad la data de 17 martie, în care povestesc cu gazda mea, Codruța Belean, despre arta de a fi femeie, feminină, fără a fi feministă.

În ciuda titlului, emisiunea nu se adresează doar femeilor, ci și bărbaților, partenerii noștri care ne completează, indiferent că sunt soți, fii, tați, frați, iubiți, amanți, parteneri.

„A fi femeie nu înseamnă a fi plină de forme și golită de fond, de feminitate.
Formele corpului și aspectul fizic nu te transformă automat într-o femeie.
Feminitatea nu ține de exterior ci de ceea ce vine din interiorul tău.
Este ceea ce rămâne după ce dai la o parte superficialitatea și gălăgia societății, te dezbraci de hainele iluziilor și îți asumi „nudul” originalului, al veritabilului, al naturaleții.

A arăta a femeie poate oricine, dar a fi înzestrată cu FEMINITATE și a fi FEMEIE e apanajul celor speciale.”

Acesta este un fragment din articolul semnat de mine și intitulat „LA MULȚI ANI, FEMEIE!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/03/la-multi-ani-femeie.html), postat pe blog la 8 martie, și care a constituit punctul de plecare al discuțiilor din cadrul emisiunii amintite.

Vizionare plăcută, mare mulțumire de însoțire și binețe îți spun dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 18 martie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 14 martie 2016

TONUL SUFLETULUI ȘI „MUZICA” VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Tonul materialelor citite este dat de tine.

Atunci când te apuci să citești ceva, indiferent dacă e un simplu mesaj, un text sau o carte, o faci cu propria ta voce interioară, cu propriul tău ton generat de starea sufletească în care te afli în acel moment.

Dacă ești fericit, bucuros, optimist, binedispus, calm, echilibrat, încrezător în tine, orice cuvânt auzit sau citit va fi pozitiv, chiar dacă citești o înjurătură.

Dacă, din contră, ești furios, frustrat, nervos, înfricoșat, încrâncenat, scârbit, plictisit, tonul împrumutat va fi la fel, chiar dacă cel/cea care a scris a vrut să transmită un mesaj pozitiv.

Atunci când nu realizezi aceste lucruri, riști să proiectezi pe celălalt propriile tale stări, să nu înțelegi ce vrea să spună pe motiv de interpretare eronată, iar comunicarea să se blocheze sau să degenereze în dispută.

Nu uita că tonul cuvintelor citite e al tău; în fond, sunt fraze scrise, nu auzi vocea autorului.
Dacă ții cont de asta, poți să te cunoști și să eviți conflicte. Dacă nu, toți ceilalți îți vor părea inamici, comunicarea se va transforma într-un război al orgoliilor, iar tu te vei izola, considerând că ești neînțeles.

Nu poți să cunoști un om și să-l judeci după o frază, text, mesaj scris.
Interpretările sunt „scurtătura” cunoașterii adevărate, și spun multe despre cel care le face.

Tonul face muzica, se zice. 
Fă-ți sufletul să aibă tonul unei muzici pline de înțelepciune!

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 10 noiembrie 2015

*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 13 martie 2016

SALVAREA ALTORA, CU ORICE PREȚ

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Ajutorul pe care îl dai altora spune multe despre tine.

Dacă sari în ajutor fără să ți se ceară, ai sindromul „salvatorului”. Îi ajuți pe toți, oricând, oriunde; dacă trebuie, dacă nu, tu te bagi în viața omului că doar „trebuie” să ajuți.
Faptul că nu ți s-a cerut ajutorul este, pentru tine, un amănunt nesemnificativ, și nici nu mai stai să realizezi acest lucru și că invadezi teritorii private, vieți, doar din dorința de bine dictată de ego-ul tău.

Imaginează-ți că stai, pur și simplu, pe marginea unui drum, și vine cineva care, fără a te întreba, presupune că vrei să treci strada. Și, bazându-se doar pe bănuiala lui, te ia pe sus și te duce pe partea cealaltă. Tu, nu numai că vei fi revoltat, dar îi vei și spune vreo două „binefăcătorului” care a vrut să te salveze.
Tu vei rămâne cu supărarea, iar el se va plânge tuturor că a făcut un mare bine, iar tu ești un nerecunoscător care nu i-ai spus nici măcar „mulțumesc”. 

Ți se pare cunoscută situația? Ai fost în vreuna din ipostaze?

Dacă faci fapte de „bine” bazate pe presupunerile minții tale, se cheamă că ești egoist(ă) deoarece crezi că gândirea ta este atât de bună încât e valabilă pentru toți, și că ceilalți sunt incapabili să se ajute singuri doar pentru că nu o fac ca tine.

Oprește-te din a presupune ceva, a interpreta, a crede despre și a proiecta pe alții părerile tale. Oamenii vor reacționa neașteptat, iar tu te vei victimiza considerându-i pe ceilalți nerecunoscători.

Drumul spre propriul tău iad este pavat cu bune intenții... și presupuneri... și interpretări... și proiecții... și credințe false. 
Fă cale întoarsă, spre tine, până nu e prea târziu!

Binețe, dragă cititorule!


 dr. Edith Kadar 
Arad, 21 iulie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 11 martie 2016

ADEVĂRUL - UNUL SAU MAI MULTE?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Fiecărui om îi place să vorbească despre adevăr.
Dar, al lui e cel mai cel: mai bun, mai adevărat, mai definitoriu, mai merituos, ridicându-l până la rangul de adevăr universal.
Fiecare este convins, conștient sau nu, că al lui este general valabil, cel mai plin de esență și real adevăr care poate exista pe fața pământului.

Probabil îmi vei spune că nu există mai multe adevăruri, există doar unul singur: ADEVĂRUL. Profund! Și care e ăla, spune-mi, rogu-te?! Oricât te vei strădui să enunți vreun adevăr, acela va fi ceea ce tu înțelegi prin  acest cuvânt; va fi, deci, părerea ta, adevărul tău despre...ADEVĂR. Înțelegi ce vreau să spun?

Dar, te-ai gândit vreodată cine stabilește care este adevărul? Cine are dreptate?

Dacă tu ai dreptate tot timpul, înseamnă că ceilalți sunt ignoranți și nu știu nimic?
Oare, adevărul lor nu este bun la modul general, sau doar nu rezonează cu tine?
Și dacă ceea ce este valabil pentru tine e valabil pentru toți ceilalți, atunci câte adevăruri există?
Iar dacă fiecare om de pe planetă e convins că adevărul lui este cel mai bun, cum rămâne cu ceilalți?

Ai înțeles raționamentul? Ai sesizat capcana ego-ului?

Lupta continuă de a demonstra că doar adevărul tău e valabil te îndepărtează de la adevărata ta menire, de la adevăratul scop pentru care te-ai născut.

Adevărul fiecăruia este real și reprezintă doar o cale de urmat spre împlinire, nu un scop de demonstrat cu orice prilej. Aceasta este capcana pe care ego-ul o întinde; aceea de a te pierde în lupte inutile, de a-ți irosi energia vitală în bătălii cu morile de vânt.

Adevărul fiecăruia este cel mai bun pentru el, și nu este un deziderat de cucerit, impus și fluturat cu orice ocazie.

Când vei înțelege asta, vei înceta să te irosești și te vei concentra doar pe tine, pe împlinirea ta, pe devenirea ta.

Adevărul tău te eliberează pe tine. Nu pe altă persoană; aceea va fi eliberată de adevărul său, ș.a.m.d.
Nici adevărul altcuiva nu te va elibera pe tine.

Nu mai fă comparații, nu te mai irosi.
Nu încerca să impui altora adevărul tău; nu ești deținătorul adevărului universal, nu te mai umfla în pene cu ego-ul tău cu tot. Nu de asta ai venit aici.

Folosește-ți adevărul pentru a te desăvârși. Și nu uita să-l împrospătezi tot timpul cu noutăți.
Și așa, fiecare zi îți va aduce ceva nou pentru tine, prin tine.

E chiar atât de greu?

Binețe, dragă cititorule!


dr. Edith Kadar
Arad, 15 iunie 2015


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/03/adevarul-unul-sau-mai-multe.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 7 martie 2016

DESPRE STILURI DE VIAȚĂ, FĂRĂ PATIMI


Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *




Să presupunem că vrei să faci o schimbare în viața ta. Vrei să-ți îmbunătățești sănătatea fizică, psihică, mentală și energetică. Dar nu știi ce să faci și de unde să începi. Ce faci atunci?

Trăiască internetul cu al său Google, ziarele, revistele și televiziunea care te vor bombarda cu informații. 
Cum știi care sunt bune și care nu, că doar nu poți încerca tot ce-ți pică la mână? 
Sau poți, dar vei sfârși mai extenuat, mai nervos și mai...bolnav decât înainte.
.
Ca medic, m-am gândit să-ți dau câteva sfaturi care să te ghideze în alegerea a ceea ce e optim pentru tine.

Dar înainte de asta, pornește, rogu-te, muzica pentru a te însoți printre rândurile pe care le parcurgi.

Binețe, cititorule!




Internetul abundă în pagini, bloguri, articole ce conțin sfaturi, păreri, dispute pro și contra unor stiluri de viață considerate de către semnatari și proclamate drept cele mai bune, mai corecte, mai sănătoase și salvatoare de vieți de pe fața Pământului.
O persoană care vrea să pășească pentru prima dată pe tărâmul schimbării, organizării și îmbunătățirii vieții din dotarea proprie, va avea mai degrabă dureri de cap decât liniștea obținută din găsirea răspunsului la întrebarea „Cu ce să încep?” sau ”Ce e corect?”

Fiecare material pe care îl accesezi conține fraze cheie și (multe) auto-aprecieri care fac ca doar acela să fie cel mai...adevărat, complex, singurul purtător de lumină a cunoașterii și iluminării interioare, aducător al sănătății în celulele umane, și care îți implantează zen-ul în viață.

Aș vrea să-ți împărtășesc acum cel mai mare secret al umanității, un secret bine păzit, care nu trebuie aflat de semeni, altfel s-ar putea, Doamne ferește, deștepta.

Ești gata?
Bine. Iată:


NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!!!

Nu există o matrice a perfecțiunii care să poată fi aplicată fiecărei persoane de pe mapamond, și care să permită eliminarea părților în plus sau adăugarea tușelor ce lipsesc din „pictura” pe care doar ți-o imaginezi, dar habar n-ai cum arată.

Ești nemulțumit(ă) de tine pentru că ți se spune zilnic cum ar trebui să fii, cât să trăiești, cât să cântărești, când ai data de expirare. 
Iar tu asculți!!! 
Asculți și dai importanță informațiilor pentru că îi crezi pe alții mai experți în propriul tău trai.

Iar aceasta e prima ta mare greșeală, cea prin care te trădezi pe tine însuți și intuiția care îți spune că nu e nimic în neregulă cu tine. Și această trădare crează breșa prin care se vor strecura în viața ta îndoielile și marii vânzători de iluzii, cei pe care nu îi interesează binele tău ci doar binele buzunarelor lor. În marea lor majoritate.

Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! 
Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.

Gândirea mea diferă de a ta. Necesitățile tale, ale corpului tău fizic, sunt altele decât ale celorlalți.
Tu vrei, poate, să te lași de fumat; altul să slăbească, iar celălalt să-și găsească o dietă sau un regim care să se asezoneze cu tubul digestiv aflat la purtător.

Dar la același lucru, reacțiile corpului sunt diferite. Nu poți lua o teorie și să o aplici la toată lumea proclamându-te salvatorul Universului și rezolvatorul-șef al tuturor problemelor umanității.
Ce ție ți s-a potrivit pentru a te însănătoși s-ar putea dovedi chiar dăunător pentru altcineva.

Teoriile sunt teorii, iar tu ești unic, cu reacții chimice unice, gândire și rațiune numai a ta, viteză de vindecare și de detoxifiere ce nu e valabilă altuia.

Tocmai de aceea, voi încerca să creionez câteva reguli și principii general valabile pentru alegerea unui nou stil de viață pe care ești hotărât(ă) să îl adopți.


1.- Apucă-te de schimbare doar dacă acest lucru este o hotărâre proprie.

Nu schimba ceva pentru că așa zic teoriile, textele, articolele sau specialiștii auto-proclamați în viața ta ideală. 
O persoană care schimbă ceva fără să vrea, doar la presiunea celor din jur, va recidiva în obiceiul dăunător.
Nu încerca să te lași de fumat doar pentru că toată lumea îți spune că te vei îmbolnăvi de la țigări. Fumezi dintr-un anumit motiv, cunoaște-l, iar dacă nu-ți place poți hotărî să renunți la acest obicei. Dar nu o fă pentru că cei apropiați își condiționează afecțiunea cu schimbarea ta. 
Nu slăbi pentru că ești anunțat(ă) sistematic că ești gras(ă) de către persoane anorexice. Fă-o pentru că tu ai luat hotărârea. Doar așa vei vedea rezultate și te vei bucura de ele. Altfel va fi o luptă continuă între tine, care vrea ceva, și...tine, căruia i se spune ce e bine.

Și, nu în ultimul rând, nu te schimba doar pentru că așa îți spun cei ce „te iubesc”. Dacă cineva își condiționează dragostea prin schimbarea ta (slăbire, renunțare la fumat, etc.), aceea nu e dragoste. Iubirea și respectul nu sunt condiționate. Ele sunt sau nu. Dar tu deja știi acest lucru, dar nu vrei să accepți. Poate că schimbarea pe care trebuie să o faci e de altă natură. Trezește-te!

2.- Ești unic din toate punctele de vedere, de ce ți s-ar potrivi un regim declarat universal valabil? 

Doar pentru că vecina de la parter a slăbit miraculos de la o pastilă fermecată, nu înseamnă că magia e valabilă și în cazul tău.
Caută să-ți înțelegi particularitatea, cunoaște-te mai întâi, vezi ce îți place, ce nu și de ce. Află de ce ai acel viciu sau eroare în programul tău de trai bun, și doar atunci îți poți găsi schimbarea care să te mulțumească.



Dacă ți-e foame și ai mânca tot timpul, subconștientul tău încearcă să-ți transmită faptul că ai o altă „foame”, dar pe care ești prea ocupat(ă) să o recunoști. Ți-e „foame” de liniște, iubire, armonie, înțelegere, tandrețe, mângâieri,etc. Singurul lucru pe care l-a „înțeles” mentalul a fost „foame”, și pentru a te ajuta, te trimite la frigider sau la colecția secretă de dulciuri.

3.- Nu poți adopta un stil nou de viață păstrând obiceiurile care te-au îmbolnăvit!

Acesta este unul din aspectele cel mai des întâlnite ce poate sta în calea adevăratei schimbări.

Un stil de viață nou, care implică readucerea sănătății, vigorii și energiei în traiul tău de zi cu zi implică SCHIMBARE!

Da, știu că știi asta. Teoretic. Că practica te cam omoară...

Schimbarea presupune renunțarea la niște obiceiuri ce există de ceva timp, care s-au „cuibărit” deja în ADN-ul uman, și care ți-au devenit „aliați” ce te ajută să treci peste momentele grele și tensionate.


În primul rând, a spune că vrei să faci un lucru, a crede cu adevărat în schimbarea ce ți-o poate aduce și a pune în practică acel lucru, reprezintă trei aspecte total diferite, care trebuie atinse rând pe rând, și care nu se condiționează reciproc. 

Dacă spui că vrei ceva, nu înseamnă neapărat că și crezi ceea ce afirmi sau că vei și face ceva pentru a obține acel ceva.

De promisiuni e „plin podul”, cum se zice pe la noi. Dar, de la „zis” la „făcut” e un drum lung și de multe ori prea greu pentru unii.


4.- Oprește-te să te minți! Începe să fii cinstit cu tine însuți


Când doar vorbești și nu treci la fapte, iar asta se întâmplă deja de ani buni, e momentul să privești în față crudul adevăr : TE MINȚI SINGUR(Ă)!


Vezi dacă nu cumva arunci în dreapta și în stânga cu afirmații gen „voi face și voi drege” doar pentru a impresiona auditoriul și a obține un capital de simpatie din partea „susținătorilor”. 

Nu îi minți pe ei ci, mai ales, te minți pe tine!



Dacă vrei să slăbești, dar habar n-ai câte kilograme ai în prezent, la ce greutate vrei să ajungi, și câte kilograme reprezintă acest surplus, las-o baltă. E clar că doar te alinți că vrei să „slăbești” pentru a impresiona auditoriul.


„-Vreau să slăbesc!

-Câte kilograme ai în prezent?
-Nu știu! Dar aș vrea să am 50.
-Deci, câte kilograme vrei să slăbești?
-Nu știu, dar să ajung la 50”.

Las-o baltă!
La fel e și cu fumatul sau mișcarea.
Se vorbește despre intenție, dar trecerea la fapte să o facă alții, că tu suferi prea mult!

Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.

Nu poți slăbi luând pastile și continuând să mănânci ca un porc.
Nu mai da vina pe reclamele mincinoase. Acceptă, ești lipsit(ă) de voință. 
Asta nu e o slăbiciune, ci o constatare realistă. Primul adevăr pe care, dacă îl accepți, vei „înfrunta” mai ușor celelalte minciunele cu care ți-ai „blindat” viața.

Nu te vei lăsa de fumat dacă ai „hotărât” că toată lumea te enervează și că țigara te calmează. Asta e doar o iluzie, știi asta, dar îți dă o scuză pentru a-ți justifica viciul în ochii celorlalți, pe care și așa nu îi interesează cu adevărat ce faci.


Nu poți avea pretenția să slăbești neschimbând nimic în orarul vieții tale, neavând 3 mese regulate pe zi, cu 2 gustări între, fără să faci mișcare și să consumi apă.


Nu te mai minți că toți ceilalți sunt de vină, cu stresul lor cu tot, lua-i-ar gaia!

Nu te mai minți că pilulele minune sunt mincinoase când tu, de fapt, nu ai avut nici cea mai vagă intenție de a scădea numărul de țigări sau de calorii consumate pe zi.

Și dacă cineva apropiat îți aduce un leac ultimul răcnet, poți să spui că nu vrei încă să te schimbi. De ce să accepți, să nu iei tratamentul cum trebuie sau chiar să nu-l iei deloc, doar pentru a demonstra că la tine nu merge nimic, „v-am spus eu că la mine e fără speranță!”.


Asumă-ți responsabilitatea și curajul de a spune : „Mie îmi place așa cum sunt, iar când voi considera de cuviință, voi face schimbarea singur(ă), iar dacă voi avea nevoie de sprijin, vi-l voi cere. Până atunci, ăsta (asta) sunt!”


E greu să fii tu însuți, să nu-i minți pe ceilalți și, mai ales, să nu te minți pe tine însuți?


5.- Scump versus ieftin


Un tratament / metodă / dietă ce ți se potrivește nu trebuie judecată prin prisma prețului pe care ești dispus să-l plătești.

Ceva ieftin nu înseamnă rău, iar foarte scump nu are întotdeauna legătură cu utilitatea acelui lucru.

Vezi dacă nu cumva frustrările provocate de viciile tale te fac să crezi că banii mulți îți vor aduce „mântuirea” sufletului și răscumpărarea păcatelor.


Dacă prețul este singurul „argument” pentru achiziționarea unui ideal al tratamentului, oprește-te. Stai puțin, mai cântărește-ți opțiunile, revizuiește-ți argumentele și motivațiile, și revino asupra hotărârii când simți că totul e în concordanță cu ceea ce simți tu.




6.- Nu tot ce spune reclama e adevărat


Cel puțin pentru tine.


Publicitatea are rolul de a vinde un produs sau un serviciu, și furnizează doar informațiile atractive pentru tine, niciodată efectele secundare.

Reclamele se adresează persoanelor cu probleme, care au deja niște complexe și frustrări, și care creează impresia de „salvator” al sufletului și corpului tău aflat în derivă.
Cei care nu au probleme, nici nu-și pierd vremea pentru a urmări la nesfârșit clipurile ce promit sănătatea și tinerețea veșnică.

Cu cât o reclamă este mai pompoasă și folosește frecvent exact cuvintele pe care vrei tu să le auzi, cu atât mai sigur vei deveni o victimă a marketingului.


E treaba ta dacă ești dispus(ă) să crezi că o pastilă ce promite ușurarea greutății tale cu 30 de kilograme în 2 săptămâni, o și face, și încă fără efecte secundare. Credulitatea nu vine la pachet o dată cu produsul, ci se află deja în dotarea proprie.


Dacă nu ai aflat încă, producătorii de „vise”, indiferent de domeniu, sunt preocupați doar de banii tăi, și nu de sănătatea ta. Te-a sunat cineva să te întrebe cum te simți după ce ai luat medicamentul sau dieta minune sau leacul multi-salvator X, pentru a te întreba dacă îți merge bine, dacă nu ai manifestat niscaiva efecte secundare și dacă suflețelul tău și-a găsit liniștea?

Cu cât disperarea ta e mai mare, cu atât ești mai dispus(ă) să crezi baliverne și povești cu cai verzi pe pereți.
Cu cât mustrările tale de conștiință sunt mai mari, cu atât produsele achiziționate vor fi mai scumpe, nu neapărat pentru a-ți face ție bine, cât pentru a-ți liniști conștiința.



7.-  NU ÎȚI FIXA ȚINTE IMPOSIBILE!

Am lăsat intenționat la sfârșit cel mai important sfat.

Fii realist(ă) în ceea ce îți propui și nu te mai minți în legătură cu ceea ce vrei și ceea ce poți.


Te rog să nu-mi spui că vrei să dai jos în 3 săptămâni cât ai pus în 1, 2, 5 sau 20 de ani de ne-simțire a ta față de tine. Nu pot crede că ești atât de mincinos cu tine însuți, și atât de credul încât să și crezi că se poate fără a-ți băga corpul în șoc, iremediabil de cele mai multe ori.


Nu promite pentru a impresiona. Singura persoană care merită atenția și sinceritatea ta ești tu însuți!


Și, ca o concluzie finală, amintește-ți:

-TU te evaluezi și te condamni singur(ă);
-Nimeni nu are drept de veto asupra vieții tale decât TU însuți;
-Naivitatea este a TA și nu ți-o „implantează” extratereștrii;
-Schimbarea e ceva ce trebuie să vină din TINE, că doar despre tine e vorba în propoziție.
-Fă ceea ce simți că vrei să faci, dar ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA, pentru numele lui Dumnezeu! 
-NU LĂSA PE ALTCINEVA SĂ-ȚI DEA DEFINIȚIA!

NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!


Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.


Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.

Schimbarea presupune munca cu tine însuți pentru a te cunoaște, a-ți ști plusurile și minusurile și a prelua hățurile vieții în propriile mâini.

Binețe, cititorule!



dr. Edith Kadar
Arad, 15 septembrie 2013


 *     *    *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2013/09/despre-stiluri-de-viata-fara-patimi.html)


 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.