vineri, 26 februarie 2016

TRECUTUL PREZENT ÎN VIAȚĂ ALTEREAZĂ VIITORUL

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *


Trecutul prezent în viața ta actuală îți alterează viitorul.

Dacă te lași urmărit(ă) și bântuit(ă) de trecut, acesta îți va hotărî și creiona destinul viitor.

Tot ce ai făcut atunci, mai demult, orice decizie ai luat, reprezintă acea persoană, care ai fost.
Bucurii, împliniri, tristeți, nemulțumiri, realizări, eșecuri, toate au fost deja, au trecut odată cu minutele vieții tale, de ce le mai reții lângă tine, azi?

Regretele, „copiii” trecutului prezent în viața ta, sunt doar „zgârieturi” pe răbojul timpului și nu o viață de sine stătătoare. Forța și puterea pe care le-o transferi regretelor îți pot modela viitorul într-un mod total eronat, în conformitate cu ele și nu cu adevărata ta cale.

Trecutul este haina învechită, ruptă, tocită, de care nu mai ai nevoie pentru că timpurile s-au schimbat, „hainele” prezentului sunt altele.

Renunțarea la trecut și la ale sale regrete, și traiul în prezent este singura „tendință” de modă ce nu te face snob; din contră, te menține original.

Trecut, prezent în viața ta sau doar prezent și atât?

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 26 februarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/02/trecutul-prezent-in-viata-altereaza_26.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 24 februarie 2016

IMAGINEA TA, REALITATE sau ILUZIE?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Am vorbit despre imaginea pe care ți-o percep ceilalți, și dacă aceasta reflectă realitatea ta sau a lor. (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2015/10/imaginea-ta-vazuta-de-ceilalti.html)
Dar, oare, imaginea pe care ți-o percepi tu este cea reală sau este o iluzie?

Imaginea pe care ți-o percepi în oglindă este, de cele mai multe ori, distorsionată, cu mult diferită decât cea reală.

Te poți vedea mai tânăr sau mai bătrân decât ești, mai gras sau mai slab, mai frumos sau mai urât, mai mare sau mai mic, mai puternic sau nu, dar rareori părerea ta despre tine concordă cu a altora sau cu realitatea.

Imaginea  creată de minte aparține unei perioade din viață când a avut loc ceva ce te-a marcat fie în sens pozitiv, fie într-unul negativ; iar după aceea ai uitat să ajustezi „contorul” la fiecare zi care a trecut, și ai rămas „înțepenit” acolo, în acea imagine demult apusă.

Doar că, din acel moment tu te evaluezi, iei hotărâri, te judeci și te (de)valorizezi în funcție de ceea ce percepe mintea și ochiul când te privești în oglindă, și nu după chipul și asemănarea ta reală, actuală.

Când nu îți vezi adevărata ta față, realele tale calități și abilități, riști să te scufunzi într-o lume a frustrării, fricilor, neputinței și disperării, crezând că nu poți face ceva pozitiv cu și în viața ta.

Doar că, vezi tu, nu e adevărat. Poți face orice pentru că ești înzestrat cu multe calități și talente.

De cele mai multe ori imaginea în oglindă te minte pentru că e creată de minte.
Vrei să te vezi cum ești în realitate, acum? Fă-ți o poză și astfel vei privi realitatea în față.

Îți place? Du-te mai departe.
Nu-ți place? Fă ajustările necesare pentru că TU ești creatorul propriei lumi și nu mintea ta.

Realitate sau iluzie?

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar
Arad, 27 septembrie 2015

  *     *     *     *     *     *     *

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/09/imaginea-ta-realitate-sau-iluzie.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 23 februarie 2016

IMAGINEA TA VĂZUTĂ DE CEILALȚI - REALITATEA TA SAU A LOR?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *    * 



Oamenii nu te cunosc așa cum ești în realitate, ci așa cum vor ei să te cunoască.

De obicei, ești perceput(ă) după ceea ce se interpretează că ești, ceea ce se crede că simți, și ceea ce ești categorisit(ă) că reprezinți.
Oricât ai încerca să-i aduci pe cei din jurul tău în fața imaginii tale reale, parcă se îndepărtează și mai tare, ajungând să nege ceea ce ai vrea tu să perceapă și chiar să te atace.

Dar, oare, ceea ce vrei tu să se vadă, imaginea ta pentru exterior, este cea reală? 
Sau este o iluzie creată pentru a te menține la un nivel confortabil pentru a socializa comod? 
Ceea ce ești în realitate este aceeași imagine pe care ai vrea să o arăți lumii și aceeași pe care o și afișezi? 
Dar, se poate ca imaginea percepută de ceilalți să fie, de fapt, cea reală, iar tu să te minți tot timpul? 
Oare „poza” a ceea ce ești în realitate este aceeași pentru fiecare persoană cu care vii în contact? 
Și, oare, aceluiași om îi arăți aceeași identitate de fiecare dată, la fiecare întâlnire? 

Percepția lumii despre tine este mult diferită de a ta deoarece gândirea diferă, criteriile de apreciere sunt altele și etaloanele de comparație sunt personalizate.

Și atunci de ce te afectează dacă cineva te judecă în conformitate cu ce înțelege despre tine? 
E chiar atât de important să fii cunoscut într-un anumit fel? 
De ce, în loc să vezi cum ești perceput și să faci ajustări pentru tine, „lupți” din răsputeri pentru a instaura o anumită imagine? 
Nu crezi că te minți?

Dacă imaginea ta - cea în care crezi și care îți dă încredere în tine - este cea bună, de ce mai are importanță ce cred alții, cei străini de viața și trăirea ta?
Dacă tu crezi în tine, așa cum ești, de ce să mai depui efort să convingi pe ceilalți că ești așa cum ești? Nu te crezi pe tine?

Oamenii nu te cunosc așa cum ești în realitate, ci așa cum vor ei să te cunoască.
Și e mai bine așa pentru că te poți detașa, poți observa, poți corecta sau poți sesiza că atunci când îți vorbesc despre tine îți vorbesc, de fapt, despre ei.
Dacă tu știi cine ești, ce importanță are părerea celorlalți?

Siguranța cunoașterii de sine sau lupta cu morile de vânt? Alege.

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar
Arad, 06 octombrie 2015

*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/10/imaginea-ta-vazuta-de-ceilalti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 21 februarie 2016

ZIDURILE NOASTRE, TOATE....

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


De câte ori nu ai spus, ție și altora, că ai senzația că te sufoci, că nu poți primi suficient aer, că te simți încorsetat(ă) și că viața decurge, parcă, discontinuu ca o mașină ce rulează cu frâna de mână trasă?
Te-ai gândit vreodată ce este dincolo de simptomele fizice descrise? Ce face ca aerul să ți se pară insuficient când îl inspiri? 
Dar, te-ai gândit vreodată de ce, deși începi să faci tratamente, simptomele respiratorii persistă, iar insuficiența respiratorie se agravează cu timpul, în loc să se remedieze?

Binețe, cititorule!
Mă gândeam că poate vrei să știi ce este dincolo de zidurile răspunsurilor pe care (ai senzația că) le cunoști.
Pornește, rogu-te, muzica și hai să povestim.


De-a lungul vieții ne fabricăm tot felul de ziduri în sufletul nostru cu ajutorul minții. Ego-ul „croșetează” cărămidă cu cărămidă limitarea încredințându-ne că noi știm totul cel mai bine, și că suntem stăpânii absoluți ai controlului în viață. Nimeni nu poate ști mai bine decât noi ce este bine și ce nu pentru toată lumea.

Pe an ce trece, zidurile se tot îngroașă pentru că, în loc să le dizolvăm căutând și obținând răspunsuri, preferăm să rămânem în realitatea în care ne-am izolat și cu care ne-am împrejmuit. Refuzăm să ne recunoaștem frica, disperarea și reala limitare care au devenit partenere în cotidianul vieții.

Cu timpul, pereții nu devin doar groși, dar sunt și înalți, blocându-ne accesul la altă realitate, una nouă, salvatoare. 
Și când zăcem ani de-a rândul împrejmuiți de zidurile care anulează orizontul, ajungem să ne creăm o lume în care noi punem întrebări, și tot noi ne dăm răspunsuri folosind aceeași minte. 
De aceea, de multe ori nu realizăm că hotărârile luate dintr-o perspectivă limitată sunt distructive pentru viața și traiul viitor, nu numai pentru noi, dar și pentru cei din apropierea noastră.

Zidurile noastre, toate, nu pot decât să ne stopeze drumul în viață, să ne înfrângă elanul creator, să ne țină sufletul captiv și să ne îmbolnăvească.

De aceea, ar fi bine să ne deschidem mintea și sufletul, să cedăm controlul și să nu ne mai fudulim cu el, să punem întrebări dar să și auzim răspunsurile.

Sparge-ți zidul de care te-ai înconjurat, eliberează-te de limitări și ai curajul să sondezi și să trăiești lumea din exteriorul zidurilor.

Cei care au pășit dincolo au întâlnit ADEVĂRUL, s-au întâlnit pe ei, CONȘTIINȚA. Dincolo de ziduri sunt vindecările considerate miraculoase, oamenii care găsesc răspunsuri la întrebări indiferent de domeniu, adevărații oameni de știință, și cei care trăiesc în liniște, pace și armonie cu cei din jur și cu ei înșiși. Cei de afară sunt, de multe ori, ținta celor limitați înlăuntrul lor, prin denigrări, batjocoriri, defăimări, etc.


Totul are un preț, depinde ce alegi: să „zaci” în spațiul închis al zidurilor, sufocat de imobilitate, aruncând cu pietre în afară pentru a-i reduce la tăcere pe cei care nu sunt la fel ca tine, sau ai curajul să ieși, să întâlnești realitatea, să ți-o construiești cum vrei în fiecare zi, dar să riști să fii...singur împotriva curentului?

CURAJUL de a fi tu însuți face diferența!  

La început s-ar putea să te simți singur(ă), disperat(ă), înfricoșat(ă) și să ai senzația că totul îți scapă de sub control, că o iei razna. Cedarea pe care o simte sufletul este doar o aparență, doar un simptom; sunt primii pași nesiguri în necunoscut. 

Gândește-te la un animal sălbatic ținut mult timp în captivitate: când îl eliberezi, nu știe ce să facă, are senzația că totul se prăbușește pentru că a dispărut siguranța cunoscută. Dar, după un timp, cu încurajări multe, primii pași nesiguri vor căpăta consistență și siguranță, iar noua realitate va deveni...LUMEA REALĂ!

Vorbește cu sufletul tău, dar ai grijă să nu folosești vechile argumente și limbaj dinăuntrul zidurilor.
O nouă realitate are nevoie de un nou limbaj! Care e acela? E limbajul TĂU, nu mai e al altora!
Ai curajul să nu te întorci la răul cunoscut, să privești înainte și vei primi din necunoscut ceea ce e bine pentru tine! 

Ce este înăuntru știi deja. Ce ți se poate întâmpla? Decât să întâlnești însăși...VIAȚA!


Binețe, cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 19 iunie 2015

 *     *     *     *      *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/02/zidurile-noastre-toate.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 18 februarie 2016

LUMEA DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA TA

          Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

                                            *     *     *     *     *     *     *     

                                             

Cum arată lumea ta, aceea în care trăiești zi de zi, povestea în care tu ești personajul principal?
Ce îmi poți spune?
E frumoasă, e urâtă, e ternă sau veselă, e populată de oameni buni sau de răi, e o lume împlinită sau nu? 
Și care sunt criteriile după care o construiești și o apreciezi?... Viața ta și a celorlalți?

Pornește, te rog, muzica pentru a nu te simți singur printre rânduri.

Binețe, cititorule!



Fiecare din noi reprezentăm ceva în viața cuiva. 
Indiferent că este pentru o secundă, un an, 10 ani sau alt interval de timp, persoanele care ne ies în cale lasă o amprentă în viața, traiul și sufletul nostru, așa cum și noi lăsăm urme în existența altora.

Bucurie, supărare, revoltă, iubire, iritare, încântare, râs, plâns, furie, calm, împlinire, dezamăgire, etc. Acestea sunt reacții la fiecare persoană sau situație care ne calcă pragul vieții. Sau reacții pe care noi le creăm celor ce vin în contact cu noi.

Ce anume diferențiază aceste trăiri și de ce nu sunt identice la fiecare om? Pentru că reacționăm în funcție de  plusul sau minusul din noi, de experiențele plăcute sau mai puțin plăcute pe care le-am asimilat până în acel moment. 

Creierul nostru compară în permanență situația creată cu ceea ce are înmagazinat de-a lungul timpului în memoria genetică. Fotogramă cu fotogramă, totul e trecut prin filtrul amintirilor, în căutarea unei asemănări, a unui reper cunoscut, lăsat în trecutul mai recent sau mai îndepărtat.


Atunci când este identificată o situaţie din trecut care se potriveşte cu cea actuală, mintea "scoate" din rafturi modelul deja trăit și încercat odată, punându-ni-l la dispoziţie azi spre rezolvare. 

Dacă nu identifică niciun tipar bun de aplicat, prietenul nostru -conştientul- e nevoit să improvizeze, să "croşeteze" rezolvări instant pentru a ne ajuta să ieşim din impas.

Iar în faţa necunoscutului reacţionăm, de multe ori, cu multă frică şi reţinere, care pot "vira" către nuanţa de panică, furie, agresivitate, isterie, etc.
 


Fiecare am venit aici, în această viață, pentru a ne împlini pe noi înșine, pentru a ne plăti datorii vechi, pentru a evolua, și pentru a transmite mai departe, urmașilor noștri, experiențele noastre de viață, înregistrate cu strictețe în memoria de bază, ADN-ul. Punct. 

Nu pentru a involua. Nu pentru a ne zbate în mlaștina neștiinței, necunoașterii și ignoranței crase. 
Ci pentru a îmbunătăți programul de viață. Acela care asigură perpetuarea speciei, care dă undă verde apariției unui urmaș mai puternic și mai înțelept decât noi.

Ce faci în acest timp și cum procedezi, este strict problema ta. Important este să înveți lucruri noi. Tu exiști deja, deci nu are rost să te multiplici cu aceleași date de bază și structuri comportamentale. Dar dacă știi cum ești, poți adăuga revizuiri și corecturi, astfel încât urmașul tău să fie varianta ta mai bună, mai puternică, mai înțeleaptă, mai aptă pentru a participa la procesul evolutiv.

Că ți-ai ales un anumit tip de corp care să te ajute la ce ți-ai propus să experimentezi în această viață, o anume religie ca formă de manifestare de grup, un anumit tipar de comportament și o anume tipologie a indivizilor din familie sau imediata ta apropiere, este doar o opțiune de formă care să fie un ajutor pentru marea ta misiune : FONDUL.


Te enervează proștii, tâmpiții, neamurile proaste, cocălarii, pițipoancele, ratații, frustrații, cei care doar cicălesc, care comentează întruna, cei care nu ascultă, rebelii, nesimțiții și alții care nu corespund chipului și asemănării tale?
Simți o revoltă puternică după ce vii în contact, sub o formă sau alta, cu ei?
I-ai șterge de pe fața pământului?

Bine!
Asta înseamnă că mai ai o șansă să-ți revii, să te aliniezi la ceea ce este preconizat pentru tine, în funcţie de cum ai ales chiar tu să te manifești în această viață.

Pentru că acelea sunt imaginile tale în oglindă, fețele pe care nu vrei să ți le vezi, părțile din  tine pe care le renegi pentru că sunt rebuturi, sunt scursuri, sunt mizerii de neconceput pentru lumea pe care mintea ta, ego-ul, a creat-o.

În cazul în care te-a luat revolta pe sus la citirea ultimelor rânduri, îți sugerez să respiri adânc, să-ți faci vânt cu evantaiul și să șezi blând(ă). 

Reacționezi la ceva doar dacă acel lucru are un corespondent nerezolvat în interiorul tău. Altfel ai trece mai departe, neafectat(ă), dar mai ales neimplicat(ă) emoțional într-o situație ce nu ar fi a ta.

Să-ți explic. Hai să luăm un exemplu banal.

Să presupunem că citești o carte sau urmărești un film. Dacă ești prea implicat în acțiune, s-ar putea să te trezești personificând, în mintea ta, eroul sau eroina principală. Te deranjează orice zgomot și orice acțiune care îți distrage atenția de la micro-viața pe care tocmai o savurezi pentru o oră sau două. Dacă cartea sau filmul conțin situații și personaje după care tânjești și în viața reală, te trezești că plângi, râzi, închizi ochii în momentele se suspans, ești indignat(ă) de nedreptăți, etc, cu toate că tu ești bine, merci, acasă în fotoliu cu o înghețată sau pufuleți în dotare, sau la cinema cu punga de popcorn în brațe. 

De ce ţi-ar păsa ţie că don Alfonso a părăsit-o pe inocenta Juanita şi a ales să se căsătorească cu Mirandolina cea rea, intrigantă, dar posesoare de avere? De ce plângi atunci când un animal sau un copil se îmbolnăveşte, sau cineva moare în film? Tu eşti doar în faţa unui ecran privind o poveste redată de o mână de actori, care sunt bine-merci sănătoşi şi voioşi în viaţa reală?




Pentru că te identifici în întregime cu situaţiile de viaţă sau personajele de poveste. Cu toţii facem acest lucru mai mult sau mai puţin, în funcţie de raportul realitate/imaginaţie din viaţa fiecăruia.


Identificarea cu imagini, situaţii sau personaje duce la implicarea emoţională, deşi nu ție ți s-a întâmplat acel lucru.

Dar de ce anumite aspecte și personaje te afectează iar altele te lasă rece?


Te afectează, îți crează reacții emoționale acele situații și persoane cu care sufletul tău rezonează, care ți-au „populat” trecutul și au rămas acolo, undeva, în adâncul ființei tale în așteptarea rezolvării, a acceptării lor și închiderii acelui capitol din viața ta.

Dacă ai avea puţină răbdare şi ai încerca să te detaşezi puţin de tine însuţi pentru a te privi din exterior, ai constata cu surprindere că situaţiile nerezolvate sunt mai multe decât cele conştientizate, şi că tu eşti compus(ă) din mai multe "eu"-uri, rămase în câte o perioadă a trecutului tău. În tine există şi fetiţa speriată care s-a pierdut de mama pentru câteva minute când avea 4 ani, sau băieţelul de 5 ani care suferă după tatăl ce a plecat de acasă pe nepusă masă, chiar dacă acum eşti la vârsta maturităţii. Iar exemplele pot continua.


De ce suntem atât de "plini" de situaţii nerezolvate?


În primul rând pentru că ele ne iau prin surprindere, sunt neaşteptate şi, de cele mai multe ori, dramatice.

În al doilea rând pentru că nu ne învaţă nimeni să povestim despre ceea ce simţim cu adevărat, să descriem emoţia şi nu nervii sau piticii pe creier apăruţi pe nepusă masă datorită altora.

Şi aşa ajungem să adunăm în noi, de-a lungul întregii vieţi, un număr impresionant de personaje nemulţumite, cu situaţii "în coadă de peşte", cu trăiri alambicate, fiecare rămas la vârsta la care a avut loc evenimentul neplăcut. 

În tine se află încă adolescentul care a fost batjocorit de ceilalți colegi sau juna luată peste picior că este înaltă ca un cocostârc. Acolo e și persoana respinsă de prima dragoste, dar și cea care a primit primul sărut într-o seară magică.
Iar fiecare moment de reamintire revine cu toată „recuzita” de trăiri, emoții, mirosuri, imagini, gusturi și comportamente specifice vârstei de demult. Atunci ai din nou 3 sau 5, sau 15 ani din punct de vedere emoțional, cu toate că buletinul te-ar contrazice.



De obicei, aceste "personaje" convieţuiesc fără probleme în fiecare din noi, nebăgate în seamă şi neconştientizate. Ajung la suprafaţă şi se manifestă doar atunci când cotidianul aduce sau crează condiţii pentru a se repeta o anumită situaţie. Iar Universul are grijă să ne creeze periodic momente la indigo pentru a ne da posibilitatea să rezolvăm ceea ce e nerezolvat. Depinde de noi ce reacţie vom adopta.

Dar, oare, ce este de rezolvat în aceste fotograme din trecut care revin obsesiv?
Trecutul e trecut, lasă-l acolo... Așa se spune. 
Un trecut asumat și înțeles nu revine pentru că nu are de ce. De ce nu îți amintești perioade mari din viață, ci doar situații notabile?
De ce te frământă la 45 de ani că mama te-a dat bunicii spre îngrijire pe când aveai 5 luni, în loc să observi ce om puternic ai devenit?
De ce te deranjează la 56 de ani că prima femeie cu care ai făcut sex te-a batjocorit, făcându-i acum tu același lucru fiecărei nou întâlnite, în loc să observi că providența ți-a făcut un serviciu, obligându-te să te cizelezi pentru a putea cuceri orice femeie dorești tu?
Și exemplele pot continua...

Modalităţile de avertizare ale Universului sunt multiple, de la banalele situaţii din filme sau din cărţi, amintite mai sus, la care te manifeşti de parcă despre tine ar fi vorba în propoziţie, la întâlniri şi reîntâlniri obsesive cu personajele pitoreşti care îţi crează reacţii mai mult sau mai puțin plăcute.


Apoi urmează faza în care trăieşti ca într-o buclă : acelaşi tip de şef impotent cerebral ca şi înainte, acelaşi partener beţiv, afemeiat sau violent, aceeaşi soaţă nevrotică, isterică şi frigidă.
Şi în loc să stai să te gândeşti "oare unde greşesc? ce anume nu înţeleg? de ce mă devalorizez atât încât refuz să schimb ceva în bine?", alegi varianta în care eşti victima perfectă a celor din jur, a Universului şi chiar a lui Dumnezeu. E mai uşor, mai convenabil şi nu implică cheltuială emoţională.




Iar starea de victimă te îndepărtează încet, dar sigur, de lumea reală, logică, rațională, plină de lumină, emoții și sentimente pozitive, și îți crează, cu fiecare conflict nerezolvat, o lume în care să îți găsești rostul, în care să fii sigur că ai dreptate. Pentru că sufletul tău nu mai acceptă să fie în permanență rănit. Îți vei căuta persoane care să rezoneze cu durerile și nemulțumirile tale, în loc să le înfrunți și să te rupi de situațiile de viață care te fac să te simți mic-nimic.... 

E greu să-ți înfrunți demonii și să faci lumină.

E mai ușor să te minți și să îți creezi o lume după chipul și asemănarea ta!


Îți vei găsi grupuri, grupulețe, cete, pâlcuri de oameni care să gândească la fel ca tine. Așa poți avea iluzia că ai făcut ceva însemnat cu viața ta anostă și distorsionată, că i-ai dat un nou sens, o nouă nuanță.


Până și pe Dumnezeu îl re-creezi după chipul și asemănarea ta!

E răzbunător cu păcătoșii, dacă și tu ești așa. 
E nedrept cu tine, dacă și tu ești așa cu ceilalți.
Doar pe tine nu te aude, dacă și tu ești surd la problemele celor din jur.

Doar așa ai senzația că ți-ai recăpătat controlul. Puterea. Valoarea.



Te enervează proștii, tâmpiții, neamurile proaste, cocălarii, pițipoancele, ratații, frustrații, cei care doar cicălesc, care comentează întruna, cei care nu ascultă, rebelii, nesimțiții și alții care nu corespund chipului și asemănării tale?
Simți o revoltă puternică după ce vii în contact, sub o formă sau alta, cu ei?
I-ai șterge de pe fața pământului?

Bine!
Asta înseamnă că mai ai o șansă să-ți revii, să te aliniezi la ceea ce este preconizat pentru tine, după ce ai făcut tu alegerea cum să te manifești în această viață.

Pentru că acelea sunt imaginile tale în oglindă, fețele pe care nu vrei să ți le vezi, părțile din  tine pe care le renegi pentru că sunt rebuturi, sunt scursuri, sunt mizerii de neconceput pentru lumea pe care mintea ta, ego-ul, le-a creat.


De aceea, fiecare din noi reprezentăm ceva în viața cuiva. Indiferent că este pentru o secundă, un an, 10 ani sau alt interval de timp, persoanele care ne ies în cale lasă o amprentă în viața, traiul și sufletul nostru, așa cum și noi lăsăm urme în existența altora.


Fiecare am venit aici, în această viață, pentru a ne împlini pe noi înșine, pentru a ne plăti datorii vechi, pentru a evolua, și pentru a transmite mai departe, urmașilor noștri, experiențele noastre de viață, înregistrate cu strictețe în memoria de bază, ADN-ul. 


Nu pentru a involua! 

Am vrut doar să-ți reamintesc.


Binețe, cititorule!





dr. Edith Kadar

Arad, 20 noiembrie 2013


*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.


luni, 15 februarie 2016

TEAMA DE NECUNOSCUT

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Teama de necunoscut te împiedică, de multe ori, să faci schimbările importante pentru viața ta.

Dacă nu reușesc?
Dacă va râde lumea de mine?
Dacă îmi va fi mai rău decât înainte?
Dacă...

Tot ce nu cunoști, ce nu poți controla, te sperie activând în corp mecanismele de protecție. 
Stresul creat de necunoscut te face să anulezi vocea instinctului antrenat de miliarde de ani să te călăuzească, și să asculți vocea aceea interioară, mintea, care îți „spune” ce vrei tu să auzi. 
Mintea te minte.

De aceea, preferi, de multe ori, răul cunoscut în locul necunoscutului.

Dar dacă dincolo de teama ta e bine, e ceea ce ai căutat, e mai mult decât acum, e...lumina de la capătul tunelului?
Chiar ești dispus să dai cu piciorul într-o șansă pe care ți-a adus-o viața și pe care ai cerut-o?
Te mulțumești cu cât ai doar pentru că îți este frică să faci pasul în necunoscut?
Merită să te plafonezi pentru a-ți proteja comoditatea?

Știi că meriți mai mult. Ai curajul și pășește. În fond, ce ai de pierdut?

Teamă sau schimbare?


 dr. Edith Kadar 
Arad, 31 octombrie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 10 februarie 2016

ÎNTRE SOLITUDINE ȘI SINGURĂTATE - ORIGINALITATE versus IGNORANȚĂ

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

Te-ai gândit vreodată care este deosebirea între singurătate și solitudine?

Deși în aparență sunt sinonime, cele două cuvinte se deosebesc ca nuanță, ca fond.
Amândouă țin de alegeri și asumări.

Solitudinea este retragerea voită, asumată, din tumultul vieții sociale pentru ca omul să rămână singur, bucurându-se de libertatea pe care și-a găsit-o și de tovărășia proprie.

Singurătatea este disperarea dată de spectrul neapartenenței la ceva sau cineva, care aduce după sine sentimentul de părăsire, de devalorizare din lipsa relațiilor sociale suficiente.

Calitate versus cantitate.
Fond versus formă.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim puțin despre solitudine și singurătate, și legătura lor cu originalitatea sau ignoranța de sine.

Fă-te comod(ă), pornește muzica pentru a-ți fi alături pe cărarea vorbelor, și hai să începem.



Ce este solitudinea?
Recunoașterea calităților proprii la toate nivelurile - fizic, energetic, mintal, spiritual, sufletesc - și înțelegerea profundă a faptului că omul este cel ce trebuie să se refacă singur, să se readune, să se reasambleze, și nu având așteptarea ca vreun partener, de orice natură, să facă asta.

Ce este singurătatea?
Aș spune că este incapacitatea omului de a se recunoaște și înțelege pe el însuși prin prisma celor din jur.
Este neputința omului de a forma o legătură cu el însuși, de a încropi o relație armonioasă de colaborare și conviețuire cu sine.
Pentru că în încercarea de a se regăsi pe el, de a se reasambla în urma traumelor sau a conflictelor care au lăsat urme adânci în suflet, au rupt și dispersat bucăți din el, omul se caută în ceilalți, în toți cei ce îi apar în cale, fără să-și dea seama că se caută în locuri greșite, pline de minciuni. De ce? Pentru că, în loc să conștientizeze ce îi lipsește, încearcă să ia „bucata” lipsă din el de la altcineva.

Să presupunem că cineva a avut o copilărie traumatizantă, cu părinți care i-au ignorat nevoile emoționale și sufletești, și care i-au impus în permanență reguli care nu i s-au potrivit. Iar această situație a rămas neschimbată și în perioada adolescenței, cât și după aceea.
Copilul s-a simțit singur și neînțeles, respins de către cei apropiați lui, și și-a căutat înlocuitori: bunici, prieteni, colegi, animale de companie, găști, etc.

Dacă la neglijență s-a adăugat și abuz de orice fel - fizic, verbal, emoțional - sufletul începe să se fragmenteze deoarece copilul începe să creadă că e ceva în neregulă cu el, și încearcă să scape de „părțile” pe care nu le acceptă părinții (că doar ei au dreptate, iar copilul îi crede necondiționat)


Și, pe lângă fragmentare, copilul acceptă inconștient și „părțile” străine trimise de neamuri prin vorbele lor: „ești prost ca mă-ta (sau ca taică-tău)!”.
Mesajul pentru copil este „nu sunt deștept, doar uite câți îmi spun și de câte ori”, și va încorpora această informație în corpul său energetic, la nivel cauzal, ca un fel de virus în programul de viață. Și ce va face în viitor? Va lua note din ce în ce mai mici, nu va mai fi atent la școală, iar lecțiile, până și cele mai simple, vor deveni o corvoadă. De ce? Pentru că a fost convins de cei mari, de (cică) adulți, că nu e deștept, deci că nu va fi în stare să facă ceva bun.

Ai acasă un copil care nu este în stare să-și facă lecțiile, care se chinuie și cu cele mai banale probleme? De câte ori l-ai făcut prost, sau l-a făcut altcineva din casă?

Când i se spune că e urât, omul (indiferent de vârstă) va înlocui tot ce înseamnă frumos în el cu ceea ce înțelege prin urât: neglijență, haine largi, terne, păr și unghii neîngrijite, etc. Și va ajunge să se urâțească la propriu.
E ca un fel de virus de program de viață.

Spune copilului sau altcuiva care te iubește și pentru care ești important(ă) că e prost, tâmpit, că arată ca un animal și alte jigniri, și vei reuși să dezintegrezi total entitatea om, și să destabilizezi conexiunea dintre minte, inimă, suflet, spirit și corp fizic.

În funcție de forța interioară și determinarea fiecăruia, omul alege cum să se comporte mai departe.

Va rămâne credincios crezurilor sale, alegând să nu se trădeze pe sine, în ciuda presiunilor celor din jur, sau va crede pe oricine îi va spune orice, demolând încet dar sigur matricea sa energetică, întreaga schelă pe care s-a ridicat construcția vieții lui?

Cei ce nu se schimbă vor fi considerați obraznici, nesimțiți, rebeli, autiști, hiperactivi, anormali și alte asemenea adjective. De ce? Pentru că au avut și au curajul de a rămâne fermi în viața lor, în a-și apăra acea lumină lăuntrică în care cred cu tărie și care le călăuzește pașii prin viață.
Acea lumină interioară, acea forță, poate să deranjeze lumea care alege să trăiască în întunericul ignoranței și ceața plafonării de sine.

Cei ce au lumina interioară sunt persoane originale, și vor fi ținta celor care au ales ca tovarăși de viață ignoranța și limitarea.

Pe aceste considerente, pe baza acestor delimitări și definiții (și doar pe acest motiv, te rog să înțelegi corect!), voi vorbi în continuare despre cele două tipologii.


Originalii vor evolua prin forțe proprii, pe când ignoranții se vor ascunde în spatele mulțimii de unde vor arăta cu degetul, vor înjura și vor da cu pietre.

Originalii au curajul asumării de sine și a faptelor proprii.
Ignoranții nu își asumă nicio vină niciodată, și vor căuta în permanență țapi ispășitori.

Originalii vor face orice cu ușurință, pentru că cred în ei.
Cei ce își ignoră adevărata esență, ignoranții, nu vor ști să facă nimic singuri, și vor avea nevoie în permanență de cineva care să îi împingă de la spate și să le spună ce să facă. De ce? Deoarece ei sunt cei care nu au avut suficientă forță și tărie pentru a rezista „atacurilor” celor care le-a vrut binele, și care din prea multă iubire i-au dezintegrat pentru a reasambla ceva pe placul lor.

De obicei, originalii sunt în permanență șicanați de către cei ce se ascund în spatele fricilor.
Ignoranții ajung să fure și să-și însușească rezultatele muncii celor puternici în interior și în caracter.

Originalii caută să creeze în permanență, fiind animați de o energie creatoare inepuizabilă.
Ignoranții caută să imite pe alții, neputând lua hotărâri provenite din puțul propriei gândiri. Aceștia fură rezultatul muncii altora, uitând să treacă sursa de inspirație.

Dar, ce face ca un copil să devină încăpățânat în a se apăra pe el și principiile lui, în timp ce altul, care trăiește în aceleași condiții, devine supus, nu comentează, acceptă orice, alegând să se trădeze pe sine și să îi creadă pe ceilalți?

Aici am o părere personală la care am ajuns în urma observațiilor proprii.
Un copil puternic, cu o personalitate bine conturată, a avut sau are în apropiere cel puțin o persoană la fel, care îi inspiră și îi impulsionează viața, întărindu-i încrederea în el și independența. Acea persoană poate fi un bunic sau bunică, un unchi sau mătușă sau altcineva, dar care - la rândul său - e considerat(ă) o rușine pentru familie, un ciudat, un inadaptat al societății.


Influența acestei persoane poate fi determinantă pentru forța și caracterul copilului, iar acesta, obținând sprijinul dorit, așteptat, sperat, devine de neoprit în originalitatea sa atât ca om cât și ca realizări.

Atunci când copilul e înconjurat doar de oameni dezintegrați energetic și sufletește, slabi în forță, în determinare și în caracter, va fi „modelat” după chipul și asemănarea clanului pentru a nu ieși în evidență și a nu-i face de râs pe onorabilii ignoranți blindați cu reguli și norme.

Atunci când crede în el, în forța, talentul și steaua lui, omul își caută răspunsuri în permanență la problemele vieții și nu ia de bun ce spun alții, indiferent de domeniu. Omul puternic în caracter nu poate crede ceva fără a cerceta orice îi iese în cale.
Atunci când nu crede în nimic, nici măcar în el însuși, în determinarea, forța și capacitatea lui, omul acceptă răspunsurile altora, indiferent de domeniu. El crede fără să cerceteze deoarece a fost deja impregnat cu teorii și cutume rigide menite nu să-l dezvolte, ci să îl mențină în „țarcul” ignoranței, al neimplicării, între zidurile fricilor de a nu ieși în evidență, de a nu se abate de la reguli, de a nu încălca vreo lege nescrisă, de a nu supăra vreo divinitate.

Originalilor nu le pasă de părerea celorlalți despre ei și despre stilul lor de viață.
Cei care se ignoră pe ei și esența lor nu pot face nici un pas fără a nu ține cont de părerea altora, iar asta va continua dezintegrarea lor.

Originalii vorbesc puțin dar spun multe în câteva cuvinte.
Ignoranții vorbesc mult, dar mesajul este aproape absent.

Originalii nu simt nevoia să iasă în evidență, ci s-ar mulțumi cu liniștea lor; doar că forța lor interioară care luminează în jur atrage atenția și admirația gălăgioasă a celor din jur. Ei ies în evidență fără să vrea, chiar dacă se îmbracă banal.
Ignoranții, în schimb, vor face tot posibilul să iasă în evidență pentru a se simți importanți măcar pentru 5 minute. Iar pentru asta sunt dispuși să facă orice: tatuaje, operații estetice costisitoare și dureroase, culori fistichii în păr sau la haine, bijuterii multe și strălucitoare.


Originalii strălucesc din interior, oricât de banal ar arăta.
Ignoranții încearcă să-și camufleze lipsa luminii interioare prin artificii exterioare care iau ochiul și distrag atenția. Cui? Tot celor ca ei.

Originalii sunt persoane solitare deoarece relațiile de orice fel devin limitate din cauza subiectelor de discuție. Ei învață din orice experiență, schimbând în permanență viața și traiul lor.
Ignoranții nu suportă solitudinea, și se înconjoară în permanență de persoane multe, la fel de gălăgioase. Ei nu învață nicio lecție, fiind prea preocupați să cultive relații sociale fără număr, dar și fără valoare.

Originalii caută calitatea în orice, pe când ignoranții aleg cantitatea și mărimea.

Originalii caută iubirea adevărată și sunt dispuși să aștepte oricât pentru că știu că există acolo, undeva, și va apărea la momentul potrivit.
Ignoranții vor confunda iubirea adevărată cu sexul și cu relațiile pasagere, intrând dintr-un în alta fără să închidă vreo ușă a trecutului.

Originalii se recompun pe ei căutând să înțeleagă lecțiile, să se înțeleagă pe ei, și realizează că doar ei se pot reasambla.
Ignoranții caută să se completeze găsind parteneri(e) care au aspectele ce le lipsesc lor, mințindu-se, astfel. Iar când realizează falsul, termină legătura și o caută frenetic pe următoarea.

Originalii își caută sufletul care îi face să fie compleți în manifestare: sufletul geamăn sau complementar.
Ignoranții își caută sufletul pereche, ce nu e menit să le rămână alături decât până își învață lecțiile.

Originalii știu.
Ignoranții cred că știu.


Nu există o linie clară de demarcație între cele două tipologii. Fiecare om poate manifesta ambele aspecte, în funcție de perioada vieții.

Un original poate deveni ignorant pentru o perioadă dacă se lasă copleșit de singurătate și se va înconjura de înlocuitori ai lor înșiși.
Un ignorant poate deveni original pentru o perioadă sau pentru totdeauna dacă are alături una sau mai multe persoane puternice, cu coloană vertebrală, ce debordează de originalitate.

Nu are importanță ce sau cum ai fost până acum.
Important este ce vei face de acum pentru tine, pentru urmașii tăi și pentru cei pe care Universul ți-i scoate în cale.

Nu contează cum ți-a fost copilăria, familia sau școala, ci contează ce vei face de acum: îți vei irosi timpul cu regrete și furii, sau vei observa că ești aici și acum, deci că ai o nouă șansă să devii ceea ce ai vrut dintotdeauna.

Înconjoară-te de persoane de la care ai ceva de învățat, și renunță la relațiile care îți consumă timp și energie fără a-ți aduce în schimb nimic pozitiv, decât oboseala plafonării.
Observă și studiază-te ce gen de oameni cauți, pentru că așa poți afla ce îți lipsește.

Caută informații, citește, și nu mai vâna doar cărți gratuite. Orice informație utilă costă ceva pentru că este o energie transformatoare, iar tu trebuie să pui ceva la schimb.
Dacă nu ești dispus(ă) nici să investești în tine pentru a-ți procura informația, cum vrei să te schimbi?
În fond, cât investești, atât vei primi. Nu dai banii pe cărți și cauți copii ilegale, tot atât vor valora și informațiile obținute, și cu atât te vei schimba în realitate; adică zero!

Regăsirea de sine și reasamblarea se face în liniștea solitudinii, nu în gălăgia plângerii de milă pe motiv de singurătate.

Singurătatea are un scop bine determinat: acela de a-ți da răgazul să te recompui în ființa unică ce ești și care ai venit aici, în această viață. Este o perioadă obligatorie pentru regăsirea ta.
De aceea, singurătatea asumată și înțeleasă te poate transforma într-un om original, iar cea neînțeleasă, cea deplânsă, te va face să îți ignori unicitatea, originalitatea.

SOLITUDINE sau SINGURĂTATE?
ORIGINALITATE sau IGNORANȚĂ?

Binețe, dragă cititorule!


 dr. Edith Kadar 
Arad, 10 februarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 8 februarie 2016

2016 - MAIMUȚA DE FOC, ANUL DEVENIRII TALE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     * 


Ești pregătit(ă) pentru un an dinamic, în care toate visele tale pot prinde viață?
Ești gata să renunți la regulile și teoriile de viață învechite care nu numai că nu te-au ajutat, dar au fost o piedică pentru înflorirea și transformarea ta personală?
Ești pregătit(ă) să ieși din grupul (familie, colectiv de muncă, etc.) în care te-ai ascuns și căruia i-ai „închinat” toate rezultatele muncii tale și să te ocupi de tine și de planurile tale pe care le-ai amânat atâta?
Dacă da, bucură-te, urmează o perioadă extraordinară, plină de oportunități și șanse: anul Maimuței de Foc în zodiacul chinezesc.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să vorbim despre șanse, vise împlinite și reguli respectate; despre oportunități, dar și despre avertismente, despre curajul de a-ți lua, în sfârșit, zborul spre o viață în care chiar și cele mai nebunești vise devin realitate.



Din 8 februarie 2016 intrăm, conform astrologiei chineze, în anul Maimuței de Foc, după ce Oaia de Lemn a închis ușa după ea pentru următorii 60 de ani. 

Dar, înainte de a vorbi despre ce aduce noul an, aș vrea să fac o introducere în astrologia chineză, să povestesc câteva generalități pentru a înțelege mai ușor acest zodiac misterios.

Menționez că fac aceste precizări pentru cei interesați să înțeleagă mai bine acest domeniu. Dacă nu ești interesat(ă) sau cunoști deja aceste date, te invit să citești doar ce e legat de acest an.


Zodiacul european este acela pe luni, ține cont de ciclul solar (începe și se termină aproximativ în aceeași zi, doar orele diferă), și are 12 zodii pe care le cunoști sau despre care ai auzit: BERBEC, TAUR, GEMENI, RAC, LEU, FECIOARĂ, BALANȚĂ, SCORPION, SĂGETĂTOR, CAPRICORN, VĂRSĂTOR și PEȘTI.

Zodiacul chinezesc are tot 12 zodii, dar fiecare se întinde pe parcursul unui (aproximativ) un an, pentru că ține cont de ciclul Lunii care durează aproximativ 29,5 zile. De aceea, fiecare nou an în astrologia chineză începe în alte zile, în perioada 19 ianuarie-20 februarie.

ANUL NOU CHINEZESC ÎNCEPE ÎN ZIUA CU LUNĂ NOUĂ A ZODIEI VĂRSĂTORULUI.

Aceasta este regula, iar acum poți înțelege câte variabile sunt în această regulă, ceea ce face ca anul nou chinezesc să debuteze în alt moment, însă doar în zodia Vărsătorului, adică între 20 ianuarie și 19 februarie.

Întâmplător (bine, nimic nu e întâmplător!), în acest an, exact în această perioadă, pe cer sunt aliniate 5 planete: JUPITER, MARTE, SATURN, VENUS și MERCUR. 
Dar despre acest fenomen am vorbit și am scris pe larg (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/01/joaca-de-omul-si-astrele.html)


De ce anul nou chinezesc debutează în zodia Vărsătorului? 
Pentru că este considerată prima lună a primăverii, la chinezi.

Prima zi de primăvară este întotdeauna în 4 sau 5 februarie, și se numește LAP CHUN.

Dacă debutul unui an nou chinezesc este înainte de 4 sau 5 februarie, acel an va avea un LAP CHUN, iar dacă se termină anul următor după această dată, însemnă că zodia respectivă va avea 2 LAP CHUN, adică va fi foarte favorabilă.

Dacă debutul anului nou chinezesc se face după 4 sau 5 februarie și se termină înainte de această dată anul următor, înseamnă că acea zodie nu va avea nici un LAP CHUN, ceea ce pentru orientali înseamnă că anul respectiv nu va fi foarte favorabil afacerilor mari și căsătoriilor.

Cele 12 zodii poartă nume de animale, altele decât la zodiacul european.

Se spune că înainte de plecarea sa de pe Pământ, Buddha a chemat la el toate animalele pentru a le mulțumi. Au răspuns la chemare 12 animale, iar ca mulțumire a dat numele lor zodiilor. 
Acestea sunt, în ordinea venirii în fața lui Buddha: ȘOBOLANUL, BIVOLUL, TIGRUL, IEPURELE (sau PISICA în alte zodiace), DRAGONUL, ȘARPELE, CALUL, OAIA (sau CAPRA), MAIMUȚA, COCOȘUL, CÂINELE și PORCUL (sau MISTREȚUL).


Fiecare an este împărțit în 12 luni, fiecare lună durând - cum am mai spus - 29,5 zile, care se suprapune cu zodiacul european.

La chinezi, fiecare zodie lunară poartă tot aceleași nume. Există, însă, o corespondență între zodiacul chinezesc și cel european, pe care o redau mai jos. 
- BERBEC - DRAGON
- TAUR - ȘARPE
- GEMENI - CAL
- RAC - OAIE (sau CAPRA)
- LEU - MAIMUȚĂ
- FECIOARĂ - COCOȘ
- BALANȚĂ - CÂINE
- SCORPION - MISTREȚ
- SĂGETĂTOR - ȘOBOLAN
- CAPRICORN - BIVOL
- VĂRSĂTOR - TIGRU
- PEȘTI - IEPURE (sau PISICĂ).

Ciclul zodiacal începe întotdeauna cu ȘOBOLANUL și se termină cu MISTREȚUL.

Fiecare zi este împărțită în 12, ceea ce înseamnă că fiecare 2 ore poartă denumirea unei zodii.
În funcție de ora nașterii fiecăruia, se poate stabili ascendentul nașterii și în zodiacul chinezesc.

În medicina tradițională chineză, fiecare interval de 2 ore al zilei corespunde câte unui organ din corpul nostru, perioadă în care acel organ se află în activitate maximă prin intermediul meridianelor energetice.

Ziua, la chinezi, începe la ora 23 (nu la 24 sau 0 ca la noi).



Redau mai jos, pentru cei interesați, denumirea intervalelor de 2 ore ale fiecărei zile, precum și meridianul energetic al organului corespunzător. 
Menționez că este vorba doar despre corespondența pe ore.

23-01 - ȘOBOLANUL - meridianul VEZICA BILIARĂ
01-03 - BIVOLUL - meridianul FICAT
03-05 - TIGRUL - meridianul PLĂMÂNI
05-07 - IEPURE - meridianul INTESTIN GROS
07-09 - DRAGON - meridianul STOMAC
09-11 - ȘARPE - meridianul SPLINĂ, PANCREAS
11-13 - CAL - meridianul INIMĂ
13-15 - OAIE - meridianul INTESTIN SUBȚIRE
15-17 - MAIMUȚĂ - meridianul VEZICĂ URINARĂ
17-19 - COCOȘ - meridianul RINICHI
19-21 - CÂINE - meridianul PERICARD (sau STĂPÂNUL INIMII)
21-23 - MISTREȚ - meridianul TREI FOCARE.

Mai trebuie știut că fiecare zodie are asociat câte unul din cele 5 elemente ale vieții: METAL, APĂ, LEMN, FOC și PĂMÂNT.
Astfel încât o zodie - ȘOBOLANUL, de pildă - este de Metal într-un an, peste 12 ani este de Apă, peste 12 ani e Șobolanul de Lemn, peste alți 12 ani este de Foc, iar peste încă 12 ani va fi Șobolan de Pământ.
Același element al aceleiași zodii va fi doar peste 60 de ani (5x12), acest interval fiind considerat un ciclu zodiacal.

Ciclul începe întotdeauna cu prima zodie, ȘOBOLANUL.
La ora actuală, ne aflăm în al 78-lea ciclu ce a debutat în 1984 și se va încheia în 2044.

Dacă știi în ce an din zodiacul chinezesc te-ai născut, cum poți ști ce element îi corespunde?
Regula se aplică ultimei cifre din anul nașterii:

- cei născuți în ani ce se termină în 0 sau 1 (1980 sau 1951, de ex.) sunt în zodie de METAL;
- cei născuți în ani ce se termină în 2 sau 3 (2002 sau 1963, de ex.) sunt în zodie de APĂ;
- cei născuți în ani ce se termină în 4 sau 5 (1954 sau 2015, de ex.) sunt în zodie de LEMN;
- cei născuți în ani ce se termină în 6 sau 7 (1906 sau 1927, de ex.) sunt în zodie de FOC;
- cei născuți în ani ce se termină în 8 sau 9 (1978 sau 1989, de ex.) sunt în zodie de PĂMÂNT.


Acestea sunt, în mare, informații generale despre zodiacul chinezesc pentru a înțelege mai bine ce e cu anii și de ce se discută atât de mult despre anul nou chinezesc.

Se spune că animalul care dă denumirea anului în care te-ai născut este cel care se ascunde în inima ta.

Din 8 februarie 2016 intrăm în anul MAIMUȚEI de FOC. 
Bineînțeles, începutul noului an corespunde cu Luna Nouă aflată în zodia Vărsătorului (Tigrului, ca și corespondență).

Luna Nouă aduce, așa cum îi spune numele, noutatea în viață, dar mai ales în relațiile interumane (Vărsător), dându-ne posibilitatea de a ne rezolva situații și a închide capitole de viață care nu ne ajută la nimic.

Debutul anului Maimuței de Foc atrage atenția la câteva aspecte deloc de neglijat:
- Maimuța este al 9-lea semn din zodiacul chinezesc, într-un an care, din punct de vedere numerologic, este tot 9 (2016= 2+0+1+6 = 9). Cifra 9 semnifică sfârșit de ciclu de viață, încheieri, închideri de capitole, pentru ca anul următor să ofere șansa unui nou început (2017= 2+0+1+7 = 10 = 1+0 = 1).
Alăturarea celor 2 cifre de 9 duce la un număr maestru, 99, care înseamnă șansă unică de a ne depăși starea actuală, bineînțeles dacă vrem și facem ceva în acest sens, și nu stăm să așteptăm ca zodiile sau astrele să rezolve în locul nostru ce amânăm sau refuzăm să rezolvăm.

- Maimuța, o zodie a individualității, debutează într-o lună a colectivității, Vărsătorul, parcă pentru a sublinia necesitatea ieșirii în afara protecției grupului, pentru a ne asuma pe noi înșine și a lua taurul de coarne pentru a face ceva doar pentru noi.

Toate greutățile aparente au doar rolul de a scoate la suprafață abilitățile noastre ascunse care ne vor ajuta să depășim cu bine orice obstacol.


Maimuța este animalul cel mai asemănător cu omul. 
Este, deci, inteligentă și foarte inventivă, găsind soluții acolo unde alții s-au poticnit. 
Pentru ea nimic nu este prea greu. Se spune că dacă pentru ceilalți o problemă e grea, Maimuța o rezolvă imediat; dacă e o problemă imposibilă, Maimuța o va rezolva în scurt timp. 

Este optimistă, ageră, flexibilă, și poate învăța foarte repede orice are nevoie pentru a se descurca.
Simbolizează curiozitatea de nestăpânit și energia creativă, și poate fi văzută ca emblemă a șiretlicurilor.
Având o voință puternică, este reprezentarea minții eliberate de inhibiții și învinuiri.

Fiind atât de descurcăreață, Maimuța are tendința de a-i manipula și înșela pe toți cei ce nu se descurcă la fel de bine și de repede ca și ea. 
Găsind cu ușurință soluții, Maimuța poate schimba rapid situații de viață, putând fi, astfel, considerată de alții instabilă și nedemnă de încredere. 
Ea nu va rămâne în locuri care nu o avantajează și nu îi aduc beneficii de orice fel.

Datorită ușurinței sale de a se detașa și de a nu se implica prea mult emoțional, Maimuța își poate atrage mulți admiratori, dar și mulți dușmani, care o invidiază pentru rezultatele muncii ei.

Anul 2016 ne va da posibilitatea să ne descurcăm la fel ca și abila maimuță, cu condiția să respectăm anumite reguli.


2016 se anunță un an al schimbărilor la nivel individual, cu condiția să se iasă în afara grupului în care s-a trăit până acum și după ale cărui reguli a fost ghidată viața.

Celor care vor face acest pas li se vor deschide uși pe care doar le-au visat a se deschide, dar nu au mai sperat.
Prin eliberarea conștiinței încărcate, Maimuța nu va ezita să experimenteze și să testeze inimaginabilul, astfel încât 2016 va fi anul în care se poate întâmpla orice, totul poate fi realizat, împlinit, însă doar prin efort personal.

Cei ce se vor amâna pe ei înșiși până ce celorlalți le va fi bine, nu numai că vor pierde o oportunitate extraordinară, dar este ca și cum dau cu piciorul în șansa  pe care Universul le-o scoate în cale pentru a deveni ceea ce au visat și au tot amânat.
Este anul în care cei ce vor schimbare trebuie, mai întâi, să renunțe la reguli, norme, cutume învechite, care nu au adus nimic bun, ci doar au instaurat o stare de blocaj și nemulțumire sufletească.

2016 este anul în care toate rugăciunile ridicate la cer pot prinde viață, doar să avem curajul asumării de sine. 
Acum e momentul să arătăm dacă tot ce am afirmat că am face dacă am putea a fost real sau au fost doar cuvinte aruncate la o cafea de vorbă goală.
Cei care vor găsi soluții vor fi marii câștigători.
Cei care se vor ascunde după scuze și vor găsi motive de ce nu pot acum, nu numai că vor refuza șansa pe care tot ei au cerut-o, dar se pot îmbolnăvi deoarece și-au mințit din nou sufletul și sinele divin, s-au mințit pe ei. Iar asta înseamnă boală.

Darul Maimuței este de a găsi soluții neconvenționale la probleme vechi; de aceea, îndrăzneala de a fi diferit poate duce la succes. 

Cum Maimuța este cea mai apropiată imitație a omului, este bine să fim atenți la „imitații” de prieteni și de afaceri. Cu alte cuvinte, atenție la încercarea altora de a ne înșela, sub aparența de cinste și onoare. 
Cum mulți vor să obțină cât ai mult și cât mai repede, este bine ca hotărârile personale să se bazeze pe fapte și nu pe emoții.

Un moment extraordinar pentru invenții și inovații de orice fel, anul Maimuței de Foc vorbește despre asumarea riscurilor, despre a fi rebeli în comparație cu alinierea la standardele impuse de alții de până acum, un an în care mințile agile, inventive și îndrăznețe vor avea de câștigat.

2016 este un an al educației personale, dar nu în sensul urmării de cursuri în care să se învețe alte reguli, ci în acela că fiecare trebuie să se caute pe sine, să se sondeze, să renunțe la ce nu este de folos și să se caute ceea ce impulsionează.

Dar, atenție! Oricât de multe șanse aduce Maimuța de Foc, nu sunt permise abaterile de la reguli. Adică, cei care vor doar să se îmbogățească pe spatele altora, să îi înșele pe alții și să profite de naivitatea credulilor vor fi descoperiți rapid, iar consecințele vor fi neplăcute.

Elementul Foc aduce un plus de entuziasm, dinamism, putere, tenacitate, creativitate, emoții intense, dar și încăpățânare, agresivitate, impulsivitate, nerăbdare.

Focul are dublu înțeles: fie ajută la arderea lucrurilor și stărilor inutile din viață, având conotația de purificare, fie poate deveni periculos, dând sensul de a te juca cu focul și a te pârli, a te arde.

Elementul Foc are legătură cu inima și sistemul circulator, dar și cu planeta Marte care predispune la inflamații de orice fel.

Inima e afectată de neiubire, trădare și de lipsa fericirii. 
Dar, de fiecare dată este vorba despre noi înșine: neiubirea față de noi, trădarea propriilor promisiuni și nefericirea de a fi noi înșine, dorind tot timpul să fim altceva, ceva ce nu e menit acum pentru noi.

Inima este fericită și liniștită atunci când facem pace cu noi, când ne acceptăm, în sfârșit, și când încetăm să facem proiecții nerealiste legate de noi și de viața noastră.

În concluzie, anul Maimuței de Foc poate fi anul descoperirii noastre, a împlinirii tuturor dorințelor vechi, cu condiția să ieșim din imobilitate și din starea care ne-a blocat, pentru a deveni ceea ce este preconizat pentru fiecare dintre noi.

Acum e momentul tău! Ce mai aștepți?
Ce ai de pierdut? Ceea ce nu te-a făcut fericit(ă)? 
Dar ai de câștigat infinit mai mult: PE TINE! 

ÎNDRĂZNEȘTE, TREZEȘTE-TE LA VIAȚĂ, ASUMĂ-ȚI RISCURI, RESPECTĂ REGULI ȘI FII CEEA CE AI VISAT DEMULT!

DEVINO TU ÎNSUȚI!

Binețe, dragă cititorule și mare mulțumire de însoțire printre rânduri, îți spun!


 dr. Edith Kadar 
Arad, 08 februarie 2016


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.