duminică, 30 august 2015

GRAMATICA VIEȚII (poate fi Gândul zilei - 30 august 2015)

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

 *     *    *     *     *     *     * 



Binețe!

Știi ce mă gândeam azi, după ce te-am rugat să-ți caracterizezi viața folosind un singur verb? Că ori sunt eu prea abstractă, ori tu doar crezi că trăiești dar, de fapt, supraviețuiești de la o zi la alta. Sau nu cunoști înțelesul acțiunii, a verbului; sau ai uitat.

Rugămintea mea a primit foarte puține răspunsuri, comparativ cu numărul de like-uri exprimate printr-o simplă apăsare pe o tastă. Oare comoditatea conferită de paginile de socializare a făcut oamenii atât de adormiți încât s-a ajuns ca o...tastă de computer, de mașinărie,  să le exprime opinia, să înlocuiască umanitatea, rațiunea?

Aș vrea să mă înțelegi corect: nu lipsa de răspuns la întrebarea pusă m-a îngrijorat, ci lipsa de răspuns la propriile tale trăiri, la exprimarea lor m-a făcut să cuget, iar orientarea către automatismul butoanelor m-a speriat de-a dreptul.

Comunicarea reală este înlocuită încet, dar sigur, cu voia omului, cu robotizarea.

Am vrut să stimulez, să interacționez cu tine,cititorule. Adică să folosesc verbul, acțiunea. Am primit prea puține răspunsuri în verb, dar o mulțime în substantiv: „viață”, „iubire”, „bucurie”, „pace”, etc.

Stau și mă întreb ce se întâmplă?
De când nu mai știm  să povestim, să descriem o acțiune?
De când a devenit atât de complicat să extragem esența vieții de până acum și să o comprimăm într-un singur verb?
De când am ajuns să evităm simplul, considerându-l prea complicat, și de când am ales să complicăm totul, evitând directul, simplul, și preferând să înflorim totul, să ne abatem de la răspunsuri, dând altele mai stufoase, mai pompoase, mai pline de cuvinte dar mai goale de sens?

Viața presupune trăire, tumult, conștientizare, viteză, acțiune, adică verb.

Când trăiești fiecare moment al vieții, descrii totul cu ajutorul verbelor: a fi, a trăi, a te naște, a exista, a simți, a te teme, a te bucura, a te întrista, a te bloca, a rezolva, a trece peste, a căuta, a te căuta, a iubi, a urî, a supraviețui, a muri, a reînvia, a o lua de la capăt, etc.

Până și „îmi place” și „distribuie” sunt tot verbe, tot acțiune; însă sunt exprimate printr-un buton apăsat.

Substantivele vieții apar în urma acțiunii, a verbului trăirii.


Pentru a avea o VIAȚĂ, trebuie să O TRĂIEȘTI.
Pentru a avea IUBIRE, trebuie să știi SĂ IUBEȘTI și să-ți dai seama că nu URÂȘTI.
Pentru a avea BUCURIE, trebuie să-ți ÎNVINGI tristețea, dezamăgirea, încrâncenarea, ranchiuna, dezamăgirea, și să ALEGI să vezi partea pozitivă a vieții.
Pentru a avea PACE, trebuie să-ți ÎNFRÂNGI orgoliile, vanitatea, despotismul, și să ÎNȚELEGI că a avea întotdeauna dreptate nu e totul în existența asta.

Dacă îți place ceva spune-o, nu lăsa un buton sau o tastă să-ți configureze și să-ți distribuie părerea, emoția, trăirea, viața.

Repet, aici nu este vorba despre mine, despre materialele mele sau reacția la ele.
Vreau doar să-ți trag un semnal de alarmă că începi să preferi substantivul în viața ta, evitând din ce în ce mai mult verbul, acțiunea.

Dacă nu te trezești, vei ajunge să comunici cu cei apropiați cu ajutorul butoanelor.

Vrei substantiv, viață?
Trăiește-o! Iar acesta e verb.
Trăiește-o cu pasiune, cu drag. Adverb.
Așa vei fi un om fericit, împlinit, frumos. Adjectiv.

Viața e frumoasă, dacă îi înțelegi... GRAMATICA!

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar
Arad, 30 august 2015