miercuri, 18 decembrie 2013

CÂT OFERI PENTRU A-ȚI FI BINE?


Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

*    *    *    *    *    *    *





Nu fă nimic fără să plătești. Pentru că totul are un preț. Chiar și liniștea, bunăstarea și împlinirea ta.

Nimic nu ți se cuvine, totul se câștigă.

Binețe, cititorule!
Pornește, rogu-te, muzica, aleasă special pentru a te însoți printre rânduri și gânduri.


Totul are un preț.

Până și recunoștința pe care o porți. Chiar dacă este, ea însăși, un  preț, în sine.

În momentul în care îți dorești ceva, Universul dislocă, de undeva, o cantitate de energie pentru a-ți „țese” dorința și a o concretiza-o în ceva palpabil. 
(http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2013/04/cum-se-implinesc-dorintele-noastre.html)

Acea energie ar putea fi folosită la un milion de alte lucruri utile, dar, din întâmplare, de data asta tu ești câștigătorul. Pentru tine s-a pus în mișcare angrenajul Universului.

Este bine, este extraordinar!
Tu ce dai la schimb?

Când mergi la un magazin, e simplu. Vrei ceva, vezi, alegi, iei, mergi la  casă, plătești. Punct.
Ți se pare normal să fie așa.

Dar, să presupunem că vrei o casă, sau orice altceva îți trece acum prin minte.
Începi să gândești, să creezi în mintea ta imaginea dorinței, înșiruiești toate motivațiile vrerii tale, și...puff! Apare „din senin” o oportunitate ce se mulează, parcă, după chipul, asemănarea și necesitățile tale.
Obții casa, locuința, „cuibul” la care visai (sau orice altceva, aflat în dotarea dorințelor proprii).

Plătești „opera” finalizată, sau mai angajezi oameni pentru a ți-o finisa cum vrei.
Și lucrările nu se mai termină. Ele sunt tergiversate, întârziate, din cauza neprofesioniștilor angajați; sau se strică imediat după darea în folosință; sau te îmbolnăvești tu, sau/și restul familiei, ajungând să  nu te mai bucuri de ceea ce ți-ai dorit.

Chemi medici, vraci, descântători, dezlegători autointitulați, sau preoți pentru a-ți descânta „afuriseniile” trimise de invidioși.

Și în tot acest timp, ai uitat un amănunt mic, dar foarte semnificativ: să „plătești” Universului energia dislocată pentru îndeplinirea dorinței tale!

Însă aceasta presupune un anumit grad de conștiență și de conștiință.
Știi de ce?
Pentru că nimeni, nici meșterii, nici „imobiliarii”, și nici măcar Măria-ta, TU, n-ai fi putut primi ceva dacă o conștiință mai înaltă nu ar fi considerat că meriți cantitatea de energie urnită și materializată în plan fizic pentru tine, prin concretizarea obiectului dorinței tale.



Nu ți se cuvine nimic. Absolut NIMIC!!!

Ești o rotiță din marele angrenaj al Universului, o celulă dintr-un organism puternic, iar funcționarea ta depinde de buna funcționare a celorlalte „piese”.


Dacă ai doar pretenții și vrei totul, cu riscul ca celorlalți să le fie rău, „dă-i dracu'!”, vei primi ce ți se cuvine, ceea ce semeni după chipul și asemănarea ta.


Pentru că, vezi tu, Universul nu este prost!

El îți dă energia de care ai nevoie, dar o trece prin „sita” ta.
Altfel am fi identici : „vreau, primesc ceea ce vreau”,leit cu a celuilalt.
Gândește-te.
Realitatea este ceea ce vrei TU să vezi.
De aceea, este diferită pentru fiecare.
Casa visurilor mele este diferită de ceea ce îți dorești tu. Nu e mai bună sau mai urâtă. E doar diferită pentru că reflectă dorințele, plăcerile și putințele proprii.

Ne diferențiem prin dorințe, deci ne diferențiem prin realități.

Vreau ceva mare, voi primi ceva mare, după aprecierile mele. Dar, după alții, ceea ce am e ori mai mic, ori mai mare decât văd eu. Dar, niciodată egal.
Pentru că nu putem fi egali!

Și atunci, dacă suntem atât de diferiți, de ce nu ar fi așa și energia desprinsă din sursă pentru materializarea (la propriu și la figurat) dorințelor noastre?


Cum ar arăta o lume în care toate casele ar fi la fel, doar pentru că avem aceeași dorință? Sau am fi la fel de sănătoși, ori cu aceeași boală?


Cugetă.

Mulți vor case, de exemplu, dar fiecare arată altfel. De ce?
Pentru că ceea ce pune Universul la dispoziție trece prin filtrul tău, al convingerilor și credințelor tale; și nu în ultimul rând, al MERITELOR tale.


Să recapitulăm.

Vrei ceva. Meriți. Se dislocă energie, dar înainte de concretizare ea trece prin „sita” ta, a adevăratului tău EU, și nu cel pe care il arborezi intenționat pentru impresionare.
Nu poți minți Universul sau pe Dumnezeu, pentru că aceasta înseamnă că pui aceste entități pe aceeași scară valorică cu tine. 

Și dacă tu ești mic ca valoare reală, de ce te superi când ceea ce ai construit prin filtrul tău se năruie?

De ce te superi când ești ignorat în dorințele tale?
Asta crezi tu! Primești doar dacă și ceea ce trebuie în conformitate ceea ce ești. 
Înseamnă că, momentan, nu ești pregătit să-ți vezi adevărata față, adevăratele merite, imaginea reală a TA, dragul meu cititor!
Ți s-a pregătit și ți se pregătește doar ceva ce ți se cuvine.
Dar dacă tu refuzi să vezi ceea ce ești...

Nimic nu este întâmplător.

Nimic nu ți se cuvine. Nici măcar mila.
Totul este adaptat nevoilor tale reale, adevăratului TU, și nu imaginarului TU, celui pe care l-ai vrea fără să muncești la el.

Vrei.

Primești ceea ce meriți, în conformitate cu imaginea ta din acel moment și nu pe care o vrei percepută, că nu te minți decât pe tine.
Plătești oamenii implicați în concretizare.

Dar continui să te simți rău, să nu-ți meargă bine, să fii bolnav.

De ce?
Ai uitat să plătești Universului pentru că energia aceea a folosit-o pentru tine și nu pentru altcineva sau altceva.
Iar această plată nu se concretizează în bani, cum greșit gândești, sau te fac să gândești diferitele culte religioase.

Dumnezeu sau Universul nu au cont în bancă!


Degeaba dai bani bisericilor sau altora care promit.

Da, banii sunt o formă de energie de schimb, dar folosesc strict pentru oameni.
Poți mulțumi pentru orice formă de ajutor plătind. 
E normal, pentru că nu ți se cuvine NIMIC!

Universul și Dumnezeu sunt energii.

Deci, ceea ce primești plătești în energie.



Cum?

Gândește-te la tot ce ți-am transmis până acum. Pune informațiile cap la cap, și trage concluziile.
Cine ești cu adevărat? Cine te crezi, de fapt? Cum îi tratezi pe cei din jur : sclavi, egali sau superiori ție?
Care este credința ta legată de Univers, de Dumnezeu, oricare ar fi forma Lui de manifestare? Cum te raportezi la El?
Ceea ce dai, aceea primești, pentru că nu poți minți ceea ce ești cu adevărat, ESENȚA DIVINĂ.

Revenind, cât ești dispus(ă) să plătești pentru a-ți fi bine tot timpul?
Nu știi? După atâtea rânduri (presupus) citite?

Ce-ai zice să începi cu un simplu „MULȚUMESC!” rostit din tot sufletul și cu toată credința ta?

Și dacă faci așa, s-ar putea să înlocuiești întreaga cantitate de energie mobilizată doar pentru a-ți fi ție bine. E atât de simplu!
E „moneda” universală.
De aceea, banii nu pot cumpăra decât o fericire iluzorie, trâmbițată pentru a te auto-convinge de valoarea ta.

Totul are un preț.
Până și recunoștința pe care o porți. Chiar dacă este, ea însăși, un  preț, în sine.
Are și este prețul vindecării tale sufletești, a recâștigării valorii în proprii tăi ochi, a eliberării de balastul ego-ului și de închisoarea fizicului. 
E prețul răscumpărării tale!

Folosește moneda universală în orice situație și cu orice prilej, chiar și față de tine, și totul va curge normal și firesc. Pentru că nimic nu se pierde.
Totul e recunoscut, mulțumit și înlocuit.

MULȚUMESC!



Binețe, cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 18 decembrie, 2013


                                                          *     *     *     *     *     *     *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nicio schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.


17 comentarii:

  1. Pentru mine , lecturarea acestor articole , sunt adevarate lectii .Totul , din ceea ce este scris are o logica si o documentare pe masura .Trairile fiecaruia dintre noi, aduc noi unghiuri de abordare si realizare a ceea ce ne dorim .Mult succes Edith in continuare si personal multumesc ca-mi permiti a fii prezenta in preajma ta :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru articolele pe care le postati si va doresc un An nou cu multa putere de munca LA MULTI ANI!

    RăspundețiȘtergere
  3. esti minunata Edith...minunata....pe la Constanta nu ajungi ??//

    RăspundețiȘtergere
  4. Una este recunostinta si alta este sa ti se ceara tarif fix...si cel care ofera ajutor dar si cel care primeste sa actioneze din constiinta fara sa i se impuna un tarif fix...acesta este aculu supreme al iubirii fara conditie altfel aruncam doar vorbe in vant...

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă pentru dvs. lipsa unui tarif fix este, așa cum ați spus, „ actul suprem al iubirii fara conditie altfel aruncam doar vorbe in vant... ”, vă reamintesc că aceasta este strict părerea dvs, și că dvs. nu sunteți deținătoarea adevărului universal. Alții pot avea altă părere. Fiecare suntem diferiți, cu opinii diferite. Ne face asta mai buni sau mai răi, mai proști sau mai deștepți? Cine suntem noi să afirmăm sus și tare că doar al nostru este cel bun, cel real? Tariful fix reflectă valoarea pe care și-o asumă cel care îl cere. El/ea la atât se evaluează. Dumneavoastră puteți fi de acord plătind acel tarif, sau nu, refuzându-l și câutând persoane care se mulțumesc cu oricât considerați dvs. că merită acea persoană, după chipul și asemănarea dvs. Vă reamintesc că și salariul dvs. este tot un tarif fix; este tariful la care vă evaluează patronul. Puteți fi de acord cu el sau nu, dar nu-i evaluați pe alții, și mai ales nu-i judecați pe alții prin prisma alegerilor pe care le faceți dumneavoastră. Și cei cu tarif fix au cheltuieli. „Actul suprem al iubirii”, oferirea de ajutor apreciată la cât considetă „ajutatul” că merită să dea, i-ar lăsa pe cei care ajută fără mâncare și casă, pentru că aprecierea nu e corectă. De ce nu lucrați dvs. fără tarif fix lunar, adică salariu, și nu așteptați ca patronul, din prea multă iubire, să vă dea cât consideră el? Să aveți sărbători liniștite, lipsite de furii care să afecteze ficatul, canalele biliare, pancreasul și calitatea digestiei! :)

      Ștergere
  6. Una este recunostinta si alta este sa ti se ceara tarif fix...si cel care ofera ajutor dar si cel care primeste sa actioneze din constiinta fara sa i se impuna un tarif fix...acesta este actul suprem al iubirii fara conditie altfel aruncam doar vorbe in vant...

    RăspundețiȘtergere
  7. Edith Kadar, nimeni nu detine adevarul suprem in afara de adevarul suprem in sine. Eu am spus ceea ce am simtit si cred cu toata fiinta mea ca asa cum soarele ne daruieste lumina sa fara nici o plata asa si omul trebuie sa practice sa daruiasca fara atatea asteptari de plata mai ales ca nu luam nimic cu noi in afara de puritatea constintei de sine. Se simte o vibratie de iritare in tot ceea ce ai scris mai sus. Oare tu ai voie sa iti exprimi parerea insa cand altcineva are o alta vedere si traire imediat i-o tai! Apoi imi pui o intrebare asa,
    " De ce nu lucrați dvs. fără tarif fix lunar, adică salariu, și nu așteptați ca patronul, din prea multă iubire, să vă dea cât consideră el?" Am sa iti raspund ca eu nu amestec cele spirituale cu munca de la servici insa pentru ca sa sti si tu un pic despre mine, eu nu am nici patron si nici servici pe plata conditionata. In nici un caz nu voi face afaceri cu energia divina iar asta nu inseamna ca si tu trebuie sa faci ceea ce fac eu. Am lucrat 28 de ani in healing spa industry in cele mai faimoase saloane din orasul New York si pentru ca sa cunosc ceea ce cunosc acuma a trebuit sa iau o tranta zdravana. Fiecare va afla la momentul sau. Sarbatori binecuvantate tuturor. Atata timp cat avem liniste in suflet si pace in mental este semn ca suntem ancorati in divinul suprem al iubirii fara conditie.

    RăspundețiȘtergere
  8. La iubirea pura neconditionata trebuie sa ajunga si fiintele care pretind ca s-au nascut sa ajute pe cei in suferinta si cer sume fabuloase in numele iubirii divine dar si cei care trebuie sa ierte pe cei care inca sunt pe drum si se dau mari maestri spirituali sau vindecatori sau cum vreti sa-i numiti voi. Lectia iubirii pur divine este o lectie grea pentru mintea egoica umana care mereu scormoneste ceva idei de afacere cu iubirea divina.
    La iubirea pur divina trebuie sa ajunga si cei care primesc ajutor, adica sa actioneze din recunostiinta fata de cel/cea care i-a ajutat dar si sa daruim fara absolut nici un fel de asteptari. Repet din nou, mintea egoica umana intotdeauna ne va impinge la smecherii ieftine sub masca de a ne etala in fata omenirii ca maestri/vindecatori care fac pe salvatorii omenirii.
    -Simo Rusu-

    RăspundețiȘtergere
  9. „Trebuie” e un cuvânt egotic. Cei care mânuiesc teorii de genul ăsta, stau foarte prost la capitolul practică.
    Tot ce mi-ai scris provine din ego. Este o teorie de maculatură.

    Deci, dragă doamnă, ești tare în teorie, te felicit, dar se vede că nici măcar nu mi-ai citit răspunsul anterior, să văd și eu, acolo, că ești dispusă la dialog, nu la monoloage interminabile asezonate cu inevitabilul „trebuie” folosit în exces de chiar cei pe care îi înfierezi.

    „Iubirea pură necondiționată” și „iubirea pur divină” (ți-am zis că ești tare în teorie!) sunt NECONDIȚIONATE și se aplică TUTUROR!!! Chiar și celor pe care îi înfierezi!
    Aruncând cu condiții în dreapta și în stânga nu faci decât să încalci exact ceea ce vrei să susții cu atâta pornire.

    De unde ai atâta furie acumulată? Ce ți s-a întâmplat?
    Mai citește-mi răspunsul la comentariul anterior, și ține seama de ultima frază.
    E păcat să te îmbolnăvești făcând pe lupul moralist și să te proclami deținătoarea adevărului universal; este o luptă donquijotescă fără sorți de izbândă.

    Te sfătuiesc să începi să îți prezinți părerile prin „părerea mea este că...” sau „cred că...”

    Nu-ți mai pierde vremea cu ego. Comentariile tale îmi arată fie că nu mi-ai citit materialul pe care îl comentezi, fie că l-ai citit pe diagonală, scoțând din context ceva ce servește doar ego-ului tău șifonat de vreo traumă.

    În material vorbesc despre faptul că un simplu „mulțumesc” ar echilibra întreaga balanță.
    Deci, practic, am vorbit despre același lucru dar, deh.....când ego îți dă ghes...trebuie să te trezești vorbind.

    Mulțumesc, dar altă maculatură goală de conținut nu-ți mai public. E blogul meu. Este ca și cum ai veni la mine acasă și mi-ai spune cum să mi-o aranjez.

    Mulțumesc! :(

    P.S. Că nu citești tot stă mărturie și faptul că. deși am adăugat de ieri o notiță legată de trimiterea la nesfârșit a aceluiași mesaj doar pentru că nu îl vedeți voi publicat, totuși ai făcut-o. Ai răbdare și citește, nu da curs furiei de a-ți vedea cuvintele de răspuns publicate, trăi-ți-ar ego!

    RăspundețiȘtergere
  10. Va multumesc mult pentru toate aceste sfaturi

    RăspundețiȘtergere

Te invit să dai clic pe poză pentru a citi materialul. Mulțumesc.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...