marți, 31 decembrie 2013

CUM TE VEZI ÎN 2014?

Un text mai vechi, dar foarte actual.

Cum îți așterni, așa dormi...
Așa spune o veche zicală populară, izvorâtă din experiența și înțelepciunea cuiva.

2013 e deja istorie. Ca tot ce face parte din viața noastră de până acum.

2014 e viitorul, e fila albă ce așteptă, tăcută și răbdătoare, să-i fie scrise rândurile pentru istorie. Cea viitoare.
Iar istoria e scrisă de noi, individual.

Binețe, cititorule, la cumpăna dintre ani!
Nu uita nici acum să pornești muzica din final.

miercuri, 18 decembrie 2013

CÂT OFERI PENTRU A-ȚI FI BINE?


Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

*    *    *    *    *    *    *





Nu fă nimic fără să plătești. Pentru că totul are un preț. Chiar și liniștea, bunăstarea și împlinirea ta.

Nimic nu ți se cuvine, totul se câștigă.

Binețe, cititorule!
Pornește, rogu-te, muzica, aleasă special pentru a te însoți printre rânduri și gânduri.


Totul are un preț.

Până și recunoștința pe care o porți. Chiar dacă este, ea însăși, un  preț, în sine.

În momentul în care îți dorești ceva, Universul dislocă, de undeva, o cantitate de energie pentru a-ți „țese” dorința și a o concretiza-o în ceva palpabil. 
(http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2013/04/cum-se-implinesc-dorintele-noastre.html)

Acea energie ar putea fi folosită la un milion de alte lucruri utile, dar, din întâmplare, de data asta tu ești câștigătorul. Pentru tine s-a pus în mișcare angrenajul Universului.

Este bine, este extraordinar!
Tu ce dai la schimb?

Când mergi la un magazin, e simplu. Vrei ceva, vezi, alegi, iei, mergi la  casă, plătești. Punct.
Ți se pare normal să fie așa.

Dar, să presupunem că vrei o casă, sau orice altceva îți trece acum prin minte.
Începi să gândești, să creezi în mintea ta imaginea dorinței, înșiruiești toate motivațiile vrerii tale, și...puff! Apare „din senin” o oportunitate ce se mulează, parcă, după chipul, asemănarea și necesitățile tale.
Obții casa, locuința, „cuibul” la care visai (sau orice altceva, aflat în dotarea dorințelor proprii).

Plătești „opera” finalizată, sau mai angajezi oameni pentru a ți-o finisa cum vrei.
Și lucrările nu se mai termină. Ele sunt tergiversate, întârziate, din cauza neprofesioniștilor angajați; sau se strică imediat după darea în folosință; sau te îmbolnăvești tu, sau/și restul familiei, ajungând să  nu te mai bucuri de ceea ce ți-ai dorit.

Chemi medici, vraci, descântători, dezlegători autointitulați, sau preoți pentru a-ți descânta „afuriseniile” trimise de invidioși.

Și în tot acest timp, ai uitat un amănunt mic, dar foarte semnificativ: să „plătești” Universului energia dislocată pentru îndeplinirea dorinței tale!

Însă aceasta presupune un anumit grad de conștiență și de conștiință.
Știi de ce?
Pentru că nimeni, nici meșterii, nici „imobiliarii”, și nici măcar Măria-ta, TU, n-ai fi putut primi ceva dacă o conștiință mai înaltă nu ar fi considerat că meriți cantitatea de energie urnită și materializată în plan fizic pentru tine, prin concretizarea obiectului dorinței tale.



Nu ți se cuvine nimic. Absolut NIMIC!!!

Ești o rotiță din marele angrenaj al Universului, o celulă dintr-un organism puternic, iar funcționarea ta depinde de buna funcționare a celorlalte „piese”.


Dacă ai doar pretenții și vrei totul, cu riscul ca celorlalți să le fie rău, „dă-i dracu'!”, vei primi ce ți se cuvine, ceea ce semeni după chipul și asemănarea ta.


Pentru că, vezi tu, Universul nu este prost!

El îți dă energia de care ai nevoie, dar o trece prin „sita” ta.
Altfel am fi identici : „vreau, primesc ceea ce vreau”,leit cu a celuilalt.
Gândește-te.
Realitatea este ceea ce vrei TU să vezi.
De aceea, este diferită pentru fiecare.
Casa visurilor mele este diferită de ceea ce îți dorești tu. Nu e mai bună sau mai urâtă. E doar diferită pentru că reflectă dorințele, plăcerile și putințele proprii.

Ne diferențiem prin dorințe, deci ne diferențiem prin realități.

Vreau ceva mare, voi primi ceva mare, după aprecierile mele. Dar, după alții, ceea ce am e ori mai mic, ori mai mare decât văd eu. Dar, niciodată egal.
Pentru că nu putem fi egali!

Și atunci, dacă suntem atât de diferiți, de ce nu ar fi așa și energia desprinsă din sursă pentru materializarea (la propriu și la figurat) dorințelor noastre?


Cum ar arăta o lume în care toate casele ar fi la fel, doar pentru că avem aceeași dorință? Sau am fi la fel de sănătoși, ori cu aceeași boală?


Cugetă.

Mulți vor case, de exemplu, dar fiecare arată altfel. De ce?
Pentru că ceea ce pune Universul la dispoziție trece prin filtrul tău, al convingerilor și credințelor tale; și nu în ultimul rând, al MERITELOR tale.


Să recapitulăm.

Vrei ceva. Meriți. Se dislocă energie, dar înainte de concretizare ea trece prin „sita” ta, a adevăratului tău EU, și nu cel pe care il arborezi intenționat pentru impresionare.
Nu poți minți Universul sau pe Dumnezeu, pentru că aceasta înseamnă că pui aceste entități pe aceeași scară valorică cu tine. 

Și dacă tu ești mic ca valoare reală, de ce te superi când ceea ce ai construit prin filtrul tău se năruie?

De ce te superi când ești ignorat în dorințele tale?
Asta crezi tu! Primești doar dacă și ceea ce trebuie în conformitate ceea ce ești. 
Înseamnă că, momentan, nu ești pregătit să-ți vezi adevărata față, adevăratele merite, imaginea reală a TA, dragul meu cititor!
Ți s-a pregătit și ți se pregătește doar ceva ce ți se cuvine.
Dar dacă tu refuzi să vezi ceea ce ești...

Nimic nu este întâmplător.

Nimic nu ți se cuvine. Nici măcar mila.
Totul este adaptat nevoilor tale reale, adevăratului TU, și nu imaginarului TU, celui pe care l-ai vrea fără să muncești la el.

Vrei.

Primești ceea ce meriți, în conformitate cu imaginea ta din acel moment și nu pe care o vrei percepută, că nu te minți decât pe tine.
Plătești oamenii implicați în concretizare.

Dar continui să te simți rău, să nu-ți meargă bine, să fii bolnav.

De ce?
Ai uitat să plătești Universului pentru că energia aceea a folosit-o pentru tine și nu pentru altcineva sau altceva.
Iar această plată nu se concretizează în bani, cum greșit gândești, sau te fac să gândești diferitele culte religioase.

Dumnezeu sau Universul nu au cont în bancă!


Degeaba dai bani bisericilor sau altora care promit.

Da, banii sunt o formă de energie de schimb, dar folosesc strict pentru oameni.
Poți mulțumi pentru orice formă de ajutor plătind. 
E normal, pentru că nu ți se cuvine NIMIC!

Universul și Dumnezeu sunt energii.

Deci, ceea ce primești plătești în energie.



Cum?

Gândește-te la tot ce ți-am transmis până acum. Pune informațiile cap la cap, și trage concluziile.
Cine ești cu adevărat? Cine te crezi, de fapt? Cum îi tratezi pe cei din jur : sclavi, egali sau superiori ție?
Care este credința ta legată de Univers, de Dumnezeu, oricare ar fi forma Lui de manifestare? Cum te raportezi la El?
Ceea ce dai, aceea primești, pentru că nu poți minți ceea ce ești cu adevărat, ESENȚA DIVINĂ.

Revenind, cât ești dispus(ă) să plătești pentru a-ți fi bine tot timpul?
Nu știi? După atâtea rânduri (presupus) citite?

Ce-ai zice să începi cu un simplu „MULȚUMESC!” rostit din tot sufletul și cu toată credința ta?

Și dacă faci așa, s-ar putea să înlocuiești întreaga cantitate de energie mobilizată doar pentru a-ți fi ție bine. E atât de simplu!
E „moneda” universală.
De aceea, banii nu pot cumpăra decât o fericire iluzorie, trâmbițată pentru a te auto-convinge de valoarea ta.

Totul are un preț.
Până și recunoștința pe care o porți. Chiar dacă este, ea însăși, un  preț, în sine.
Are și este prețul vindecării tale sufletești, a recâștigării valorii în proprii tăi ochi, a eliberării de balastul ego-ului și de închisoarea fizicului. 
E prețul răscumpărării tale!

Folosește moneda universală în orice situație și cu orice prilej, chiar și față de tine, și totul va curge normal și firesc. Pentru că nimic nu se pierde.
Totul e recunoscut, mulțumit și înlocuit.

MULȚUMESC!



Binețe, cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 18 decembrie, 2013


                                                          *     *     *     *     *     *     *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nicio schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.