luni, 9 septembrie 2013

(Scrisoare deschisă)...PENTRU SUFLETE DESCHISE...

Nu te mai împăuna degeaba că ai sufletul deschis și că ești plin de bunătate.
Dacă judeci, cataloghezi, ai așteptări și faci proiecții, închide această pagină pentru că nu ești decât o tentativă de om, căruia i se spune non-stop ce să creadă, ce să gândească și cum să acționeze tocmai de către cei pe care îi condamni cel mai mult.
Și dacă există doar un singur om care spune ce gândește, votează cum vrea, acționează cum simte și își asumă responsabilitatea pentru ceea ce spune, crede, face, și vrea să citească acest material, îl salut și îl anunț că nu am nici o pretenție de la el. Dacă vrea să citească ce scriu, e bine. Dacă nu, e bine. Am învățat, în ultimele săptămâni să nu am așteptări și, astfel, să devin stăpână pe propria mea viață.

Binețe, deci, cititorule!


Nu căuta poze în această postare. Imaginile pe care ți le sugerez sunt suficiente. Dacă nu...la revedere!

Sunt mamă a unui băiat de 10 ani.
Sunt posesivă. Extrem de posesivă. 
Pentru că cred că știu mai bine ce e normal, vital și ideal pentru creșterea în armonie a puiului meu.
Eu și peste 99% din părinții din această țară.
Mi-e greu să concep că el, copilul meu, știe mai bine decât mine ce e bine și ce nu pentru el.

Ce, vrei să spui că un pui de om pe care tu îl aduci pe lume știe mai bine decât tine ce e util pentru el și ce nu? S-o crezi tu!!!
E creația ta. Tu l-ai făcut. Tu l-ai creat. Ai drept de veto asupra lui. Tu l-ai făcut, tu îl omori!!!

Sau nu?
E posibil ca un copil să fie un om în toată regula, care să știe ce e bine pentru el (și nu pentru alții), să știe când îi e frig sau foame, fără să îl anunți tu atotștiutor, să știe ce haine să poarte și dacă are chef să poarte, îi tratează pe toți din jur după cum îi dictează instinctul și se comportă pentru că așa se simte el bine în acel moment, scobindu-se la nas, între degetele de la picioare și la zona inghinală, și nu pentru a te face pe tine, părintele mega-știutor, de rușine??
Îți poți imagina vreun moment din copilăria puiului tău în care lucrurile nu se raportează la tine ci, pur și simplu, la el sau ea?

COPILUL. Entitatea. 

Care există deja și se poate manifesta liber, dacă nu ai insista atât de mult tu, părinte, să-i spui cum să fie, să râdă, să se joace, când să plângă, cum să umble, cât să gesticuleze, doar pentru a nu te face pe tine de râs și a te evidenția ca maestru al creației absolute a...marionetei tale!!!...

Și dacă ai accepta că toate cele de mai sus sunt reale, că puiul tău e o entitate de sine stătătoare, care știe să trăiască și care are nevoie doar de anumite repere, unde te-ai situa tu, părinte? Unde ar fi eforturile tale? Unde ar fi lamentările tale? Unde ar fi grija ta cu care îți duci copilul la medic la primul strănut, sau la psiholog sau psihiatru la primul semn de nesupunere la regimul tău părintesco-iubitor și multiplu-știutor al tainelor vieții?

Că dacă tu ai avut doi părinți care te-au transformat într-o oaie bleagă și ascultătoare, tu știi mai bine cum să faci un urmaș diferit de tine, nu? Ai toate datele și informațiile furnizate de frustrările, supărările și furiile acumulate pentru a „construi” un nou om, nu-i așa?

La ce naiba îți mai faci și o copie, te chinui pe tine și mai chinui și urmașul, să refaci un rebut care deja există?
De ce nu-l lași liber, fiind doar atent să-i trasezi câteva repere în viață, cum ar fi ce înseamnă acel „Să fii cuminte!” cretin, repetat la nesfârșit pentru a-ți asigura cugetul că ai făcut totul înspre a educa odrasla, dar, na...seamănă cu neamul celuilalt părinte... 
Te-ai gândit vreun moment că puiul tău nu-ți poate părăsi uterul având în zestrea ADN-ului noțiuni teoretice? Sau că, dacă ai pretenția ca el sau ea să știe ce înseamnă „cuminte” din fragedă pruncie, de ce n-ar ști din naștere și noțiuni de genul „biologie moleculară, „fizică cuantică” sau „supercalifragilistic”?...

E greu cu gândirea, nu?

Crezi că eu am fost altfel?
NU!!!
Până nu demult am crezut că doar eu știu ce e mai bine pentru copilul meu, iar el e o marionetă ce trebuie să fie recunoscătoare până la adânci bătrâneți originii care l-a „concretizat” pe această lume. Că rolul meu de părinte este acela de a-i spune că habar n-are de nimic, că doar eu știu ce e mai bine pentru el și că, din această cauză, va trebui să-mi fie alături până la adâncile mele bătrâneți, slugă smerită cu viața modelată după chipul și asemănarea mea, de om care are pretenția că a accesat vârsta adultă.

Crezi că ești altfel? Crezi că știi ce e mai bine pentru copilul tău, trasându-i în permanență repere ale existenței de zi cu zi? 

Dacă nu ia note mari, pe cine face de râs? Pe el sau pe tine? 
Și de ce crezi că ar trebui să fie premiant în școală pentru a fi fericit?
De ce zici tu, părinte, că e musai să aibă doar note de 10? Pentru el sau pentru tine, pentru a avea cu ce să te lauzi tu la locul tău de muncă în care te simți devalorizat(ă)?
De ce copilul tău trebuie să facă ceea ce tu nu ai făcut, pentru a fi tu mândru? 
Unde este părerea lui, în tot acest timp?
Aaaa, nu te interesează, că odrasla oricum habar n-are, e cretină și îți așteaptă următoarea mișcare de „dresaj” pentru a putea respira, mânca și exista pe lume?

Da, și eu am făcut așa, până când am văzut că puiul meu e nefericit și că face lucruri pentru a-mi face mie pe plac, și nu lui. Atunci m-am speriat.

Râzi de mine? Mă arăți cu degetul? Ești zen-ul părintelui ideal care le-ai știut dintotdeauna pe toate. Bravo!

Dar, hai să-ți zic...
De când copilul meu a fost micuțel, i-am explicat că animalele cu care a crescut în curte, câini, pisici, rațe, găini, porci, trebuiesc respectate, că au un suflet, și că așa cum noi avem pretenția ca ele să nu ne deranjeze, și noi trebuie să respectăm același lucru în viața lor.  
Că atunci când sunt mai mulți câini să îi evite dar, mai ales, ca atunci când este cu tata, mama, bunica sau bunicul să nu plece decât până unde îi poate vedea, să nu-i piardă din vedere. Pe de altă parte am știut noi, adulții, că un copil e ca argintul viu, că dispare din raza vizuală cu o viteză și dexteritate demne de un scamator. Deci, nu am avut pretenții ca cel mic, de 4 ani sau de 7 ani să știe care e calea spre casă și cum să se ferească de pericole. 
Care pericole?
Ei, copiii, nu știu ce înseamnă asta. Noi, adulții, ne iluzionăm că ei știu deoarece le-am spus, nu-i așa, de 165 de ori să stea cuminți și să nu ne facă de rușine.

Și când uiți de tine în parc din cauză de rebus sau alt motiv intelectual, dacă copilului i se întâmplă ceva, tu nu vei fi niciodată de vină.
De exemplu dacă copilul e găsit pe un teren plin se sânge și înconjurat de câini, singurele de vină sunt bestiile, sub nicio formă bunica sau părinții care aveau altceva de făcut decât să-și păzească puiul neajutorat.

Să ucidem câinii!!! 
Asta ne dă un simț al dreptății pe care nu l-am mai gustat de la țâța mamei și ne crează un sentiment de apărător al copiilor.
Vrei să ucizi? Ai avut nevoie doar de un motiv pentru a te umple de sânge în mod legal? Crezi că toată lumea e însetată de sânge? Crezi că asta rezolvă toate problemele societății? Rezolvi violența prin violență? Și mai zici că ești diferit de cei care pornesc războaie pe motiv de.. religie? Sau pornesc războaie pentru că nu e...pace???
Ucigașul e tot ucigaș, indiferent de motivație. Așa ești tu : violent. Nu te mai scuza.

Și mai ești părinte?
Și vrei să-i dai puiului tău o creștere și o educație ca la carte.
Excelent. Felicitări.
Învață-l să ucidă. Să ucidă iubirea, toleranța, răbdarea, bunătatea, inocența și dragostea.
Și vei crea o copie fidelă a ta.

Depinde ce vrei să creezi.
Copiii noștri sunt variantele noastre îmbunătățite.
Ei au în ADN tot ceea ce noi știam deja în momentul conceperii.
Dacă părinții știu să umble la calculatoare, copiii se vor naște cu mouse-ul în mână, cum s-ar zice. Dacă părinții sunt plini de ură, copilul va avea în ADN programul de ură.
De ce vrei să creezi o nouă reprezentare a ta în această viață?
De ce vrei să-l faci pe copil aidoma chipului tău?
Tu deja exiști.

Învață-l toleranța, dar mai presus, lasă-l să se manifeste liber, pentru a-ți putea spune ce știe. 
Nu-l dresa să aștepte de la tine orice comandă, iar când face ce vrea el, o iei razna și dai vina pe oricine, fiind dispus(ă) să-ți dai drumul aspectelor tale violente ținute în frâu, cică, de umanitatea ce te animă. Bleah!!!...

Ce este un câine?

Un prieten loial, un companion, cineva care te apără, te protejează, crede în tine, te iubește până la sacrificiu, te caută o țară întreagă pentru a te găsi, se pune în calea pericolului de orice fel, alegând să moară pentru ca tu să fii bine. Un  suflet care acceptă să stea legat în lanțuri și să trăiască cu un colț de pâine și puțină apă, doar pentru a avea posibilitatea de a primi de la tine o mângâiere, o vorbă, o privire rapidă...
Un „ceva” care este acolo dacă avem nevoie, dar de care scăpăm rapid dacă devine deranjant... când „latră” dacă n-avem chef, când sparge lucruri a căror valoare o înțelegem doar noi, când execută mișcări pe care nu le înțelegem dar pe care le judecăm după chipul și asemănarea noastră. 
De om și nu de câine. De suveran autointitulat asupra sufletelor considerate inferioare nouă, pe care nu facem nici un efort pentru a le înțelege, dar pe care le nimicim la prima noastră toană de stăpâni declarați asupra a tot ce nu vorbește, gândește, înjură, urăște și chinuie ceea ce iese din șablonul necesităților și intereselor proprii.

Sau tocmai am descris copilul tău și nu mi-am dat seama?!?

Nu te mai împăuna degeaba că ai sufletul deschis și ești plin de bunătate.

Dacă ai fi judecat, catalogat, ai fi avut așteptări și ai fi făcut proiecții, nu ai fi ajuns până aici, așa încât îți spun ție : binețe, cititorule!

Dr. Edith Kadar
Arad, 09.09.2013



10 comentarii:

  1. Fara nici o ipocrizie, sunt intru totul de acord. Chiar si din punct de vedere juridic, daca copilul ar fi facut in acelasi context, o boacana si ar fi creat cuiva un prejudiciu material, in instanta responsabili ar fi fost parintii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Perfect adevarat! Am un baiat care acum are 33 de ani. Si eu am fost posesiva, dar nu atat de posesiva, si totusi...
    Cand am observat comportamnetul lui m-am ingrozit de ce ar fi putut ajunge. Cand mergeam la baie, se aseza pe jos la usa ca un catel cuminte, asteptandu-ma, cand eram plecata la serviciu, tanjea dupa mine. Trebuia sa fac ceva. Nu-mi doream un copil care sa fie "scavul" meu pana la adanci batraneti. Imi doream un copil care sa-si ibeasca femeia fara sa aiba poza mea in fata, si sa-si creasca propriul copil asa cum a vazut la mine. Nu-mi doream sa-i ucid sinele, nu-mi doream un "zombi". Deci, cand a intrat in clasa a 5-a, am luat hotararea de a-i da pe deplin toata libertatea de a alege tot: ce mananca, cum se imbraca, ce vrea sa invete, si mai ales, i-am dat libertatea de a gandi. Si bine am afcut. Crezi ca azi ma iubeste mai putin? Nu, legatura dintre parinte si copil este idesturctibila. Are si el acum un pui de 2 luni. Si-a ales singur drumul in viata, si te asigur ca este un drum bun, in care, a gandi, este motto-ul vietii lui si a familiei lui. Sunt de acord cu tot ce ai scris. Parintele este obligat SA NU UCIDA SINELE propriului copil pentru ca este cu adevarat, o entitate si nu o proprietate.

    RăspundețiȘtergere
  3. TOTI SUNTEM ENTITATI DE CAND NE NASTEM PANA PARASIM ACEST CAPITOL ,AICI PE PAMANT;; CATI PUTEM FI ADEVARATI CU NOI;;INSINE, FARA A NE AMESTECA IN INTERIORUL CELOR CREATI DE DUMNEZEU SI ADUSI DE NOI PRIN NASTERE ? CATI ADEVARATI CU NOI?DORIM CEEA CE AR TREBUI !!!DAR NU CONSTIENTIZAM CA NU AVEM VOIE SA CRITICAM, SA FIM TIPARELE LOR AI COPIILOR ADUSI AICI PE PAMANT PRIN VOIA UNIVERSULUI DIVIN !SUNTEM NISTE EGOURI CARE DICTAM SI FORTAM LUCRURILE ;DE ACEEA TOTUL ESTE ARTIFICIAL !TOTI SUNTEM UN PRODUS AL TIPARELOR STRAMOSESTI ;;;;ESTE UN MATERIAL BUN ;DAR , CATI IL INTELEG ? SAU CATI FAC CEEA CE AR TREBUI ? TOTUL SE COPIAZA,SI SE MOSTENESTE ;;;; ASTA E OMUL AICI ,PE TERRA !SUFLETUL ESTE ALES DE DUMNEZEU SI PARINTII SUNT ALESI DE COPII INAINTE DE-A SE NASTE !

    RăspundețiȘtergere
  4. Toti sunteti copii. Cand va separati in constiinta sinelui dupa varsta de 5 ani in medie, uitati de voi ca unitate a unui suflet - spirit cu o constiinta individuala, si va confundati cu proiectia creatiei in constiinta sineluide pe o petala. Toti sunteti copii. Dar aveti o existenta ca sine doar intr-o constiinta adulta, intrucat ca sine doar in aceasta proiectie aveti individualitate. De aici si diferenta intre rapaortarea la un exterior in cazul celor peste 5 ani spre diferenta in cazul unui copil inainte de aceasta varsta cand toti sunt ca unul, pentru ca proceseaza instictual cum numiti voi, prin vibratia inimii, de unde este insa toata sursa inteligentei constiente, pe care toti o aveti din toata memoria existentei sufletului din fiecare proiectie a constiintei proprii. Insa va separati in memorie la fiecare iesire dintr o proiectie si cand reveniti in constiinta sinelui incepeti pe o coala alba insa cu vibratia adunata prin toata existenta in constiinta sinelui, asemenea unui film, aveti un negativ care se amprenteaza pe o o banda cu o noua priectie si ambele se amesteca si aveti o existenta noua constienta unde aveti o individualitate in sine. Voi trebuie sa va intoarceti la voi insiva, in inima copilului , libertatea puritatii, insa in constiinta matura a responsabilitatii. Si sa va creati pe voi insiva, in iubirea responsabilitatii pentru tot ce sunteti in imaginea proprie si a realitatii exterioare care este o unitate cu voi insiva, intelegand ca asumarea a tot ce este expresia sinelui reprezinta cheia libertatii in alegerea oricarei directii - de creatie sau de retractie.

    RăspundețiȘtergere
  5. articolul nu este pertinent.
    sa asemeni un copil cu un caine este din start irational.

    cainii vagabonzi trebuie eutanasiati. si din cand in cand cate o doamna ca dumneavoastra -si medic pe deasupra- se arunca sa se bata cu pumnul in piept ca nu este bine asa.

    stimata doamna ati fost vreodata prinsa in mijlocul unei haite de caini flamanzi si agresivi? va rog cititi cu atentie descrierea dumneavoastra -foarte frumoasa de altfel- a patrupedelor si comparati cele doua imagini. nu au nimic in comun, dumneavoastra ati dat dovada de irationalitate.

    ma amuza asemanarea dintre voi asa-zisii iubitori de animale si libertate si egalitatea a omului cu fapturile care nu vorbesc si militantii pentru drepturile omului care au cerut ca 2 prizonieri din statele unite sa nu mai fie tinuti in carcera. [ambii omorasera politisti, oameni cu familie, copii si un viitor in fata]. guvernatorul inchisorii respective a spus atat: dar daca va omora voua tatal? sau mama? sau copilul? ati mai fi militat atata?


    eu stau si-mi racesc tastele degeaba si dumneavoastra cumva daca catadicsiti sa imi cititi comentariul veti deveni si mai indarjita drept pentru care va las cu doua articole care sunt menite pentru voi... psihanalistii suprarationali din cauza carora tergiversam atat in astfel de chestiuni -simple de rezolvat de altfel- ca cea a cainilor fara stapan.

    de fapt unul singur.

    http://www.piticigratis.com/2011/11/sunteti-impotriva-eutanasierii-cainilor-vagabonzi-retardatilor/


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bravo anonimule! E fain să te ascunzi în lașitatea anonimatului, nu-i așa?
      Ca să devin mai îndârjită, așa cum spui, trebuie ca cele scrise de tine să valoreze ceva pentru mine „psihanalist suprarational din cauza carora tergiversam atat in astfel de chestiuni -simple de rezolvat de altfel- ca cea a cainilor fara stapan”.
      Singurul motiv pentru care am ales să-ți public comentariul este acela că ești o exemplificare perfectă a ceea ce am scris. Pentru că materialul nu este despre câini, cum te-ai grăbit să concluzionezi tu și alții, ci despre copiii cretinizați de părinții ce-și tratează odraslele ca pe niște animăluțe dresate. Ce rezultă? Oameni ca tine. Mulțumesc că ai acceptat să devii un exemplu. Să ai o zi frumoasă și, când vei putea, când îți va permite ura și anonimatul, încearcă să citești articolele cu atenție. S-ar putea să și înțelegi ceva, vreodată. Nu te da bătut! Vei reuși!

      Ștergere
    2. @Anonim, pe ala il numesti tu "articol"? Un termen atat de simplu, dar pe care eu nu l-as atribui sirului de aberatii scrise evident de un suflet nu prea evoluat ... si comentariile .. ce fel de site/blog e ala? si cine il frecventeaza, de cea mai joasa speta .. voai! Dar tin sa mentionez ca am rezistat sa citesc 6 minute, timp in care am si ras, am si plans ...

      Cristina

      Ștergere
  6. Am 35 de ani si cu siguranta sunt unul din acei copii maltratati de cuvinte "cheie" ale parintilor vizavi de tot ce pot face pt. binele meu .Realizez ca am dormit un somn profund si ca intr-un fel sau altul pana acum doi ani am trait viata altora , am stat beat paisprazece ani pana cand intr-un final am ajuns la un psiholog sa mi redea libertatea de a face ceea ce ma reprezinta ,e o munca titanica cu mine am invatat lucruri care astazi nici nu credeam ca le voi invata vreodata , am dat de blogul dumneavoastra nu pot spune intamplator ci v am cautat cu toata fiinta ,cu toate celulele, tin sa va multumesc pt o libertate ce mi o reamintiti ca exista si eu sunt propria mea viata ,pt. mine sunteti un exeplu . Imi place mult ceea ce ati scris pe acet blog si va urmaresc , imi doresc multe schimbari in realitate dar stiu ca pasi mici din mine si samanta de stejar ce mi am sadito va da nastere la oameni ca dumneavoastra . Cu respect ,demnitate, curaj, vointa, incercare ,si toate astea ce imi arata cine sunt ...eu doamna va iubesc !

    RăspundețiȘtergere
  7. Posesivitatea nu e buna in nici o instanta, in nici un timp al vietii. Posesivitatea e generata in principal de frica. Nimic altceva.
    In alta ordine de idei, in legatura cu copilul lasat in grija bunicii care a ajuns sa fie omorit de ciini, vina o poarta in principal bunica si familia. Acesta era un caz ce se intimpla periodic, sint convinsa ca acel copil - si fratele sau, au mai fost lasati sa hoinareasca singuri.
    Nu inseamna ca esti un parinte posesiv daca iti supraveghezi copiii si le explici pericolele. Ei nu stiu, si nu simt pericolele asa cum simt adultii. Imi pare foarte rau pt. Ionut, dar ciinii maidanezi de Bucuresti nu au devenit altceva decit "tapi ispasitori", nimic altceva.

    Legea eutanasierii animalelor fara stapin - ciinii in speta, este o decizie negindita, un genocid in masa.

    Adevarat ceea ce scrieti, si animalele au suflet...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a plăcut articolul,mă bucur să văd că mai sunt părinţi care gândesc astfel. Cei mai mulţi au impresia că dacă nu îi "controlezi " ori nu-ţi pasă ,ori nu-i iubeşti destul!

    RăspundețiȘtergere

Te invit să dai clic pe poză pentru a citi materialul. Mulțumesc.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...