sâmbătă, 21 iulie 2012

TRATARE versus VINDECARE (II)

Nici o boală nu apare din senin, fără avertismente. De obicei sunt 2 atenţionări, iar a treia vine cu manifestări fizice. Dacă şi pe acestea le ignorăm, se trece la instalarea maladiei. Şi în orice boală există o limită până la care se poate face tratamentul, urmat de vindecare.
Eu îi spun „point of no return” sau punctul de ne-întoarcere, după care...neantul!

Binețe, cititorule!
Pornește, te rog, muzica postată la finalul materialului, pentru a te însoți printre rânduri.

Am început să îți povestesc despre prima şi cea mai des întâlnită tipologie a bolnavilor : FURIOŞII.

(http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2012/07/sunt-medic-iar-experienta-mea-de-zi-cu.html) 

Să recapitulăm : persoane bine intenţionate, care îşi fac un scop în viaţă din a-i ajuta pe ceilalţi, dar ale căror gesturi nu numai că nu sunt apreciate, dar, de cele mai multe ori, sunt ignorate. Asta duce la furii interne.


Problema celor care ţin cu tot dinadinsul să facă bine cu orice preţ este că...NU RESPECTĂ LIBERUL ARBITRU AL CELOR DIN JUR!
Ei ajută, de obicei, pe cine nu are nevoie cu adevărat de sprijin, aprecierea făcând-o tot ei, după chipul şi asemănarea lor.
Nu poţi trece pe cineva strada cu forţa, dacă celălalt nu intenţionează să o treacă, cel puţin nu atunci.
Dumnezeu, în marea Lui iubire pentru noi, ne-a lăsat liberul arbitru de a ne alege singuri calea; atât spre împlinire, cât şi spre distrugere. Dacă noi am făcut o alegere, El nu intervine, ci ne respectă hotărârea.

O bună amică, „înzestrată” cu toate manifestările fizice posibile ale furiilor, îmi povestea, revoltată, cât de nerecunoscătoare s-a arătat cumnata ei când a anunţat-o că va lua nepoţii la o plimbare, pentru ca ei, adulţii, să-şi petreacă timp împreună. Bineînţeles, şi-a „asortat” nemulţumirile cu una bucată colică biliară (criză de fiere) de toată frumuseţea, plus durerile de cap adiacente, creşterea tensiunii arteriale, accentuarea durerilor pe întreaga coloană vertebrală, dar mai ales pe zona cervicală (gât). Am lăsat-o să se liniştească, pentru a-i adresa o întrebare :
„- Spune-mi şi mie, ce anume te-a enervat, totuşi, că nu înţeleg?
- Tu nu vezi? Eu încerc să îi ajut, iar ei m-au refuzat; şi cu cât insistam mai mult, cu atât se enervau mai tare. Nu mai înţeleg lumea asta!
- Te-au rugat ei să ai grijă de copii, şi apoi au uitat?, am continuat.
- Nu, nu m-au rugat. Dar am vrut eu să le fac un mare bine, şi ca de obicei iese prost.
- Deci, ei nu ţi-au cerut ajutorul, dar tu ai vrut să-l dai cu forţa? Tu după ale cui criterii ai hotărât că au ei nevoie de tine? Ale tale, sau ale lor? Mie mi se pare că nici măcar nu i-ai întrebat, ai luat o hotărâre pentru ei, ceea ce se cheamă încălcarea liberului arbitru şi seamănă foarte bine cu egoismul. Şi te-ai înfuriat pentru că nu a fost acceptat programul tău? Hm...asta aduce a manipulare!”

Am preferat să exemplific, printr-un dialog deloc imaginar, justificările „binelui” neprimit şi neapreciat de ceilalţi. Fiecare din noi am trecut, la un moment dat, prin asemenea experienţă, indiferent de ce parte a baricadei ne-am situat. Unii şi-au învăţat lecţia. Dar alţii au ales să insiste în a face planetei demonstraţii de bune intenţii.

Vă invit la o incursiune în subconştientul oamenilor furioşi.

De obicei, dorinţa de a ajuta oricând, oricum şi pe oricine, apare din copilărie când, din varii motive, încrederea în sine a puiului de om a fost zdruncinată sau, pur şi simplu, a fost lăsată în voia sorţii de către părinţii preocupaţi de alte aspecte ale vieţii.
Neştiind ce să facă pentru a fi luat în seamă, copilul observă că atunci când ajută, primeşte atenţie din partea celor din jur. Şi pentru că nimeni nu îi explică, crede că valoarea lui este dată exact de ajutorarea celorlalţi, necesităţile proprii fiind ignorate. Iar dacă părinţii nu intervin suficient de repede, valorizarea viitorului om matur se va face după câţi oameni pe metru pătrat pot să ajute, nemaifiind atenţi, în timp, daca ajutorul le-a fost cerut sau nu.

Normal că sprijinul acordat fără să se ceară e privit de ceilalţi ca o intruziune neplăcută în spaţiul personal, şi ajunge să fie taxat prin reacţii cu diferite grade de manifestare.
Fiecare refuz de ajutor e „contorizat” ca furie interioară, de cele mai multe ori tacită.
„Oare ce are lumea cu mine?”, este una din întrebările care prefaţează degringolada viitorului acestor oameni.

Furiile slăbesc, aşa cum am spus, ficatul şi colecistul.
Printre alte funcţii importante, ficatul are rolul de a filtra sângele, de a-l curăţa de impurităţi şi toxine.
Transpunând totul în plan subtil, „toxinele” şi „impurităţile” din gândire blochează, din punct de vedere energetic, filtrul, adică ficatul, iar acesta va ajunge să producă o bilă de o calitate din ce în ce mai joasă. Apar problemele biliare, printre primele semne fiind amăreala din gură. Cum devine viaţa? AMARĂ.

Amărăciunea din gândire afectează felul în care "înghiţim" evenimentele din viaţă ; dacă ele ne irită (gastrita), dacă ne vin înapoi (refluxul gastro-esofagian), dacă ne rod pe dinăuntru (ulcer gastro-duodenal), şi cum le digerăm (boli ale intestinului subţire) sau ce înţelegem din ele (patologie de intestin gros).

Nemaifiind curăţat, sângele care irigă creierul şi alte organe devine din ce în ce mai sărac în oxigen, afectând procesul de gândire. Începe să nu se mai „vadă pădurea de copaci”, iar în timp se „virusează” tot programul de viaţă.


Ajutatul cu „forţa”, însoţit de respingerea „funiei energetice” (string) a celuilalt, îl obligă pe furios să care în spate din ce în ce mai multe persoane a căror karmă a fost preluată prin neascultare. Apar spondilozele cervicale, sau în alte regiuni ale coloanei vertebrale, în funcţie de numărul persoanelor cărate „în cârcă”, ajungându-se la discopatie lombară şi chiar la hernii de disc. De ce? Deoarece Kundalini, şarpele înţelepciunii, nu mai are pe unde să urce prin Sushumna (canalul principal energetic) spre ultima chakra, a coroanei, Sahasrara. Lumina şi înţelepciunea, nu mai au cum să curgă pentru a ne împlini, din cauză că nu mai suntem entităţi de sine stătătoare ci...PLURIENTITĂŢI (prin voia noastră).



Dacă viaţa devine amară, datorită afectării filtrului atât al organismului (ficatul), cât şi al gândirii, programul „virusat” al vieţii dictează... îndulcirea! Adică sporirea cantităţii de zahăr ce nu poate fi prelucrat. DIABETUL ZAHARAT.

Diabetul apare nu numai în cazul furioşilor. Ca şi alte boli în alte tipologii, după cum se va vedea.



Dar, şi prea mult dulce afectează viaţa. Mai exact canalele prin care curge viaţa – vasele de sânge. Problemele de circulaţie denotă „erori” în calitatea vieții trăite, începând de la anemii (viață lipsită de vlagă, trăită doar pentru a avea motiv să ne trezim a doua zi diminteața), până la probleme ale pereților sanguini (o formă de trai ”de ochii lumii”), sau chiar leucemii - anihilarea definitivă a poftei de viață.
Furioșii, ajungând la concluzia că ”nimeni nu-i iubește”, hotărăsc că ”nimeni nu mai merită iubit”. Dar uită că iubirii nu-i poți pune opreliști. Poți avea iluzia că o controlezi, dar ea continuă să se acumuleze, pentru ca ea, iubirea, e dincolo de voință. Și așa apare starea de ”prea-plin” , adică...HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ.
Negâdu-ne, în continuare, virtutea de a iubi, apare o suprasolicitare a motorului vieții : INIMA. Cardiopatie ischemică, variind de la simple angine pectorale (sincope de trai) la infarct miocardic (blocaje în curgerea normală a vieții prin noi).

”Computerul central” (creierul) ajunge să fie suprasolicitat, iar circuitele prea încărcate. Rezultat? Accidente vasculare cerebrale cu hemiplegie sau hemipareze.

Continuarea acestui stil de viață poate duce la apariția fricilor legate de ” ce căutăm noi în propria noastră viață” sau/și a partenerului(ei). Adică,,,probleme de RINICHI.


Părerea subconştientă / inconştientă faţă de noi înşine scade vertiginos. Apare devalorizarea de sine, manifestată fizic prin probleme osteo-articulare: reumatisme, artrite, artroze, până la osteoporoză.

Trăind, mai departe,în lumea noastră îngustata, sufletul, a cărui opțiune nu a fost vreodată ascultată, devine oprimat și parcă viața devine sufocantă. Apare...ASTMUL BRONȘIC.
Încăpățânarea, egoul, vanitatea și orgoliul aduc după  ele incapacitatea de a mai ”respira” o viață normală: emfizemul pulmonar, bronhopneumopatii cronice obstructive (BPCO).
Iar lovitura finală a ”îngustimii” și opresiunii sistematice a sufletului apare ca un...cancer. NEOPLASM PULMONAR.

Cam aceasta este, în mare, patologia furioşilor

Cât despre comportamentul lor vis-a-vis de tratamente, e la fel de...furios.
De obicei îşi neglijează simptomele, ajungând să ceară ajutorul specializat doar când una sau mai multe boli descrise mai sus au simptome "gălăgioase", împiedicându-i să-şi desfăşoare liniştiţi procesul de salvare a omenirii.
Atunci, şi doar atunci, sunt de acord să consulte un medic, şi să accepte tratament. Dar...nu vă faceţi iluzii! Curele sunt acceptate şi făcute doar până când sunt suficient de puternici pentru a  putea reîncepe să îi ajute pe toţi cei ce au, dar mai ales care nu au nevoie de ajutor.
Şi pentru că nici o terapie nu e dusă la bun sfârşit, recăderea în boală, şi adăugarea de simptome noi devin părţi obişnuite ale vieţii lor, ajungându-se la blocaj total. Şi atunci să vezi furie împotriva a tot ce iese în cale, dar , în loc să fie manifestată, e dirijată înăuntru, şi direcţionată tot împotriva propriei persoane.

Pentru ca vindecarea să intervină, este obligatoriu ca furioşii să-şi conştientizeze blocajul la care le-a ajuns viaţa şi să VREA să se schimbe!
Altfel e "cooperativa munca în zadar" !

Terapiile energetice (biorezonanţa, reiki, bioenergoterapie), terapia florală Bach, tratamentele cu plante, ştiinţa vindecării germanice (care ajută la indentificarea şi eliminarea conflictelor), sunt doar câteva din metodele care îi pot ajuta pe furioşi să-şi reamintească de ei şi de faptul că pentru a le merge bine celor din jur, trebuie să le meargă lor bine, în primul rând, iar în al doilea rând că doar emanând ei pozitivitate, vor primi la fel!

Nu uita : DACĂ NU ŞTII SĂ-ŢI STĂPÂNEŞTI EMOŢIILE ŞI STRESUL, TE VOR STĂPÂNI ELE PE TINE!
Ce alegi?

Ne reîntâlnim săptămâna viitoare cu următoarele tipologii de pacienţi.

dr. Edith Kadar, Arad



.