luni, 31 decembrie 2012

2013

Cum îți așterni, așa dormi...
Așa spune o veche zicală populară, izvorâtă din experiența și înțelepciunea cuiva.

2012 e deja istorie. Ca tot ce face parte din viața noastră de până acum.

2013 e viitorul, e fila albă ce așteptă, tăcută și răbdătoare, să-i fie scrise rândurile pentru istorie. Cea viitoare.

Istoria e scrisă de fiecare din noi.

luni, 24 decembrie 2012

SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN




Dragă Moș Crăciun,
nu ți-am mai scris demult, dar acum m-am hotărât să o fac.

Sunt supărată!
Sunt furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...

Sunt supărată pentru că e mare gălăgie în jurul meu, în gura lumii, în activitatea oamenilor, în lipsa lor de conștiență, în furia lor.
Sunt furioasă deoarece zilnic mă văd nevoită să gust, să văd, să aud și să simt aceeași agitație.
Sunt agitată pentru că liniștea mea e acum condiționată de neliniștea celorlalți, rezultată din tristețea  deja impregnată în ADN-ul fiecărei celule.
Sunt tristă pentru că în supărarea, furia și agitația asta nu Îl mai aud pe Dumnezeu!...

marți, 4 decembrie 2012

INTERACȚIUNEA ALIMENTELOR CU MEDICAMENTELE

Pot alimentele considerate sănătoase să ne facă rău?
Răspunsul este „DA”...dacă sunt combinate cu anumite medicamente.
Dacă vrei să fii informat, pentru tine sau pentru a-i ajuta pe cei din jur, te invit să citești materialul de mai jos, nu înainte de a porni muzica postată la sfârșit.
Lectură plăcută!

Ce poate fi dăunător sănătății la alimentele sănătoase cum sunt grapefruitul, lemnul dulce și varza creață?

În timp ce oricine poate beneficia de substanțele nutritive și de vitaminele lor, acestea pot afecta eficacitatea unor medicamente prescrise. Un studiu recent a arătat că sucul de grapefruit poate interacționa negativ cu mai multe medicamente decât s-a crezut anume cu peste 85 de tipuri, aflate pe piața farmaceutică, între acestea fiind Atorvastatinul (Sortis), Zocor (Simvastatin), Mevacor (Lovastatin), precum și anticoagulantul Plavix.

duminică, 23 septembrie 2012

TRATARE versus VINDECARE (III)


  
  TRATARE versus VINDECARE (III)

Există o vorbă care zice că furia îți ”mănâncă ficații”. Iar de la ficat pornesc celelalte probleme, ca un domino.

V-am spus povestea furioșilor, în conformitate cu experiența și observațiile mele practice, acumulate de-a lungul timpului.


Dar oare de unde vine furia asta? Ce o determină? Ce o face să existe? Ce se ascunde în spatele aparenței?


Porneşte, te rog, muzica postată la sfărşitul materialului.
Bineţe, cititorule!

sâmbătă, 21 iulie 2012

TRATARE versus VINDECARE (II)

Nici o boală nu apare din senin, fără avertismente. De obicei sunt 2 atenţionări, iar a treia vine cu manifestări fizice. Dacă şi pe acestea le ignorăm, se trece la instalarea maladiei. Şi în orice boală există o limită până la care se poate face tratamentul, urmat de vindecare.
Eu îi spun „point of no return” sau punctul de ne-întoarcere, după care...neantul!

Binețe, cititorule!
Pornește, te rog, muzica postată la finalul materialului, pentru a te însoți printre rânduri.

Am început să îți povestesc despre prima şi cea mai des întâlnită tipologie a bolnavilor : FURIOŞII.

(http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2012/07/sunt-medic-iar-experienta-mea-de-zi-cu.html) 

Să recapitulăm : persoane bine intenţionate, care îşi fac un scop în viaţă din a-i ajuta pe ceilalţi, dar ale căror gesturi nu numai că nu sunt apreciate, dar, de cele mai multe ori, sunt ignorate. Asta duce la furii interne.


Problema celor care ţin cu tot dinadinsul să facă bine cu orice preţ este că...NU RESPECTĂ LIBERUL ARBITRU AL CELOR DIN JUR!
Ei ajută, de obicei, pe cine nu are nevoie cu adevărat de sprijin, aprecierea făcând-o tot ei, după chipul şi asemănarea lor.
Nu poţi trece pe cineva strada cu forţa, dacă celălalt nu intenţionează să o treacă, cel puţin nu atunci.
Dumnezeu, în marea Lui iubire pentru noi, ne-a lăsat liberul arbitru de a ne alege singuri calea; atât spre împlinire, cât şi spre distrugere. Dacă noi am făcut o alegere, El nu intervine, ci ne respectă hotărârea.

O bună amică, „înzestrată” cu toate manifestările fizice posibile ale furiilor, îmi povestea, revoltată, cât de nerecunoscătoare s-a arătat cumnata ei când a anunţat-o că va lua nepoţii la o plimbare, pentru ca ei, adulţii, să-şi petreacă timp împreună. Bineînţeles, şi-a „asortat” nemulţumirile cu una bucată colică biliară (criză de fiere) de toată frumuseţea, plus durerile de cap adiacente, creşterea tensiunii arteriale, accentuarea durerilor pe întreaga coloană vertebrală, dar mai ales pe zona cervicală (gât). Am lăsat-o să se liniştească, pentru a-i adresa o întrebare :
„- Spune-mi şi mie, ce anume te-a enervat, totuşi, că nu înţeleg?
- Tu nu vezi? Eu încerc să îi ajut, iar ei m-au refuzat; şi cu cât insistam mai mult, cu atât se enervau mai tare. Nu mai înţeleg lumea asta!
- Te-au rugat ei să ai grijă de copii, şi apoi au uitat?, am continuat.
- Nu, nu m-au rugat. Dar am vrut eu să le fac un mare bine, şi ca de obicei iese prost.
- Deci, ei nu ţi-au cerut ajutorul, dar tu ai vrut să-l dai cu forţa? Tu după ale cui criterii ai hotărât că au ei nevoie de tine? Ale tale, sau ale lor? Mie mi se pare că nici măcar nu i-ai întrebat, ai luat o hotărâre pentru ei, ceea ce se cheamă încălcarea liberului arbitru şi seamănă foarte bine cu egoismul. Şi te-ai înfuriat pentru că nu a fost acceptat programul tău? Hm...asta aduce a manipulare!”

Am preferat să exemplific, printr-un dialog deloc imaginar, justificările „binelui” neprimit şi neapreciat de ceilalţi. Fiecare din noi am trecut, la un moment dat, prin asemenea experienţă, indiferent de ce parte a baricadei ne-am situat. Unii şi-au învăţat lecţia. Dar alţii au ales să insiste în a face planetei demonstraţii de bune intenţii.

Vă invit la o incursiune în subconştientul oamenilor furioşi.

De obicei, dorinţa de a ajuta oricând, oricum şi pe oricine, apare din copilărie când, din varii motive, încrederea în sine a puiului de om a fost zdruncinată sau, pur şi simplu, a fost lăsată în voia sorţii de către părinţii preocupaţi de alte aspecte ale vieţii.
Neştiind ce să facă pentru a fi luat în seamă, copilul observă că atunci când ajută, primeşte atenţie din partea celor din jur. Şi pentru că nimeni nu îi explică, crede că valoarea lui este dată exact de ajutorarea celorlalţi, necesităţile proprii fiind ignorate. Iar dacă părinţii nu intervin suficient de repede, valorizarea viitorului om matur se va face după câţi oameni pe metru pătrat pot să ajute, nemaifiind atenţi, în timp, daca ajutorul le-a fost cerut sau nu.

Normal că sprijinul acordat fără să se ceară e privit de ceilalţi ca o intruziune neplăcută în spaţiul personal, şi ajunge să fie taxat prin reacţii cu diferite grade de manifestare.
Fiecare refuz de ajutor e „contorizat” ca furie interioară, de cele mai multe ori tacită.
„Oare ce are lumea cu mine?”, este una din întrebările care prefaţează degringolada viitorului acestor oameni.

Furiile slăbesc, aşa cum am spus, ficatul şi colecistul.
Printre alte funcţii importante, ficatul are rolul de a filtra sângele, de a-l curăţa de impurităţi şi toxine.
Transpunând totul în plan subtil, „toxinele” şi „impurităţile” din gândire blochează, din punct de vedere energetic, filtrul, adică ficatul, iar acesta va ajunge să producă o bilă de o calitate din ce în ce mai joasă. Apar problemele biliare, printre primele semne fiind amăreala din gură. Cum devine viaţa? AMARĂ.

Amărăciunea din gândire afectează felul în care "înghiţim" evenimentele din viaţă ; dacă ele ne irită (gastrita), dacă ne vin înapoi (refluxul gastro-esofagian), dacă ne rod pe dinăuntru (ulcer gastro-duodenal), şi cum le digerăm (boli ale intestinului subţire) sau ce înţelegem din ele (patologie de intestin gros).

Nemaifiind curăţat, sângele care irigă creierul şi alte organe devine din ce în ce mai sărac în oxigen, afectând procesul de gândire. Începe să nu se mai „vadă pădurea de copaci”, iar în timp se „virusează” tot programul de viaţă.


Ajutatul cu „forţa”, însoţit de respingerea „funiei energetice” (string) a celuilalt, îl obligă pe furios să care în spate din ce în ce mai multe persoane a căror karmă a fost preluată prin neascultare. Apar spondilozele cervicale, sau în alte regiuni ale coloanei vertebrale, în funcţie de numărul persoanelor cărate „în cârcă”, ajungându-se la discopatie lombară şi chiar la hernii de disc. De ce? Deoarece Kundalini, şarpele înţelepciunii, nu mai are pe unde să urce prin Sushumna (canalul principal energetic) spre ultima chakra, a coroanei, Sahasrara. Lumina şi înţelepciunea, nu mai au cum să curgă pentru a ne împlini, din cauză că nu mai suntem entităţi de sine stătătoare ci...PLURIENTITĂŢI (prin voia noastră).



Dacă viaţa devine amară, datorită afectării filtrului atât al organismului (ficatul), cât şi al gândirii, programul „virusat” al vieţii dictează... îndulcirea! Adică sporirea cantităţii de zahăr ce nu poate fi prelucrat. DIABETUL ZAHARAT.

Diabetul apare nu numai în cazul furioşilor. Ca şi alte boli în alte tipologii, după cum se va vedea.



Dar, şi prea mult dulce afectează viaţa. Mai exact canalele prin care curge viaţa – vasele de sânge. Problemele de circulaţie denotă „erori” în calitatea vieții trăite, începând de la anemii (viață lipsită de vlagă, trăită doar pentru a avea motiv să ne trezim a doua zi diminteața), până la probleme ale pereților sanguini (o formă de trai ”de ochii lumii”), sau chiar leucemii - anihilarea definitivă a poftei de viață.
Furioșii, ajungând la concluzia că ”nimeni nu-i iubește”, hotărăsc că ”nimeni nu mai merită iubit”. Dar uită că iubirii nu-i poți pune opreliști. Poți avea iluzia că o controlezi, dar ea continuă să se acumuleze, pentru ca ea, iubirea, e dincolo de voință. Și așa apare starea de ”prea-plin” , adică...HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ.
Negâdu-ne, în continuare, virtutea de a iubi, apare o suprasolicitare a motorului vieții : INIMA. Cardiopatie ischemică, variind de la simple angine pectorale (sincope de trai) la infarct miocardic (blocaje în curgerea normală a vieții prin noi).

”Computerul central” (creierul) ajunge să fie suprasolicitat, iar circuitele prea încărcate. Rezultat? Accidente vasculare cerebrale cu hemiplegie sau hemipareze.

Continuarea acestui stil de viață poate duce la apariția fricilor legate de ” ce căutăm noi în propria noastră viață” sau/și a partenerului(ei). Adică,,,probleme de RINICHI.


Părerea subconştientă / inconştientă faţă de noi înşine scade vertiginos. Apare devalorizarea de sine, manifestată fizic prin probleme osteo-articulare: reumatisme, artrite, artroze, până la osteoporoză.

Trăind, mai departe,în lumea noastră îngustata, sufletul, a cărui opțiune nu a fost vreodată ascultată, devine oprimat și parcă viața devine sufocantă. Apare...ASTMUL BRONȘIC.
Încăpățânarea, egoul, vanitatea și orgoliul aduc după  ele incapacitatea de a mai ”respira” o viață normală: emfizemul pulmonar, bronhopneumopatii cronice obstructive (BPCO).
Iar lovitura finală a ”îngustimii” și opresiunii sistematice a sufletului apare ca un...cancer. NEOPLASM PULMONAR.

Cam aceasta este, în mare, patologia furioşilor

Cât despre comportamentul lor vis-a-vis de tratamente, e la fel de...furios.
De obicei îşi neglijează simptomele, ajungând să ceară ajutorul specializat doar când una sau mai multe boli descrise mai sus au simptome "gălăgioase", împiedicându-i să-şi desfăşoare liniştiţi procesul de salvare a omenirii.
Atunci, şi doar atunci, sunt de acord să consulte un medic, şi să accepte tratament. Dar...nu vă faceţi iluzii! Curele sunt acceptate şi făcute doar până când sunt suficient de puternici pentru a  putea reîncepe să îi ajute pe toţi cei ce au, dar mai ales care nu au nevoie de ajutor.
Şi pentru că nici o terapie nu e dusă la bun sfârşit, recăderea în boală, şi adăugarea de simptome noi devin părţi obişnuite ale vieţii lor, ajungându-se la blocaj total. Şi atunci să vezi furie împotriva a tot ce iese în cale, dar , în loc să fie manifestată, e dirijată înăuntru, şi direcţionată tot împotriva propriei persoane.

Pentru ca vindecarea să intervină, este obligatoriu ca furioşii să-şi conştientizeze blocajul la care le-a ajuns viaţa şi să VREA să se schimbe!
Altfel e "cooperativa munca în zadar" !

Terapiile energetice (biorezonanţa, reiki, bioenergoterapie), terapia florală Bach, tratamentele cu plante, ştiinţa vindecării germanice (care ajută la indentificarea şi eliminarea conflictelor), sunt doar câteva din metodele care îi pot ajuta pe furioşi să-şi reamintească de ei şi de faptul că pentru a le merge bine celor din jur, trebuie să le meargă lor bine, în primul rând, iar în al doilea rând că doar emanând ei pozitivitate, vor primi la fel!

Nu uita : DACĂ NU ŞTII SĂ-ŢI STĂPÂNEŞTI EMOŢIILE ŞI STRESUL, TE VOR STĂPÂNI ELE PE TINE!
Ce alegi?

Ne reîntâlnim săptămâna viitoare cu următoarele tipologii de pacienţi.

dr. Edith Kadar, Arad



.

luni, 16 iulie 2012

TRATARE versus VINDECARE


V-aţi întrebat vreodată care este diferenţa dintre tratare şi vindecare?
De ce atât de mulţi se tratează, dar atât de puţini se vindecă?
Ce transformă tratarea în vindecare sau ce anume împiedică această transformare?
La aceste întrebări încerc să răspund în materialul următor, scris din experienţa mea, din capacitatea de înţelegere şi se sinteză a celor observate.
Sunt strict observaţiile mele adunate de-a lungul anilor, iar cele scrise nu contrazic cele cunoscute până acum.

luni, 9 iulie 2012

ENDOMETRIOZA (boala neiubirii şi a neîmplinirii de sine la femei)


Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 



 *     *     *     *     *     *     * 


Endometrioza este considerată un fel de “cenuşăreasă” a bolilor ginecologice, deoarece nici la ora actuală medicina nu a reușit să ofere o explicaţie completă şi logică în ce priveşte cauzele maladiei. Deşi se ştie despre ea de mai bine de un secol.



Endometrioza constă în dezvoltarea endometrului, a mucoasei care tapetează pereţii interni ai uterului, în cu totul altă parte decât la locul potrivit. De exemplu, la nivelul ovarelor, a trompelor uterine, pe peretele abdominal intern, vezica urinara, intestin; uneori poate ajunge până la plămâni,măduva spinării,şi chiar la creier.



Simptome : durere pelviană (burtă) de intensitate variabilă,corelată cu ciclul menstrual (la menstruatie, la ovulatie); durerea poate apare şi la urinare,în timpul sau după contactul sexual. Pentru unele femei durerea este atât de mare încat ajunge să le afecteze şi viaţa de zi cu zi.



O consecinţă a endometriozei este infertilitatea, adică incapacitatea femeii de a rămâne însărcinată. Aproximativ 40% din femeile cu această boală sunt sterile. Atât durerea fizică, cât şi cea sufletească, dată de incapacitatea de a avea copii, aduc cu sine depresie, oboseală, apatie, izolare.



Ca şi cauze, există mai multe teorii, dar nici una nu a fost dovedită şi nici nu a putut explica în totalitate mecanismul de producere al bolii. Ce se stie sigur este că boala e strict legată şi agravată de hormonii feminini (estrogeni).

Este luată în calcul o predispoziţie genetică. De obicei, daca mama are boala,şi fiica o dezvoltă, dar într-o formă mai severă.

Una din cele mai mai frecvente explicaţii dată de medicină este menstruaţia retrogradă, adică curgerea fluxului menstrual invers, prin trompele uterine, ajungând la ovare şi în abdomen. Însă, cercetările recente au arătat că aproximativ 90% din femei au această anomalie în curgerea menstruaţiei, şi totuşi putine dezvoltă endometrioza. De asemenea, s-a demonstrat că endometrioza apare şi la femeile cu histerectomie (uter scos, ce duce la dispariţia menstruaţiei) sau, în cazuri rare, la barbatii cărora li s-a administrat hormoni estrogeni dupa operaţia de prostată.

Diseminarea (împrăştierea) limfatică sau sanguină ar putea explica de ce şi cum ajunge tesutul endometrial la nivelul plamânilor, a creierului, la piele sau ochi.

Sunt bănuite şi disfuncţiile imunitare (boli autoimune), dar nu se ştie dacă acestea se încadrează la cauze sau la consecinţe ale bolii.

Mai sunt şi teorii legate de toxinele din mediu şi din alimentaţie ce au efect asupra nivelului hormonilor reproducători, şi distrug membrana celulară.






Nu se poate să nu vorbesc despre cauzele subtile ale acestei maladii.

Problemele ginecologice (femei) şi andrologice (bărbaţi) ţin de funcţionarea chakrei a II-a, Svadisthana. Ea guvernează relaţiile sociale (găsirea locului în societate), dar, în special pe cele de cuplu, inclusiv sexuale.

Bolile sunt urmarea blocajelor energetice pe care singuri ni le provocam. În această zonă “răspunzătoare” de aceste blocaje sunt frustrările, tensiunile, neîmplinirile în şi date de relaţiile mai sus amintite. Când problemele relaţionale sunt însoţite de neîmpliniri sentimentale (lipsa de iubire, respect, compasiune) din partea partenerului, pot apare şi tulburări cardiovasculare (boli ginecologice plus cardiace şi circulatorii) în diferite stadii.




În cazul endometriozei nu este vorba de apariţia trăirilor de mai sus, ci, mai degrabă de reprimarea lor,în loc să se spună tot ce nemultumeşte. Dispare respectul faţă de propria persoană, creându-se, astfel, un cerc vicios ce necesită multă hotărâre, determinare şi voinţă pentru a fi “frânt”.Toate aceste acumulări negative la nivel mental, emotional, sufletesc şi spiritual scad frecvenţa de vibraţie a zonei respective din corp, ajungându-se la “materializarea” imobilităţii şi pietrificarea sufletească în aceste formaţiuni ce dau endometrioza. Pe masură ce timpul trece, şi nu alegem să fim sincere cu noi înşine, ”pietrificarea” se extinde la mai multe organe abdominale. E normal. Toate criteriile de apreciere ale vieţii sunt distorsionate, iar procesul de “digestie” al vieţii de zi cu zi e afectat puternic (balonări,colite, boala Crohn, cancere de colon).



Cât priveşte tratamentul, femeile cu această boala trebuie să ştie că este de lungă durată,deci să nu dezarmeze după câteva săptămâni, şi implică mai multe aspecte.



Tratamentul cu medicamente sau/şi suplimente musai trebuie “asortat” cu o dietă corespunzatoare, exerciţii fizice şi,obligatoriu, implicarea femeii. Din păcate întâlnesc multe cazuri în care pacienţii consideră (indiferent de boala lor) că vindecarea lor e doar responsabilitatea medicului, ei neavând nimic de făcut decât să se plângă, neimplicându-se sub nici un aspect, iar întarzierea vindecării sau chiar neobţinerea de rezultate e doar, strict, vina lui Dumnezeu şi a medicului sau terapeutului care e “incompetent şi avid după bani”.

Ca metode de tratament amintesc în treacăt administrarea de hormoni (anticonceptionale) în vederea reducerii de estrogeni. Dar asta împiedică din start procearea. Plus aduce cu sine şi efecte secundare neplăcute. Administrarea de analgezice ajută doar pe moment, atunci când durerile sunt insuportabile. Intervenţia chirurgicală se impune în cazurile grave, când boala e atât de extinsă încât organele interne abdominale au ajuns să fie prinse unele de altele (aderente), ajungându-se la ceea ce se numeşte “pelvis îngheţat”. Din păcate mai sunt medici “zeloşi” care recomandă una-două operaţia, chiar şi în stadii incipiente. Va trebui să vă ascultaţi instinctul şi să căutaţi un medic care stie, în primul rând, cu ce se “mănâncă” endometrioza;  nu toţi ginecologii o recunosc, ba unii o neagă şi o consideră o mare prostie!

Este obligatorie mişcarea fizică sub orice formă; nu numai că îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi întăreşte musculatura, dar readuce o gândire clară (să vedem pădurea de copaci) şi creşte energia corpului.




Pentru a creşte din nou vibraţia corpului (şi automat pentru recăpătarea respectului faţă de sine) sunt necesare, în primul rând, o reorientare către spiritual şi, în al doilea rând, o dietă corespunzătoare.





La majoritatea pacientelor cu diagnostic de endometrioză am observat o uitare de Dumnezeu şi de sine, şi o orientare strictă către planul material. Multe au o situaţie materială excelentă, şi au ajuns să confunde şi chiar să înlocuiască fondul, sufletul, spiritualitatea, cu forma, ce se vede la exterior, în scopul de obţine aprecierea celor din jur,cu orice preţ.
Reconectarea la Dumnezeu, la Univers sau energia Christică (cum vreţi să-i spuneţi, în funcţie de religie şi crez) e obligatorie pentru procesul de vindecare. Indiferent de boală, vindecarea apare din interior spre exterior, de la spirit, suflet la corpul fizic.



Ca dietă trebuie să se renunţe la “adjuvante”: alcool,cafea, ţigări. Acestea “ajută” la scăderea vibraţiei corpului. Legumele şi fructele vor avea o pondere majoritară, înlocuind carnea. Nu se vor consuma alimente gătite în grăsimi şi uleiuri grase (ex.palmier) . Este necesar să se renunţe la consumarea produselor pe baza de grâu, care contin gluten, şi care dau tot felul de manifestări digestive, începând de la balonări incontrolabile, care pot amplifica durerile şi stările neplăcute.



Cât timp trebuie sâ renunţaţi la aceste alimente? Păi, atâta timp cât vreţi să rămâneţi sănătoase, doamnelor !Adică toată viaţa! Nu vă puteţi însănătoşi menţinând un stil de viaţă care v-a îmbolnăvit.




Ca tratament naturist, este indicată administrarea de acizi graşi nesaturaţi,în special ulei de primula (Evening primrose oil) în combinaţie cu vitaminele E şi C. Se reface membrana celulară şi se anihilează radicalii liberi. Apoi, pentru a regla tractul hipotalamo-hipofizar, recomand administrarea de gemoderivate de coacăz negru şi de zmeur, iar pentru anihilarea „chisturilor” endometriale – coenzima Q10 în ulei de cătină.
Uitați tratamentul pe care vi-l propun, cu efect foarte bune pentru simptomatologia descrisă:

-GEMODERIVAT DE COACĂZ NEGRU - este un antiinflamator extraordinar, prednisonul natural, fără a avea, însă, efectele secundare ale cortizonului (2 x 2 ml pe zi, dimineața și seara, în ceai)- recomand produsele de la PlantExtrakt, Hofigal sau Dacia Plant

-GEMODERIVAT DE ZMEUR - reglează axul hipotalamo-hipofizar, adică locul de comandă și de reglare a nivelului hormonal în organism, fără a avea efectele secundare ale hormonilor (2 x 2 ml pe zi, dimineața și seara, în ceai) - recomand produsele de la PlantExtrakt, Hofigal sau Dacia Plant

-EVENING PRIMROSE OIL (ulei de primula sau luminița de seară) 2 x 1 gelule /zi - de la Rotta Natura ( sau 1000 mg/zi)

-COENZIMA Q10 de la Dacia Plant ( pentru că are și cătină și conține 100 mg coenzimă Q10/ tabletă) - 1 tabletă/zi, dimineața

-CEAI DE COADA CALULUI - 750 ml/zi, adică 3 căni pe zi.

Toate se iau împreună și nu este la alegere, unul sau două, cu greșit s-a înțeles. Ele își potențează efectul una alteia.

Tratamentul se face timp de 3 luni. 

Dacă menstruația este abundentă, se mai poate lua și NORMOFLUX de la Fares, 2 x 1 capsule pe zi, dim și seara, 10 zile din prima zi a menstruației, împreună cu MENA Q7 de la PlantExtrakt - 1 capsulă/zi, dimineața, 10 zile pe lună, de asemenea.(în paralel cu cele scrise mai sus).


Nu în ultimă instanţă, e obligatoriu să vă “reobservaţi” la reala valoare, şi nu la cea pe care o vreţi din partea altora. Doamnelor cu aceste tipuri de afecţiuni, când v-aţi observat ultima dată în oglindă? Când aţi făcut ceva pentru voi, pentru sufletul vostru, în primul rand, şi nu pentru ceilalţi? La câte aţi renunţat ca celorlalţi să le fie bine,şi nu aţi primit nici măcar respect.



Sigur că sunteţi supărate, în primul rând pe voi. Dar din procesul vindecării face parte şi iertarea de sine, reîmpăcarea cu propria persoană, şi iubirea faţă de voi! Nu vreti? Îmi veţi spune că e prea greu? Că sunt prea multe renunţări în stilul de viata care v-a dus la boală? Nici o problemă! Dacă nu vreţi să vă vindecaţi, rămâneţi aşa, boala se va agrava, autocompătimirea se va amplifica, şi învinuirea altora va fi la ordinea zilei, de genul „Dumnezeu m-a bătut, eu n-am făcut nimic rău la nimeni!” , etc. Serios? Nici chiar vouă, neglijându-vă adevărata valoare prin hrănirea faţadei???

Dar,nu uitaţi, nimeni nu vă poate vindeca cu forţa, fără să vă implicaţi şi voi în refacerea propriei sănătăţi, indiferent de tipul de tratament ales!

Medicul tratează, dar vindecarea stă în mâna celui bolnav!

Am întâlnit, în cazuistica mea zilnică, destule femei cu afectiuni gen "pietrificare" (chisturi,fibroame,endometrioze), care au venit la mine pentru că nu rămâneau însărcinate. Aparatul de biorezonanţă cu care lucrez (SCIO) intră în subconştient. 




Când omul vine cu o problemă majoră, cum ar fi imposibilitatea de a da viaţă unui copil, îl intreb dacă e sigur că vrea să afle adevăratele cauze. Invariabil mi se spune "desigur", aşa că purced în calatoria în subconştient. Iar acolo, de multe ori, e urât, e intuneric. Găsesc sechele după şocuri emoţionale puternice, datând chiar din copilaria timpurie, indicându-se inclusiv ce membru al familiei a "produs" şocul, precum şi vârsta. De obicei oamenii au o revelaţie, deoarece memoria conştientă a blocat această amintire. Nu este destul doar să readuc în memorie situaţia, ci să şi discut cu persoana, cerându-i să judece cu vârsta şi înţelepciunea actuală. Astfel, multe femei şi-au reamintit că în copilărie, la vârsta indicată de aparat, s-a întâmplat ceva care a "sădit" sămânţa neîncrederii lor în feminitatea proprie (ex: tata abuziv cu mama, ajungându-se la forme extreme (bătăi, mutilări), abuz emoţional asupra persoanei aflate, repet, la vârsta copilăriei, decesul părintelui preferat, şi învinuirea copilului pentru acest fapt de catre părintele supravieţuitor ("vezi,dacă nu ai fost cuminte, a murit"). Toate acestea au fost "traduse" de către creier în felul urmator: "e atât de urât ce mi se întâmplă încât nu aş mai dori nimănui să treacă prin aşa ceva. Decât să ajung aşa, mai bine să nu am copii niciodată!". 



Problema este că, indiferent de vârsta la care a fost emis (repet,în subconştient,deci necontrolat) acest tip de afirmaţie, el se manifestă ca un virus de program , ce afectează toată viaţa ce va urma. Fetiţa creşte, se maturizează, şi a uitat de întâmplarea nefericită. Dar "virusul" e prezent şi se activează atunci când viaţa readuce, sub o formă sau alta, situaţia trecută. De obicei, femeile cu aceste sechele tind să refacă, inconştient, viaţa părintelui de acelaşi sex. Însă, intervine şi în viaţa proprie un moment în care "virusul" se activează, şi actionează exact asupra aspectului din viaţa care l-a creat, în acest caz afirmaţia că nu mai vrea copii, chiar dacă a fost făcută într-un moment de furie sau disperare. Şi astfel, femeia nu mai rămâne însărcinată, orice ar face.



Da, multe din femeile aflate în această situaţie, puse faţă în faţă cu trecutul, recunosc că au frica procreării. Dar deloc conştient. De aceea am spus că din tratament face parte şi recâştigarea încrederii în sine, iubirea propriei persoane, dar, mai ales, sinceritatea faţă de sine, faţă de partener şi faţă de relaţia pe care o avem cu el.

Menţionez că aceleaşi mecanisme de autoblocare funcţionează şi la bărbaţi, dând problemele de prostată.

În situaţia în care femeia nu doreşte, pur şi simplu, să îşi "complice" viaţa cu un copil, chiar la nivel conştient, apare altă tipologie de boli, ce ţine de egoism: diabet zaharat, probleme de piele, şi/sau de sâni (cancere).



În paralel, te rog să te gândești bine și să analizezi cu maximă obiectivitate ce anume îți face feminitatea să „plângă”, ce o împiedică să se manifeste? E ceva din viața ta, un lucru, o persoană, care te face să uiți că ești femeie cu nevoi, și care îți amplifică dorința de a asigura confortul tuturor cu excepția ta? Ceva care te împiedică să-ți ceri dreptul tău la tandrețe și iubirea care ți se cuvin?

Profită de oportunităţile acestei perioade, fii sinceră cu tine însăți, ”scutură- te” de trecut, ia taurul de coarne şi refă-ți viaţa! Vindecarea va veni de la sine.Ce alegi?







dr.Edith Kadar

                                                            *    *    *    *    *    *    *